May 26

O fotografie cu viața!

Acum niște ani, pe vremea când eram la Jurnalul, am făcut un mini ziar pe post de broșură de prezentare a evenimentelor, cărților, CD-urilor și albumelor pe care urma să le lansăm la targul Gaudeamus din acel an. Pentru că timpul era limitat, am rugat vreo doi-trei colegi din redacție să-mi dea o mână de ajutor.

Unul dintre ei, V.I., s-a oferit să scrie despre Fotografie de Jurnal, albumul în care reuneam, an de an, cele mai bune imagini făcute de fotoreporterii ziarului – la vremea respectivă, cea mai tare echipă de fotoreporteri din presă! A scris un text atât de fain despre poze și, mai ales, despre fotoreporterii JN-ului și cum îi frecam noi la cap cu tot soiul de cereri de ilustrație, încât cred că-mi aduc aminte și acum pasaje din el. O singură problemă a fost atunci: titlul era prea lung, așa că am fost nevoită să-l măcelăresc un pic și, în loc de ”Vreau o fotografie cu viața!”, a ieșit ”Vreau o foto cu viața!”. M-a certat colegul meu, dar până la urmă a înțeles (sper!) că rigorile spațiului tipografic nu sunt negociabile de fiecare dată!

Fix la povestea asta m-am gândit azi când Maria de la UniCredit mi-a trimis un mail să-mi povestească de concursul pe care îl organizează împreună cu cei de la World Press Photo România și care premiază (cu o cameră foto Nikon și expunerea fotografiei la sediul și evenimentele lor) o fotografie cu viața, exact așa cum spuneam colegul meu acum câțiva ani! Detalii, dacă vă inspiră și sunteți dintre cei pasionați de fotografie ori pur și simplu specialiști în a observa (și surprinde cu camera) momentele frumoase din preajma noastră, găsiți pe pagina lor de FB. Și mi-a mai plăcut că din juriul concursului face parte și un fotoblogger, dacă pot să-i zic așa, Dragoș Asaftei! Bravo, Dragoș!

foto concurs WPP
Și trebuie să spun câteva vorbe despre WPP, cea mai importantă competiție și expoziție de fotoreportaj din lume. Am fost într-o fugă la Universitate, unde e expoziția și anul ăsta (doar până pe 29 mai, apropo) dar n-am apucat să scriu până acum fiindcă… multe altele pe lista lungă de To Do. Dar scriu acum, că tot am avut reminder!

Cred că trebuie să fie cumpit de greu să alegi între zeci de mii de imagini – 97.912, anul ăsta, ca să fiu mai precisă, trimise de peste 5500 de fotografi din 131 de țări. Nu știu cum alegi din ele, zău – asta mă ntrebam și la premiile Pulitzer. Adică, ok, știu că juriul e priceput, și obiectiv, și așa, dar, totuși, fotografia are și un dram de subiectivism. Atât al autorului cât și al privitorului.

De exemplu, mie îmi place poza câștigătoare, fiindcă transmite un mesaj puternic despre dragoste, dar sunt, în expoziție, altele care îmi plac mai mult, care îmi spun o poveste dincolo de hârtia fotografică, una pe care îmi e mai ușor să mi-o imaginez. Vedeți? Subiectivism!

De exemplu, îmi place mult seria Mothers of Patience, sunt niște imagini acolo care m-au frânt, îmi plac toate cele trei singles de la Daily Life, în special cea cu cei doi prieteni din Moldova care împart un secret și o ciocolată:

Autoare: Åsa Sjöström, Suedia
Autoare: Åsa Sjöström, Suedia

Și cum să nu-ți placă seria italianului Turi Calafato cu japonezii care mănâncă unul lângă altul într-un fast food. Alături dar însingurați. Brrr!

Sau seria de imagini surprinse din aer, Side Effects, care, potrivit autorului, Kacper Kowalski, înfățișază complexitatea relației dintre natură și om și se doresc a fi punctul de pornire pentru o discuție despre ce e bine și rău, ce e necesar și opțional în relația om-natură.

Cât despre imaginile din categoriile News, nu știi ce să alegi și ce te impresionează mai tare. Cele din Ucraina? Fâșia Gaza? Cele făcute după prăbușirea zborului Malaysia Airlines în Ucraina? Din nefericire, însă, nici nu trebuie să alegem. Toate aceste imagini există pentru că toate aceste drame există în realitate, dincolo de hârtia fotografică.

Imaginile mele favorite din acest an sunt cele de mai jos.
Prima, e surprinsă în timpul unui meci de cricket, în Australia, după ce unul dintre jucători a fost surprins de o minge într-o zonă neprotejată de cască. Phillip Hughes a fost operat, iar apoi a stat în comă indusă, fără să-și mai revină înainte de decesul survenit cu doar trei zile înainte să împlinească 26 de ani.
Nu sunt pasionată de fotografiile de sport, admit. Dar în imaginea asta m-a impresionat până la lacrimi felul în care unul dintre cei care au intervenit atunci – jucător în echipa adversă! – sprijină capul celui rănit.

Autor: Mark Metcalfe
Autor: Mark Metcalfe

Cealaltă, ”Masa din bucătărie”, autor Sergei Ilnitsky, e făcută în Donețk, Ucraina, după atacurile trupelor proruse. Mi se pare o imagine care ilustrează desăvârșit viața dată peste cap a tuturor celor prinși fără voia lor în acest conflict între Est și Vest. Fotograful spune că a încercat să arate faptul că e o linie foarte subțire între viața simplă, de zi cu zi, și dramă. ”Nu știu nici cine a murit atunci, și poate că, deși e important, nu e esențial. Am auzit că doar o femeie ar fi murit, dar nu am verificat. Fotografia spune o altă poveste. Iar eu prefer să cred că femeia respectivă e în viață, că nu a murit”.

Autor: Sergei Ilnitsky | EPA
Autor: Sergei Ilnitsky | EPA

Mergeți să vedeți expoziția, dacă sunteți (pr)in București, iar de nu, o puteți vedea, online, aici. Dar nu e același lucru.



Tags: , ,
Copyright © 2014. All rights reserved.

Posted 26/05/2015 by ruxandra in category "evenimente", "Foto", "Obiceiuri sănătoase

1 COMMENTS :

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *