January 5

Aventuri la Poştă. Poşta Română.

La finele anului trecut, Poşta Română şi-a luat-o grav de la Consiliul Concurenţei, o amendă de “numai” vreo 23 de milioane de euro – să fie primită! Trec peste amuzamentul situaţiei, care presupune că statul se amendează, practic, pe sine, şi mă opresc, aseară, la oficiul poştal de pe strada mea.

La finele anului trecut mi-am comandat niscaiva produse cosmetice şi, mânată de pasiunea mea pentru urşi, Autobiografia lui Otto, deci aşteptam pachetele. Luni seara, când am ieşit pe-afară să mă bucur (niţel) de zăpadă, am găsit un anunţ de colet şi două alte hârtiuţe din alea pătrate, cu scris indescifrabil – n-am putut decat să presupun că mi se adresează, dat fiind că erau în cutia mea poştală.

Încetuţ, că-i mai drăguţ

La poştă am fost abia ieri, mai spre finele programului, că detest să stau la coadă. Am parcurs distanţa “până-n fund, la coletărie”, străpunsă de priviri neprietenoase de la celelalte ghişee, gen “Helăăăău, păi la ora asta se vine?!“, şi m-am postat cuminte în dreptul lui tanti de la ghişeu. Înainte să-mi dreg vocea şi să zic “Bună seara”, provocând, în felul ăsta, o reacţie, au trecut câteva minute. În toată poşta, nici un alt client şi zău dacă am proprietăţi de invizibilitate! Îi explic lui tanti că n-am recipisa la mine, dar sigur am un colet, dacă nu chiar două, îi explic şi de unde trebuie să vină. Tanti caută în primul registru. Caută pe computer. Caută prin nişte hârtii, avize şi ce-or fi fost. Astfel, mai trec câteva minute bune.

Se edifică, merge în camera cu colete – nu cred că erau mai mult de 12-15, cât de greu era să se uite pe ele de la început ca să vadă ce destinatar au?! În fine, găseşte coletul, îl ia şi-l aduce în faţă, îl pune jos, şi se apucă de al’ceva. Mă uit la ea siderată, încercând să-i ard pletele cu puterea privirii mele – n-a mers, tre’ să mai exersez. Tanti, nimic. Cutez să spun “Şi acum? Îmi daţi coletul?”. Se uită la mine de parcă mă vede prima dată şi-mi spune sec “Acum mergeţi la colega”.

“Vă trebuie chitanţă?”

Colega e la doi paşi de ea. Fac şi eu doi paşi pentru a mă poziţiona în faţa ei. Mai aştept un pic. Meştereşte nişte hârtii, bate frenetic la computer, mai meştereşte nişte hârtii. Funny thing, nu mi-a cerut nimeni buletinul. Întreb cât trebuie să plătesc. Nimic. Mai aştept, deja depăşisem un sfert de oră. Într-un final, ridică privirea spre mine şi mă întreabă dacă vreau chitanţă.

Pardon?! E un colet cu plata ramburs, cum naiba să NU vreau chitanţă, ce întrebare e asta?!, zic tare, disturbând zen-ul primei tanti care ridică privirea spre colegă. Colega dă din umeri, arată spre maşinăria malefică, computerul adică, şi asist la următorul dialog:

– Nu ştiu ce are, nu vrea să scoată.

– Păi nici nu mai scoate acum. Trebuie să ieşi din program.

– Dar deja e introdus.

– Asta e.

– Dar coletul unde e?

Am avut atât de multă răbdare, încât nici măcar nu le-am spus ce cred eu despre serviciile lor. Coletul era rupt şi relipit cu scoci. Nici despre asta n-am zis nimic, doar l-am desfăcut şi verificat dacă toate cosmeticalele mele erau înauntru. Pentru că nu se aflau direct în colet ci într-o altă pungă, sigilată, erau, da, toate. A mai durat câteva minute să primesc chitanţa. Scrisă de mână.

Vă urez Faliment Plăcut!

Băi, nu se poate aşa ceva! Deci pur şi simplu nu e permis! Nu mai spun că poştaşii nu se deranjează NICIODATĂ să aducă recomandatele la uşă ci se mulţumesc să lase ceva indescifrabil în cutii. Vin doar cu pensia, fiindcă ştiu că de-acolo primesc ceva mărunţiş.

Sincer, sper că amenda aia de la Consiliul Concurenţei să-i zguduie serios pentru că trecerea într-un nou mileniu se pare că n-a facut-o. Şi, dacă nu, să dea faliment Poşta Româna, cu toate tantiile şi colegele şi serviciile lor de rahat!

Şi, nu, salariul mic nu este un argument al serviciilor proaste, pentru că eu platesc pe serviciul pe care-l prestează Poşta Româna fix cât cere. Evident, nu şi cât face!


Tags: , , ,
Copyright © 2014. All rights reserved.

Posted 05/01/2011 by ruxandra in category "ţara mea de d'oh!

13 COMMENTS :

  1. By mece on

    Tipic romanesc.. si spun asta pentru ca de 6 luni de cand m-am mutat din tara inca nu am dat de jeguri de genul asta.

    Reply
    1. By ruxandra (Post author) on

      Sunt mandra de mine, ca am reusit sa ma abtin sa le pun pe tantiile alea pe roti. Dar mai am de luat un colet :D

      Reply
  2. By mece on

    Bafta! Astept atunci articolul 2, Aventuri la Posta: Reloaded :))

    Sau poti alege oricand dhl / fedex mai ales daca vine de afara.

    Reply
  3. By cristina on

    pe la mijlocul lui decembrie imi vine colet din Bucuresti (eu stau in Arad)…un tricou. anyway, vine dupa vreo 5 zile avizul si ma duc si eu la posta pe al 2:30 …aoleu, proasta alegere. Din 4 ghisee lucrau 3…sau 2 si un pic mai bine zis. cand ajung la rand (dupa 40 de min si un mos care se tot uita din spate ce scriu pe tel – twittuiam de zor a dracilor) apare o madama de nicaieri si cere vreo 100 de timbre. Zic, tanti, nu va suparati, eu deja fac radacini aici… finally iau pachetul. Next time, jur, curierat rapid . Sa nu mai aud de posta!

    Reply
    1. By ruxandra (Post author) on

      da, suntem varza la servicii, mentalitate mostenita din comunismul in care nu aveai de ales. acum avem de ales, da’ posta romana n-a aflat.. nici macar faptul ca li s-a diminuat profitul pana la 0 spre pierderi nu li se pare un semn. naspa!

      Reply
  4. By ruxandra (Post author) on

    Nu era urgenta la nici unul dintre colete, d-aia am optat pentru posta romana. dar, evident, nu era urgenta sa presteye ok nici la ghiseu :)

    Reply
  5. Pingback: Tweets that mention Aventuri la Poştă. Poşta Română. « pr intre randuri -- Topsy.com

  6. By Glappy on

    Nu institutia in sine e de vina pentru ce se intampla,ci *tantiile* alea care stau in spatele ghiseelor,daca au ajuns in fata unui computer si daca toata lumea apeleaza la ele pentru diferite servicii,cred ca sunt buricul pamantului,ele uita ca sunt niste angajate si ca asta e munca lor,ele cred ca lumea are nevoie de ele,cand lumea are nevoie de serviciile institutiei. Felicitari pentru calmul de care ai dat dovada, eu nu stiu daca ma puteam abtine de la comentarii :D

    Reply
    1. By ruxandra (Post author) on

      glappy, pls, nu vorbi urat, nu’mi place, descurajez si am editat – nu te supara :)

      al’fel, nu cred ca tantiile sunt neaparat rau voitoare ci mai degraba produsul mentalitatii colective de “las’o, ba, ca merge asa”. ei, nu mai merge!
      oricum, sper sa’mi pastrez calmul si azi :)

      Reply
  7. By Glappy on

    imi cer scuze, nu sunt rau voitoare ,cred ca le-a intrat in subconstent ca trebuie sa se poarte urat cu oamenii,la fel e si cu secretarele,nu generalizez,dar multe din ele se cred mai presus de orice

    Reply
  8. By catalin on

    moama, da tu esti masochista! :) De curier rapid n-ai auzit?

    Reply
  9. Pingback: Dragoste la prima citire « pr intre randuri

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *