Duminică, în scurta mea evadare, am făcut o excursie din Vamă până în 2 Mai, pe jos, pe malul mării. Deşi mă duc în Vamă de atâţia ani, a fost prima dată când am făcut drumul ăsta. De obicei mi-e suficient să am compania mării, a prietenilor sau a unei cărţi şi nu prea îmi vine cheful de plimbări. Dar acum m-am dus.
E un drum de vreo oră şi ceva dacă mergi în doru’ lelii, cum am făcut noi, şi e destul de fain, fiindcă e linişte şi se aud valurile. Nu tu muzică, nu hărmălaie. Doar linişte şi mare. Şi o mulţime de gunoaie, cele mai multe sticle de plastic, dar nu numai, că am văzut şi ditai anvelopele (de tractor, de camion, cine ştie?!) aruncate pe mal. Ce oameni sunt aia care fac aşa ceva?!
Nu există zi în care să nu apară pe facebook un motivaţional despre condiţia umană, responsabilitate, frumuseţea sufletului, zeci de imagini cu locuri minunate de pe tot pământul ăsta. Şi totuşi, lumea din urma noastră nu pare să devină mai frumoasă.
La mine în bloc, de exemplu, unii vecini au obiceiul să trântească uşa liftulurilor. Asta după ce au redecorat pereţii cabinei şi au decis că nu e nevoie de oglinzi. De la asemenea tratament, rotiţa aia sare în sus, iar uşa liftului nu se mai închide cum trebuie şi ascensorul se blochează. Nu e greu s-o dai jos, dar aparent oamenii ăştia nu trec de scopul ajungerii lor acasă. Ceilalţi pot să urce pe scări. De fapt, stai aşa! Care ceilalţi?!
Ne plângem – uneori chiar justificat – de o mulţime de chestii legate de viaţa nostră, de felul altora de a fi, însă vedem lucruri care nu sunt ok şi nu facem nimic să le îndreptăm.
După noi, potopul, nu? De fapt, însă, după noi suntem tot noi… Gândiţi-vă la asta data viitoare când treceţi (nepăsători) pe lângă ceva sau cineva care nu e ok.
Eu am facut. Vecinii mei aveau prostul obicei sa arunce pe geam tot felul de gunoaie. M-am enervat si am lipit pe usa scarii in care ii faceam cu ou si otet pe cei de la etajele superioare. De cate ori il dadeau jos, de atatea il puneam inapoi. Dupa o vreme s-au simtit si s-a rezolvat problema.
si eu am facut. dar mi se par niste picaturi intr’un ocean de nesimtire
Cu o floare nu se face primavara !
asta e o scuza! primavara se face cu fiecare floare