Îmi plac furtunile. Îmi place la nebunie eliberarea de după o zi noroasă şi apăsătoare, e… orgasmic! Nu ştiu dacă e vorba de apă (totuşi sunt o zodie de apă) sau de libertate, de intensitate, de tunete şi fulgere, dar… îmi plac la nebunie furtunile de vară! Cu cât mai violente, cu atât mai bine!
Aşteptam ploaia asta de vreo zece zile şi nici dacă aş fi programat-o eu nu putea veni mai bine decât la finele unei duminici de tihnă, alinturi şi amintiri.Şi, chiar dacă acum s-a liniştit, intro-ul din piesa de mai jos rămâne o coloană sonoră foarte potrivită. Perfect ar fi fost Polykandriotis şi buzukiul lui cântândal 5-lea dans ungar al lui Brahms, da’ nu găsesc nicăieri pe net înregistrarea şi ar trebui să răscolesc prea mult prin CD-urile cu mp3-uri după el Altă dată!
Leave a Comment