June 9

FITS 2014, experiențe: Architects of Air și Mirazozo

Așa cum am mai spus, FITS nu e (doar) despre teatru ci despre tot felul de întâmplări speciale și variate, exact așa cum spune și tema din acest an a Festivalului, Unicitate în diversitate. Printre spectacole, expoziții ori concerte, anul acesta, organizatorii au oferit publicului și o experiență inedită prin prezenta în festival a uneia dintre uluitoarele construcții făcute de britanicii de la Architects of Air, și anume Mirazozo.

Foto: Sebastian Marcovici
Foto: Sebastian Marcovici

Am fost ieri acolo și am avut parte de o plimbare prin luminarium, însoțită de cea mai faină ghidă pe care aș fi putut s-o am, Florence. Spun asta nu doar pentru că a știut cum să explice orice detaliu tehnic dar și pentru că, fiind alături de AoA de zece ani, știa istoria bine companiei dar și cum trebuie privit totul.


Luminarium este o construcție gonflabilă realizată dintr-o folie de plastic cu proprietăți speciale, care, pe alocuri, lasă lumina să intre în interiorul structurilor prin suprafete transparente, ceea ce dă naștere la o experiență incredibilă, vizuală și nu doar atât! Există câteva astfel de structuri cu care cei de la AoA merg prin lume și presupun că toate sunt la fel de uluitoare, dar domul din centrul Mirazozo e cea mai mare dintre ele!

WP_20140608_059
Dincolo de cum se vede, spațiul face ca și sunetele să se audă altfel și – asta mi s-a părut cel mai fain! – ai senzația că te rupi de restul lumii, că intri într-o altă dimensiune, cam ca într-un film SF. Din loc în loc, în alveolele laterale, sunt oameni care s-au așezat pe jos și se bucură de experiență. Una la care, sunt sigură, contribuie și muzica special compusă pentru acest loc și parte integrantă din el.

Florance povestește cât de important este pentru ei ca Luminariumul să devină parte din comunitate, ca un spațiu comun pentru toată lumea, un spațiu în care diferențele din lumea de afară dispar. Și are dreptate. Dincolo de faptul că toți eram desculți, ne vedeam aproape ca niște holograme, siluete colorate făcute din culoare, umbre și lumini.

WP_20140608_063

Proiectul a început acum trezeci și ceva de ani, când Alan Parkinson, creatorul luminariilor, a fost angajat să lucreze cu un grup de condamnați la muncă în folosul comunității. Aceștia au avut de realizat saltele gonflabile, unele dintre ele aveau defecte, iar ăsta a fost punctul de plecare pentru aceste construcții. În interiorul luminariilor au avut loc, încă de la început, tot felul de mici spectacole, iar printre primii clienți care au folosit construcția ca o scenă a fost un grup de persoane dizabilități. Drept urmare, pentru Alan și echipa lui comunitatea în care ajung rămâne o structură la fel de importantă ca cea arhitecturală, iar Florence îmi povestea că au fost locuri în care au stat mai mult timp, iar la plecare oamenii se supărau că pleacă, de parcă am fi plecat cu o casă din orașul lor, atât de mult se atașaseră de luminarium.

În același spirit, tot ghida noastră ne-a spus o poveste petreccută în chiar zilele lor sibiene. În prima seară din Piața Mică, doi copii aparent fără adăpost, au tot dat târcoale pe la Mirazozo. În loc să-i alunge, echipa AoA i-a invitat în interior, să vadă despre ce e vorba, și le-a solicitat ajutorul pentru a pregăti luminariumul de venirea publicului. Cei doi copii au muncit cu spor câteva ceasuri, au fost foarte cuminți și au respectat întocmai instrucțiunile primite. S-au simțit utili și importanți, parte dintr-o echipă. Pentru câteva ore au avut un loc și oameni de care au aparținut. Și cred că n-ar trebui să ne ferim de oamenii străzii, cred că ar trebui să-i includem. Comunitățile pot face asta, iar ei au nevoie să aparțină.

 

Coadă la luminarium in Santa Barbara. La Sibiu e mai scurtă, promit!
Coadă la luminarium in Santa Barbara. La Sibiu e mai scurtă, promit!


Mi s-a părut grozavă povestea dar, mai mult decât atât, mi s-a părut admirabilă atitudinea firească pe care cei din echipă au avut-o față de niște copii pe care, noi, în general, parcă nu prea i-am băga în casă. Și la fel de mult mi-a plăcut că Florence a insistat mult să scriu despre echipa de voluntari sibieni dedicată proiectului lor, pentru că au fost nemaipomeniți. Noi nu putem funcționa decât perfect, îți dai seama. Mirazozo trebuie ridicat la timp în fiecare dimineață, și fiecare trebuie să știe exact ce are de făcut pentru ca structura să fie perfect pregătită pentru public. Suntem ca o corabie pe care fiecare lucru, cât de mic, are importanța lui în rezistență și performanță. Poate că noi suntem căpitani, dar fără cei de pe punte o să fim căpitani și-atât, că nava nu se mișcă de pe loc!  – doar v-am spus că am avut cea mai minunată ghidă, da?

Luminarium Mirazozo mai e și astăzi în Piața Mică, până la ora 21, și, dacă n-ați ajuns, vă rog să mergeți. E coadă, inevitabil, deoarece, pentru o experiență ideală, dar și din motive de securitate, nu pot fi decât un număr limitat de persoane odată, dar merită! Mergeți neapărat!

_____

Urmăriți FITS pe site, FB, Twitter, Instagram și YouTube, și pe #FITS2014, unde mai postez și eu gânduri și imagini. De asemenea, vă reamintesc că poveștile festivaliere de printrerânduri vă sunt aduse alături de UniCredit Țiriac Bank, partener principal al Festivalului!


Tags: , , , , ,
Copyright © 2014. All rights reserved.

Posted 09/06/2014 by ruxandra in category "evenimente", "FITS", "PR sau piar

1 COMMENTS :

  1. Pingback: FITS 2014, jurnal de festival: Dans, dans, dans! pr intre randuri | printreranduri.eu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *