February 19

Cum mi-am pierdut umanitatea

Am citit uluită azi într-un cotidian românesc despre cum mi-aș fi pierdut eu umanitatea. Bine, bine! Articolul nu e despre mine, eu, Ruxandra, ci despre cum eu și cei care gândesc la fel ca mine pe tema asta ne-am fi pierdut umanitatea.

E vorba despre executarea pedepsei la care a fost condamnată definitiv Monica Ridzi, fost ministru al frumoasei noastre țărișoare.

Sabina Fati, autoarea articolului, nu are nici un dubiu în ceea ce privește vinovăția Monicăi Ridzi, nici în ceea ce privește negarea propriilor fapte, încercarea de a le ascunde sau aroganța cu care-și clama nevinovăția. Și, cu toate asta, pretinde că măsura  condamnării la închisoare pentru cinci ani e una lipsită de umanitate, pentru că Monica Ridtzi are doi copii mici, ambii, se pare, cu probleme de sănătate. În plus, nici starea ei de sănătate n-ar fi prea grozavă.

Lumea văzută în alb-negru deformează și dezumanizează. (…) Poate că a venit momentul să introducem și nuanțe, cel puțin atât cât să ne păstrăm umanitatea, scrie Sabina Fati, și eu mă crucesc despre cum se poate ca un jurnalist cu ștate vechi, totuși, un om care ar trebui să fie interesat de fapte, de dreptate, de din astea, face o pledoarie pentru colorarea în roz a eșarfei care ține Justiția oarbă, doar-doar s-o înclina balanța în favoarea vinovatei, așa, sub greutatea lacrimilor.

Am pretenția de la mine și, mai ales, de la cei care m-au educat, că sunt un om care are compasiunea la el. Mi-e milă de babele mele, vecinele bătrâne care trebuie să trăiască doar cu vreo câteva milioane pe lună, mi-e milă de femeile condamnate la relații în care sunt abuzate, mi-e milă de toți copiii care suferă, bolnavi, prin spitale, pentru că o clică de neîndestulați care a pus mâna pe țara asta fură fără număr, iar lista asta ar putea continua mult, din păcate.

justice for all
Nu mi-e milă, însă, de o femeie care s-a jucat cu niște bani de la buget. Că i-a băgat în buzunar, că i-a folosit pentru a-și consolida poziția în partid sau imaginea la TV, că a acceptat să scoată din foc niște castane care nu erau ale ei și pe care nu le-a mâncat, e irelevant. Există o condamnare definitivă pe numele ei, s-o execute! Nenegociabil. La pușcărie, nu la domiciliu, cum sugerează, plină de omenie, Sabina Fati.

Iar asta nu are nici o legătură cu umanitatea mea sau a celor care consideră că legea trebuie respectată. În definitiv, setul ăsta de reguli și respectarea lor contribuie la diferențierea noastră față de animale. Știți voi, umanitate, d-astea!

PS Măcar scrisoarea asta n-a fost semnată de un jurnalist!



Tags: , ,
Copyright © 2014. All rights reserved.

Posted 19/02/2015 by ruxandra in category "ţara mea de d'oh!

1 COMMENTS :

  1. By Paul on

    Stii vorba aia romaneasca: “nu e prost cine cere, e prost cine da”. Si nu ma refer aici la faptul ca procurorul a cerut, iar judecatorul a dat. Nu. Ma refer la faptul ca inculpatul a cerut clementa care nu i s-a acordat.
    Exista judecatori unsi cu toate alifiile care stiu ca o data ce ai bagat mana in banii comunitatii, sigur te-ai gandit si la ce vei face daca vei fi prins.
    Sigur Monica Ridzi s-a gandit si creat niste conturi pentru ingrijirea copiilor. Sa nu uitam ca sotul ei este inca in libertate si printre 2-3 afaceri cu partii de schii in zona isi va face timp sa-i duca sotiei niste portocale, un Diclofenac pt dureri de spate si chiar copii la vorbitor. Cat de greu ii va fi sotului sa gaseasca niste bloggeri dispusi sa ii scrie Monicai niste carti pt a i se reduce pedeapsa? A gasit el Gigi, darmite familia Ridzi?!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *