June 19

Prietenie

Babele sunt vecinele mele, uşă-n uşă cu mine de când am apartamentul, şi le zic cu drag aşa. Una e înaltă, uscată, mai plângăreaţă, mai răutăcioasă şi se descurcă un pic mai bine din pensie. Ailaltă are diabet, e supraponderală, săracă şi, deşi are motive mai multe să se plângă, n-o face. Nu-mi cere niciodată nimic şi chiar se sfieşte să primească atunci când îi dau eu una-alta.

Sunt împreună de aproape 50 de ani, cam de când e blocul, zilnic la cafea, o vorbă, o bârfă, şi amândouă au depăşit bine opt decenii de viaţă. Nici una n-are copii, doar câte un nepot şi o nepoată cărora, cred, le-au şi lăsat apartamentele, şi amândouă sunt văduve de mulţi ani.

prietenie

Îmi place să le aud, de pe palier, Fată! Ce faci? Eşti bine? Hai la o cafea – asta e cea mai “avută”, doamna Viorica. De obicei, însă, cafeaua se bea la cealaltă, împreună cu vecina numărul 3, uneori şi cu vecina numărul 4, pe care nici nu ştiu cum o cheamă. Cafeaua asta e un pretext de multe ori, că nici nu-şi fac! Ideea e să mai vorbască niţel de ce se întâmplă prin lume, de politică, de vedete, de serialele la care sunt abonate.

Mi-s dragi, mai mult cea mai săracă, doamna Lenuţa, fiindcă prefer oamenii pozitivi, nu pe cei care se plâng de toate şi de orice. Îmi trebuie pretexte serioase ca s-o fac să primească ceva, nu pentru c-ar fi orgolioasă ci pentru că pur şi simplu are atâta bun simţ şi se jenează. Stă cu uşa deschisă mai tot timpul, ca o invitaţie. Una pe care, de altfel, domnul Sony o onorează destul de des: Afurisitule! Iar ai venit în vizită? Ruxăndrica, vezi că a fugit cotoiul la mine! Frumosule! N-are baba ce să-ţi dea!

Înainte să plec la festivaluri, doamna Viorica s-a internat la spital. Mereu se plânge de oaresce dureri, cred că de fapt suferă de lipsă de atenţie. Îi place să meargă pe la spitale fiindcă a fost asistentă medicală şi i se pare că are parte de vreo atenţie specială. Fireşte, însă, toţi medicii cu care a lucrat ea sunt fie duşi, fie pensionaţi, nu mai cunoaşte pe nimeni şi nimeni n-o mai cunoaşte pe ea. A venit acasă, cât am fost eu plecată, doar vreo trei zile, după care au internat-o iar. Nu e bine.

365050.TIF

Astă seară, când veneam acasă, am văzut uşa deschisă la ea şi am intrat să văd ce se petrece. Doamna Viorica a venit de la spital doar pentru ca mâine să se interneze la altul: a prins o infecţie nozocomială. Cealaltă era acolo şi, alături de ea, pe canapea, palidă ca o stafie, bolnava. N-am văzut-o niciodată nevopsită, nearanjată cât de cât; am avut un şoc. Arăta ca de pe altă lume. Dar nu asta m-a impresionat ci grija celeilalte.

Cu bunul simţ al omului simplu, chiar şi după cinci decenii de prietenie, doamna Lenuţa stătea doar pe marginea canapelei, într-ul colţişor, ca cealaltă să aibă loc suficient şi ca să nu deranjeze. N-a zis mare lucru dar mi-am dat seama cât e de speriată de perspectiva de a-şi pierde prietena şi cum ar vrea s-o ajute şi n-are cum şi cu ce. Aşa că stătea acolo, cuminte. Să fie aproape. Poate va avea nevoie de un pahar cu apă. Ea o să i-l aducă. Sau o pernă. Sau să ştie că nu e singură.

Am ieşit, încetişor, am închis uşa după mine şi am plâns. Bătrâneţea sigur nu e uşoară, dar singurătatea cred că e cumplită.

foto 1, 2



Tags:
Copyright © 2014. All rights reserved.

Posted 19/06/2013 by ruxandra in category "de suflet", "ganduri printre randuri

6 COMMENTS :

    1. By ruxandra (Post author) on

      uffa! mi’a mai zis cineva ca am facut’o sa planga. da’ io n’am vrut asta.
      poate doar sa fac lumea sa se gandeasca un pic la niste chestii..

      Reply
  1. By Vali on

    Ruxandra, stii al naibii de bine cum sa emotionezi oamenii. Regret si acum, dupa 7 ani, ca timpul de la birou a fost in detrimentul celui petrecut cu bunica mea draga. Asadar, bucurati-va de dansii cat mai mult posibil.

    Reply
    1. By ruxandra (Post author) on

      :)
      eu nu mai am bunici pe’aici, sunt cu totii in alte lumi, nepamantene. dar bunica materna, darly, a ramas sa’mi mai aminteasca din cand in cand de lectiile de fericire (fa search pe blog dupa darly, sunt povesti faine)

      Reply
  2. Pingback: Flori pentru florăreasă | printreranduri.eu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *