În perioada mea aproximativ corporatistă, căram zilnic după mine o geantă suficient de mare ca să adăpostească acolo toate cele necesare pentru supravieţuirea în sălbăticie vreo câteva zile. Cel puţin aşa presupun, că n-am experimentant niciodată treaba asta… dacă nu punem la socoteală jungla specifică unui loc de muncă. Oricum, mai toate genţile mele erau mari. Şi grele. Şi, de obicei, orice căutam în ele se găsea exact în ultimul buzunar cotrobăit!

Dar într-o zi mi-am făcut curaj şi am răsturnat tot ce era în ea!

Agendă, mare, aia de brainstorming cu mine însămi, cea pe care îmi iau notiţe la interviuri sau conferinţe, agenda de toată ziua. Ştiu, tabletă, telefon, laptop… Există. Dar ador să scriu pe hârtie. Şi, dacă ajungeam în junglă, puteam să aprind un foc cu vreo câteva coli (alea cu nume, de la sfârşit, că nu le folosesc niciodată), sau să fac avioane de hârtie, pentru recunoaştere. Sau să ţin un jurnal. Ziua trei: am văzut o furnică. Sau aşa ceva!

Portmoneu. Şi ăla mare, nu că aş avea nevoie de mult loc pentru cash, prefer plasticul, dar în el se mai găsesc: una bucată şurub, pentru când ajung la un magazin de bricolaj, mi-a dat meşterul o mostră pentru nişte viitoare rafturi, pilă de unghii din carton, nenumărate carduri, o icoană de la Darly, poza cu mine de la grădiniţă (să nu mă iau prea în serios!), o fiolă de parfum, chitanţe, acte.

geanta

Chei, şi nu doar cele de la mine de-acasă. Ochelarii de soare şi tocul lor. Un deodorant mic. Ceva farduri, deşi aproape niciodată nu îmi retuşez machiajul în timpul zilei. Şi, oricum, nici nu prea mă machiez. Telefon, tabletă, uneori şi laptop. Charger(s). Clamă şi elastic de păr, o perie mică. Vitamine (expirate, le-am aruncat), câteva tablete de ketonal, bixtonim, gumă de mestecat, gel antibacterian. Batiste de hârtie, nes. O pereche de cercei. O carte. Căştile de la telefon – asta port acum prin genţi, deci mare lucru nu s-a schimbat…

… cu toate că am încercat (şi chiar reuşit o vreme) să mă eliberez de “jugul” poşetei, să car mai puţine după mine. Cumva, însă, sfârşeam cu o geantă mare în care puneam de toate!

Mai nou, însă, pe lângă toate cele de mai sus, o am în geantă şi pe Doina, crema cea nouă de la Farmec. Şi mai am una care locuieşte acasă, la îndemână. Fiindcă Doina, noua vedetă Farmec, are capac care se înfiletează şi ştiu că nu mă trezesc cu geanta plină de cremă şi fiindcă de fiecare dată când te speli pe mâini în oraş, sosul ăla de săpun de la automate are darul de a-mi usca pielea într-un mod extrem de neplăcut. Aşa că trebuie să am la mine o cremă. Şi dacă e una care se potriveşte pe orice tip de piele (inclusiv aia tăbăcită, a botinelor!), cu o textură nici prea-prea, nici foarte-foarte şi care mai şi miroase într-un mare fel, păi atunci să fie Doina!

Ceea ce vă doresc şi vouă! La propriu. Adică, da, facem un concurs în care îmi povestiţi despre obiecte total inutile pe care le căraţi după voi în geantă, iar eu vă ofer un set complet de produse din gama celebră. Şi vă reamintesc, cum altfel, de Româncele cu Farmec şi de concursul lor!
(până vineri, 22 noiembrie, ora 11)

Iar acum un cântec vesel să cântăm:

Update: a câştigat Anca Ştefănescu, dar vă mulţumesc tuturor pentru comentarii. Până data viitoare,  zic să ne organizăm mai bine poşetele, ca să nu mai cărăm atât de multe după noi! :)

Share: