June 6

TIFF 2015: Competiția

Ca în nici un an, la această ediție de TIFF mi-am propus să văd competiția fiindcă la fiecare gală de premiere, dincolo de bucuria faptului că există o gală și fast si covor roșu în industria cinematografică autohtonă, numele câștigătorilor nu reprezentau mare lucru de vreme ce nu apucam să văd toate filmele și, astfel, să am favoriți.

E un maraton care în unele zile a presupus patru vizionări și chiar dacă inițial mi-a părut un pic rău, fiindcă ȘTIU că am ratat niște filme mai bune decât cele din competiție, acum nu regret nici un pic. Iată câteva lucruri despre fiecare dintre ele. N-am reușit să am favoriți chiar la fiecare secțiune, dar măcar o să știu de unde să-i iau pe câștigători și dacă să mă bucur sau nu! :)

Despre oameni și oi (Rams | Hrútar, Islanda/Danemarca), este, cu siguranță, unul dintre favoriții competiției, și are toate motivele pentru asta. Povestea ”ține” și te păstrează atent pe toată durata filmului, nu există timpi morți nici măcar pe cadrele largi, cu peisaje, cei doi berbeci (frații) sunt minunat construiți și jucați, e o bucurie de film, de la cap la coadă și mi-a plăcut la nebunie!
Moment favorit: toate!

rams
Radiator (UK) – am scris deja despre el acum câteva zile, nu cred că poate avea pretenții la cel mai bun film, dar asta nu înseamnă că nu mi-a plăcut, în special datorită actorului care îl joacă pe Leonard, a poeziei care dă titlul filmului și a poveștii. Poate tristă, cu un twist pe care nu mi l-aș fi dorit dar la care mă așteptam, cumva, însă plină de sensibilitate și perfect decupată din viață. Iar mie scenariul, adaptat la propria viață, încă îmi dă de gândit.
Moment favorit: Scena în care Daniel îi cere mamei să-i citească poezia din copilărie.

radiator still
Parisul Nordului (París Norðursins | Islanda, Franța, Danemarca) a fost dintre cele care mi-au plăcut mai puțin, parțial și pentru că am regăsit în relația celor doi protagoniști, tată și fiu, câteva lucruri din relația mea cu ai mei care mă scot din sărite. Dar filmul, deși se concentrează pe relația celor doi, e și despre pretextele străvezii pe care ni le oferim pentru a relua un vechi viciu ori despre incapacitatea de a pune punct unor relații, în așa fel încât orice altele, potențiale, să aibă cea mai mică șansă.
Moment favorit: Scena de la masă, cu cei doi protagoniști, iubita tatălui (ex-iubita fiului) și copilul acesteia.

paris
Melody (Belgia, Luxemburg, Franța) e, la egalitate cu Rams, filmul meu preferat din competiție și unul pe care mi-aș dori să-l revăd în tihnă și mai odihnită un pic. Filmul se concentrează pe relația care se crează între două femei: una bogată, care-și dorește foarte mult un copil, și una săracă, care acceptă să devină mamă-surogat, pe drama și suspiciunile fiecăreia dintre ele și, până la urmă, pe nevoia de împlinire. E singurul la care am plâns.
Moment favorit: Scena lor de pace în căsuța de la malul mării

Lecția (Urok | Bulgaria, Grecia) a fost ultimul film văzut în competiție și o surpriză foarte plăcută fiindcă, sincer, nu aveam așteptări prea mari de la un film bulgăresc. Poveste bine închegată și redată, și o actriță principală (Margita Gosheva) care s-a achitat cu brio de rolul în care e dusă până la marginea prăpastiei și lăsată să găsească soluții pentru a-și salva casa, familia dar și integritatea. Și, până la urmă, soluția de compromis pe care o găsește e absolut firească – și asta mi-a plăcut mult. Și, da, filmul e o Lecție.
Moment favorit: Desenul și discuțiile cu cămătarul.

10.000 km (Long Distance | Spania, SUA) mi-a plăcut, de asemenea, nu atât prin prisma poveștii, care nu e rea, dar nici inedită, cât pentru soluțiile alese pentru cursivitatea ei. Alex și Sergi, cei doi protagoniști locuiesc în Spania, iar Alex (ea) primește o bursă de un an în LA. Cum și dacă rezistă relația, veche de șapte ani, a celor doi este pariul filmului, iar discuțiile pe chat, skype, whatapp și Facebook mi s-au părut mișto făcute pentru a ilustra o relație la distanță… din proprie experiență știu că, oricum, astea sunt și soluțiile în viața reală. Cum și dacă se uită ochii care nu se văd decât virtual rămâne să descoperiți singuri.
Moment favorit: Scena de final, cu titlul filmului cu tot, și dansul.

long distance
Plan pe șase ani (Plan Sexenal | Mexic) a fost singurul de la care am vrut să plec (preventiv, am stat la toate la margine de rând, în așa fel încât să nu deranjez pe cineva dacă plecam) și singurul motiv pentru care nu am făcut-o, totuși, a fost că am sperat până la final că harababura de pe ecran are o noimă. N-am identificat-o. Poate a fost, nu zic nu, poate e un film magistral, dar eu nu i-am prins șpilul și am plecat, la generic, aproape indispusă.
Moment favorit: ăla în care aș fi plecat.

plan
Nopți de vară (Les Nuits D’été | Franţa) a fost ok de urmărit dar, ca să zic așa, fără să lase nici vreo urmă, un gând sau un semn de întrebare în urma vizionării. Ar fi putut la fel de bine să se cheme dimineți, după amieze, seri sau pranzuri de vară, era cam același lucru, deznodământul (mă rog, dacă pot să-i spun așa) neschimbând mare lucru în relația dintre personajele principale. Meh.
Moment favorit: proclamația ”femeilor”.

nopti
Melbourne (Iran) mi-a plăcut pentru că a avut o poveste mișto, cu soluție smart de final și pentru că a fost foarte curat construit și jucat, cu ritm, cu tot ce i-a trebuit, subiectul, în sine nefiind realmente ofertant ca pretext pentru relația dintre cele două personaje, cu poli de putere care se schimbă n timpul filmului. E un film care se termină frumos, ca un cerc perfect închis și pe care, dacă aveți ocazia, merită să-l vedeți.
Moment favorit: Opening credits, pe fondul imaginilor cu haine vidate în pungi speciale, ca și cum ți se micșora viața.

Incendiul (Argentina) e un film care tratează subiectul relațiilor dintr-un cuplu, adună toate problemele apoi dă volumul la maxim. Rezultă o protagonistă pe care își vine s-o pocnești de isterică și self centered ce e, și un protagonist care, în loc să vorbească despre lucrurile cu care se confruntă, alege să pară dezinteresat și dus cu capul. E, acuma imaginați-vă o relație între ăștia doi, care taman se pregătesc să se mute în apartamentul lor, cumpărat împreună. Cumva, în limba și în lumea lor, reușesc s-o scoată la capăt… într-o oarecare aparență, și pentru că filmul trebuia să aibă, cumva, un final. Cu toate astea, e neconvingător.
Moment favorit: ăla în care fiecare lăsa orgoliile și începeau să vorbească. Dar n-a existat.

incendiul still
600 de mile (Mexic, SUA) e impresionant pentru un film de debut, odată pentru că e bine făcut, dar și pentru că unul dintre protagoniști și producători este Tim Roth, pe care îl știți măcar din serialul Lie to Me. N-am idee cum a fost convins să joace dar și să investească într-un film de debut, dar mă bucur c-a făcut-o și, chiar și mai mult, mă bucur că tânărul Kristyan Ferrer s-a ridicat la înălțimea faimosului său partener de joc. Iar dacă vreți să vedeți un film despre problemele de la granița mexicano-americană, dar fără cascadoriile propuse de marile producții hollywoodiene, 600 de mile ar putea fi o opțiune.
Moment favorit: Împușcătura din baie, fiindcă îmi doream să vină și a venit!

600
Regii capitulează (Wir Waren Könige | Germania) a fost un film nemțesc cu polițiști și infractori care m-a ținut cuminte pe scaun de la început până la sfârșit fiindcă a fost foarte alert, fără lălăială și fără  ”să mai punem o scenă fiindcă nu mă pot îndura s-o tai”. Plus băieți drăguți și bine făcuți (daaa, știiiiiu, sunt superficiaaalăăăă) ca în orice echipă SWAT care se respectă. Iar unii – ta na na! – aveau chiar și sentimente de oameni umani plini de omenie (e intenționată!), ca să nu mai zic de cinste sau onoare că generalizez și nu e cazul. Practic, nici oamenii legii nu sunt tocmai în legalitate, nici criminalii nu sunt fix criminali, ci e mai degrabă o obligație de a părea într-un fel pentru a te integra.
Moment preferat: eliberarea pisicii din cuptor, normal!

kings
Acum știți câte ceva despre cele 12 filme din competiția TIFF de anul ăsta. N-a fost un exercițiu taman ușor, nu sunt sigură că o să-l repet fiindcă regret multe filme pe care aș fi putut să le văd în locul ăstora și disciplina impusă de a vedea chiar și cinci filme într-o zi, dar mă bucur că anul ăsta am făcut-o! Iar în seara asta aflăm și câștigătorii!



Tags: , , , ,
Copyright © 2014. All rights reserved.

Posted 06/06/2015 by ruxandra in category "Filme

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *