October 23

Poetry in motion: Londra nu-i ca Bucureştiul!

Poate ştiţi, poate nu, dar metroul londonez a împlinit 150 în 2013, prilej cu care Metrorexul lor, care se cheamă, simplu, London Underground, a produs şi distribuit o mulţime de broşuri cu poezii. Una dintre broşurile astea a ajuns la mine zilele trecute via Piccadilly Circus iar conţinutul şi, mai ales ideea, m-au sedus fără doar şi poate.

Fiecare petrecem mai mult sau mai puţin timp în metrou, ne uităm la ceilalţi sau, dimpotrivă, citim, ascultăm muzică, ne gândim la ale noastre, şi dacă toate astea inspiră la poezie, de ce nu?


Poems of the Underground este un proiect care a debutat în 1986, iar ideea e a unei scriitoare de origine americană dar londoneză prin adopţie, Judith Cernaik. Scopul declarat a fostsă aducă poezia mai aproape de oameni, într-un spaţiu nonconformist. Poeziile au parte de 3000 de spaţii de expunere în metrou şi sunt schimbate de trei ori pe an. Din când în când, prestigioasa editură Penguin tipăreşte câte o antologie. Poeziile sunt în toate felurile, clasice, contemporane, internaţionale, nu se poate să nu găseşti ceva care să-ţi placă şi să te facă să zâmbeşti! Ca de exemplu:

poezie
Şi la noi s-a întâmplat recent un eveniment cu poezie şi metrou, o iniţiativă privată de la Julius Meinl, un brand care inspiră poeţii încă din 1862 (cu un an înainte de inaugurarea metroului londonez, apropo!), sau cel puţin ăsta e sloganul lor. Astfel, 260.000 de post-it-uri cu poezii au fost lipite pe un tren, pentru ca orice călător să-şi ia o bucătică de inspiraţie de la poeţi ca: Emil Brumaru, Mircea Cărtărescu, Ana Blandiana, Şerban Foarţă, Iv cel Naiv, Mircea Dinescu sau Ioan Es. Pop – am numit doar cîţiva, lista e mai lungă.

O idee faină dar pe care Metrorexul autohton a taxat-o, desigur, la centimetru pătrat sau aşa ceva, şi, mai mult, nu a permis ca poeziile să rămână lipite de tren până când ultimul post-it va fi ajuns la un călător…

Da, la Londra (sau aiurea) nu sunt oameni mai buni, mai cu moţ, mai deştepţi sau mai educaţi. Însă acolo nimeni nu dublează şirul de oameni de pe banda rulantă, trenurile vin repede şi nu e aglomerat, nu faci saună, iar poezia e gratis pentru că, pur şi simplu, unii care aveau putere de decizie au hotărât că aşa trebuie să fie.

Mind the gap – din păcate, the gap e pur şi simplu prea mare! :(


Tags: ,
Copyright © 2014. All rights reserved.

Posted 23/10/2013 by ruxandra in category "Obiceiuri sănătoase", "ţara mea de d'oh!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *