December 4

Trei cu și despre PR-ul de pe la noi

Zilele trecute am fost la un eveniment cu ștaif al industriei în care cu drag îmi fac veacul. Mă rog, nici eu, nici industria – în formula ei autohtonă – nu avem chiar așa mare vechime, dar ăștia 14 ani care au trecut de când fac comunicare nu-s chiar puțini!

Problema e că îmi vine să zic niște chestii deranjante – știu! – și după aia mă gândesc că poate ar trebui să văd lucrurile bune, deh, ca în PR, și după aia îmi spun că poate totuși ar trebui să nu tac fiindcă, na, zicem că vrem schimbare, nu?

Și, vorba reclamei, nu mă pot abține! Prin urmare, trei chestii care m-au scos din săritele mele și asupra cărora poate se cuvine un moment (sau poate mai multe) de reflecție.

Adevărul despre adevăr

La un eveniment, recent, cineva (care nu e în departamentul de comunicare al întreprinderii la care prestează, culmea!), s-a trezit să se întrebe cu voce tare cum facem cu adevărul, că, na, doar suntem (sic!) oameni de PR și îl mai polișăm.

Nu! Nu asta e treaba PR-ului, om ori departament, și mi se pare uluitor că mai sunt oameni în corporații care n-au înțeles asta. De fapt, polișarea ar trebui să se întâmple doar când apare și se perfecționează produsul. Noi, în comunicare, nu polișăm. Facem strategii, evenimente, conținut și toate celelalte multe chestii pe care le facem noi, dar respectăm adevărul fiindcă știm că cea mai proastă strategie de PR e să minți. Fiindcă se află. Întotdeauna se află. Fără excepții. Și cei mai mulți clienți nu au buget și strategie si crisis management!

PR… strategic!

Industria românească de comunicare este. În sensul în care există, se află, se găsește. Știm cu toții că e loc de mai bine, după cum știm cu toții că s-au făcut și niste super campanii. Sunt și profesioniști excepționali, față de care am un respect pe termen nelinitat, după cum sunt și unii care n-au nici o treaba cu profesia, nu înțeleg despre ce e vorba, și nu vor înțelege vreodată.

pr

Și cred că așa e peste tot. Că ăia de afară au alte bugete, alt respect pentru profesie, altă educație de business din care pricep că PR-ul e esențial nu doar ca portavoce și ca parte din procesul de business, e altceva. Dar sunt și la noi manageri care au înțeles asta, sunt și la noi profesioniști care își asumă acest tip de parteneriat strategic. Iar ce nu merge bine, chiar dacă se mai vorbește pe la colțuri sau printre rânduri (sic!), se va repara. Mai repede sau mai încet, dar se va repara.

Însă și la noi comunicarea a arătat că oferă plus valoare, prin urmare nu văd nici un motiv pentru care cineva să iasă în afara ei (și a României), într-una dintre cele mai citite publicații internaționale de profil, și să spună chestii nasoale (și, unele dintre ele, departe de adevăr) despre industria autohtonă de PR. E, ca să fiu drăguță, de porc.

PR de gală

Nu în ultimul rând, ca oameni de comunicare, ar trebui să știm mai bine că, oricât de minunat și mirobolant ar fi conținutul, ambalajul are sensul lui. Că de-aia punem diacritice*, de-aia alegem cuvintele când scriem un comunicat sau facem un story pitching, de-aia suntem, naibii, atenți, unde punem virgulele și cratima și cum alcătuim listele destinatarilor unui anumit mesaj. Așa că aș vrea ca la un eveniment de gală să ne celebrăm conținutul dar și aparențele. Care, într-un astfel de caz nu sunt câtuși de puțin înșelatoare ci denotă respectul pe care îl ai (sau nu!) pentru industrie, eveniment și restul colegilor de breaslă!

Deci nu te îmbraci la gală ca la birou într-o zi fără întâlniri cu clienții. Fiindcă dacă noi nu, atunci cine să dea un exemplu?!

Altfel, felicitări pentru premii!




Copyright © 2014. All rights reserved.

Posted 04/12/2015 by ruxandra in category "ganduri printre randuri

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *