December 17

Injecţia

Când eram copil şi trebuia să mi se facă vreo injecţie, mergeam cu mama la dispensarul de pe strada noastră, în camera asistentelor. Eram teribil de stresată de fiecare dată, pentru că urma să sufăr, aş fi fugit ca un iepure speriat, dar ştiam mai bine de-atât. Pe de-o parte că până la urmă era bine acasă, şi pe de altă parte nici să nu pot ieşi la joacă nu-mi plăcea. Aşa că aşteptam cuminte pe scăunel “să ne cheme”.

Detestam injecţiile – ca orice copil, cred, şi chiar şi acum, ca adult, le detest – dar eram vrăjită de felul în care îşi pregătea asistenta tot arsenalul ăla! Scotea o cutie metalică din etuvă, o deschidea, scotea, pe o bucată de tifon, pistonul, apoi cilindrul de sticlă, învelit, la rândul său, în alt tifon,  ca să nu se spargă. Apoi, dintr-o altă cutie, alegea un ac. Cel mai miiiic, mieunam eu, speriată. Unele asistente făceau diferenţa şi alegeau un ac mai mic, altele doar dădeau din cap şi luau unul la nimereală.

După ce seringa era asamblată, urma prepararea amestecului: se tăia, cu o pilă specială!, fiola de ser fiziologic, apoi era decapsulată sticluţa de penicilină, se trăgea ser din fiolă, se punea în sticluţă, se amesteca, apoi se umplea seringa.

În tot timpul ăsta spaima mea creştea. Dar nu puteam să nu mă uit! Poc! Poc! Două bobârnace, să se relaxeze “zona”, apoi acul, apoi seringa şi apoi durerea parcă interminabilă! “Nu încorda!”, zicea asistenta. Mai e?, întrebam tot timpul, cam ca măgarul din Shrek, încă din prima secundă!

Doamne, cât uram injecţiile! Cred că unul dintre motivele secrete pentru care am vrut – mulţi ani! – să fac medicină a fost să găsesc o soluţie la acest obicei barbar de torturat copiii cu roşu în gât! Din păcate am virat-o spre altele şi, între timp, am învăţat să fac eu însămi injecţii. Nu ştiu clar de ce, dar în seara asta mi-a prins bine! Chiar dacă e muuuult mai suportabil subcutanat, cu un ac hipodermic!

Chiar! Oare se mai sperie copiii în ziua de azi cu injecţiile?!


Tags: , ,
Copyright © 2014. All rights reserved.

Posted 17/12/2012 by ruxandra in category "ganduri printre randuri

15 COMMENTS :

  1. By bloodie on

    Şi eu am învăţat să mi le fac singură, deşi nu am niciun fel de pregătire medicală. Cert este că e mult mai suportabil când ştiu că eu sunt cea care controlează instrumentul.

    Reply
    1. By ruxandra (Post author) on

      nici eu nu am pregatire medicala… daca nu se pun la socoteala anii de “sanitarii priceputi” si un prieten medic :))
      nu mi’am facut (mie) decat subcutanate pana acum, deci nu prea stiu exact cum e cu ace din alea serioase.

      Reply
  2. By O Oană on

    Nu știu de copii, dar mie sigur mi-e groază de ele. Nu de injecții, ci de ace, mi se par adevărate instrumente de tortură :))

    Reply
    1. By ruxandra (Post author) on

      pai chiar sunt! bine ca s’au inventat antibiotice mai puternice sub forma de tableta care sa ne scuteasca de chin! :)

      Reply
  3. By ella on

    Eu am fugit de acasa, de teama unei injectii :-)))) In afara de vaccinurile de la scoala, nu am facut alte injectii.
    Si tare ma tem ca si in ziua de azi, copilasii sunt speriati de injectii. Am un nepot, care dupa ce a facut niste penicilina, urla ca din gura de sarpe, de fiecare data cand vedea pe cineva imbracat in alb. Fie ca era pe strada, la cumparaturi sau in vizita :-)

    Reply
    1. By ruxandra (Post author) on

      eu m’am inchis in bucatarie, cu cheia! era singura incapere din casa in care puteai face asta – n’am idee de ce, cred ca pur si simplu ramasese, din vremuri imemoriale, cheia acolo :))

      Reply
  4. By John on

    Si mie imi placea modul de pregatire a injectiilor cu seringi de sticla, desi erau mult mai dureroase decat astea de acum facute cu seringi de unica folosinta.

    Reply
  5. By John on

    Nu sunt chiar la fel. Acele dinainte erau utilizate de n ori pana se tocea varful si cand intrau, provocau durere mai mare. Pe cand astea de acum sunt utilizate o singura data si mai sunt slefuite f bine incat sa alunece usor

    Reply
  6. By Larin on

    eu am 26 de ani, mie imi face o femeie de la mine de la tara, a lucrat la ferma de vite, era inainte felcerita veterinara. imi face in picior in coapsa interioara sus langa…
    are seringa de sticla si inox de 20ml si doua ace unu gros si lung pentru vite si unu obisnuit. imi face cate doua – moldamin si penicilina g potasica le amesteca in doua fiole de ser fiziologic.
    e priceputa, spala si fierbe seringa si acele inainte, mie imi face cu acu gros care era inainte pentru vite, ca sa nu se infunde ala subtire.
    sa stiti ca nu doare tare decat cand baga intai acu si cand injecteaza ser lent – sa nu faca noduli.
    dupa ce face nu mai doare aproape deloc – se pricepe bine femeia – are 47 de ani.
    curaj fetelor la injectii – voi sunteti mai sensibile decat noi baietii.
    mie mi e rusine sa ma vait la injectii la femeia aia – suport fara comentarii – si cand imi face in coapsele interioare mi era inainte nitel rusine da m am obisnuit

    sanatate!

    Reply
    1. By John on

      De ce trebuie să faci și penicilina și moldamin? Le faci in coapsele interioare? Mă apucă groaza numai când mă gândesc! Este o zonă sensibilă. Nu m-aș încumeta. Mai bine în bucă.

      Reply
  7. By albert salanki on

    itradevar sint foarte dureroase injectiile penicilina
    dor al naibi de rau aproape te paralizeaza
    doare soldul si tot piciorul pina in os

    Reply
  8. By larin on

    a mai luat cineva injectii?
    eu am reinceput iaras, tot la Femeia Felcerita.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *