Am citit azi un text patetic scris de o tânără din România care studiază la Londra, unul despre cum l-a omorât Occidentul pe Dumnezeu şi despre cum vrea ea să scape de globalizare şi alte nebunii occidentale şi să se întoarcă în România.

Am citit, am râs, şi eram gata să trec peste, dacă nu m-aş fi uitat în josul paginii la numărul de like-uri. 11.000 (unsprezece mii) de oameni considerau că fătuca are dreptate, că România şi românii sunt buricul pâmântului şi Occidentul e un infern sau aşa ceva. Asta se întâmpla acum vreo trei ore, între timp numărul de like-uri s-a dublat.

romania
Pe bune, cum de sunt 223.000 de oameni cărora le place un asemenea text patetic, scris de o domnişoară a cărei familie are resurse materiale dincolo de comparaţia cu pătura de mijloc din România?! Fata asta, dacă s-o întoarce, n-o să trăiască în România noastră, aia cu probleme, ci într-una aflată deasupra lor, la o înălţime confortabilă.

Dar în România noastră e altfel.

Ieri, la magazinul de unde îmi fac cumpărăturile mici, de zi cu zi, am făcut câţiva paşi în spate la casă, pentru că femeia care era înaintea mea mirosea de-ţi muta nasul. Nu a transpiraţie, că, deh, păţăşti!, se mai întâmplă, ci a jeg! Jeg nespălat de săptămâni, cred, după cum mirosea, chiar şi după ce ieşise din magazin. Ştiţi ce era printre cele câteva chestii cumpărate? Un deodorant. Nu săpun. Deodorant. Iar casiera mi-a spus că mai cumpărase unul şi cu vreo două săptămâni înainte, când mirosea la fel de rău.

Deci asta e România! Ne dăm cu spray peste jeg, eventual unul care, conform reclamei, te protejează 72 de ore!, cerem libertate pentru un infractor, ne facem modele din silicon şi prostioare spuse printre chicoteli, avem o clasă politică de râsul lumii, ne plângem* profesorii că sunt tracasaţi, săracii, cu examene în care trebuie să-şi demonstreze competenţa, bombardăm wall-ul unei super trupe rock cu o cascadorie publicitară**, le spunem englezilor că suntem mai buni decât ei, în ciuda faptului că, pe când oamenii ăia construiau universităţi, noi ne unduiam după cum cânta Imperiul Otoman, exact aşa cum am făcut mai târziu şi cu alţii care au trecut pe-aici, iar când vreun român face ceva demn de menţionat, fie igorăm cu totul reuşita lui, fie ne lăudăm cu ea pe Facebook, ca şi cum ar fi a noastră. Ah, şi să nu uit!, dăm foc unor tablouri pictate de artişti celebri în lume!

România e aia plină de  oameni care-i siluiesc gramatica în fel şi chip, mai ales oral, că de scris nu prea se mai skrie (!), o pocesc când şi cum pot, cu gunoaie, nepăsare, manele şi miros de grătar, de Nea şi Tanti Caisă care ştiu ei mai bine despre tot şi orice, de las-o, bă, că merge-aşa! şi de oameni care nu sunt proşti, dar cărora le e prea lene să gândească şi care visează la maşini, bauturi şi haine scumpe în timp ce sparg sămânţa în faţa blocului!

România e ţara celor care n-au citit, anul trecut, nici măcar o carte.

Iar când, în sfârşit, ieşim în stradă pentru a protesta, ne punem papion!

papion
Sigur că nu e asta tot, sigur că sunt şi oameni frumoşi, cu bun simţ, care se străduiesc să facă lucrurile mai bune pentru ei şi pentru cei din jur. Dar oamenii ăştia se simt din ce în ce mai descurajaţi, şi pe bună dreptate. Şi, din păcate, habar nu am care e soluţia, cum se pot opri toate cele de mai sus, nu atâta timp cât oamenii cărora le e lene să gândească reprezintă majoritatea alegătorilor. Pentru ei e suficientă o găleată cu făină, ulei şi zahăr. Păi principiile nu ţine de foame, taică!

* sursa
**  nu mă refer la Rom, ei au făcut ce aveau de făcut pentru a-şi promova produsul. Mă refer la toţi cei care au simţit nevoia să comenteze pe pagina Iron Maiden cu poza panoului pe care lui Bruce Dickinson i se atrăgea atenţia că nu e la Budaptesta (sic!)
poza 1 via Ina

Share: