May 28

TIFF 2016: Oamenii. Azi, Anca Maco!

Cine n-are Anca Maco… nu poate să-și cumpere, pentru că e unică. Unul dintre cei mai optimiști oameni pe care îi cunosc, și printre puținii pe care îi admir în gura mare, Maco se ocupă, în viața ei civilă, de matinal la Tanănana, de filme, de pisica ei, Miss Yuki, de tot soiul de proiecte digitale și de învățat alții – recomand!
În viața de încorporat la TIFF e Blog Manager. În această calitate m-a luat la întrebări despre frumosul festival. Ca să nu rămân mai prejos, am luat-o și eu la aceleași întrebări. Păi ce!?
Hai să citiți ce zice despre TIFF un om care a fost – moamăăăăăăă, ce tare! – la toate edițiile. Invidie maximă, Maco!

maco

1. La câte (și care) ediții TIFF ai fost si cum ai dormit după?

Am participat la TOATE edițiile TIFF și am dormit de fiecare dată după TIFF între 16 și 30 de ore neîntoarsă. TIFF-ul îți face bucuria asta, și dacă ești insomniac te rezolvă. Te ține în priză și când te lasă la vatră… te vezi în pat, cu amintiri șuvoaie ajutându-te să dormi instant. O oboseală ca ferba musculară zilnică a culturiștilor. Voluntariatul la primele patru ediții a fost cool, intrarea în echipă tare faină, iar numărul nopților nedormite s-au redus odată cu înaintarea în vârstă  în primii ani ajungeam în medie la 70 de ore nedormite (culmea a fost 62 de ore în 2004 în timpul licenței), apoi pe la 36 și, de când am predate acreditările Alexandrei Buzaș și m-am ocupat de video și blog, am dormit totuși 3-4 ore în fiecare noapte. Colegii, însă, bagă mare. Nu știu când dorm Tudor și Oana Giurgiu, Ionuț Husti, Dana Boghean Melconian, Cristi Hordilă, Mihai Chirilov, guestul, logistica, tehnicul, promovarea, oameni cu antrenament…

2. Ce te-a uimit și ce te-a bucurat de fiecare dată?

M-au uimit și m-au bucurat de la an la an diversitatea programului, dorința de a face mai mult, mai bine, mai frumos, inițiativele out of the box, entuziasmul „creatorilor”, implicarea voluntarilor, eforturile fiecăruia, filmele alese de Chirilov, soluțiile Oanei Giurgiu pentru tot felul de probleme de producție.
După ce m-am mutat în București m-a uimit faptul că am început să văd outside lucrurile… și m-a uimit să văd jurnaliști sau localnici teribil de virulenți la adresa festivalului, comentarii răutăcioase legate de deschiderea pe care o are festivalul față de anumite genuri de cinema, față de „bucureștenii care vin la Cluj și strică tot”, lucruri pe care nu le văzusem înainte. În echipa TIFF această scindare nu există, ține doar de loc- echipa de la București și echipa de Cluj – aici o mare familie, chiar dacă nu mai simte toată lumea focurile pasiunii inițiale, fiindcă, asemeni oricărei relații de familie sau de amor, se transformă în sprijin, prieteni, respect, ajutor necondiționat. Văd că unii se bat cu pumnii în piept că familia e numai într-un singur fel. Sigur n-au fost la TIFF să înțeleagă că e vorba de cu totul altceva pentru a defini acest cuvânt.

3. Ai vreun ritual de TIFFar – locuri de văzut, oameni de întâlnit, petreceri de bifat, așteptări?

Am încercat să bifez de fiecare dată o poză de pe cetățuie, o shaorma sau mai nou o piadină, o vizită la Via sau în ceva grădină, o mâncare bună de ciuperci sau o vizită la fosta mea gazdă. Dar nu mi-a mai ieșit – ultimii ani m-au învârtit pe trei străzi din centru și atât. Și la petreceri e clar că vreau să bifez vreo 3-4 și să cunosc, as usual, oameni noi și faini, actorii din 10 PENTRU FILM, dar mai ales să aflu ce mai e prin viețile colegilor din Cluj. Marea așteptare ar fi să ne fie excepțional împreună  După marea așteptare de a vedea Clujul plin de oameni interesați de TIFF, cu programele în mână, comentând proiecțiile, no matter how (ca numa noi știm cât de revoluționare au fost toate soluțiile tehnice an de an și cât de aproape sută lua sută digitalizați suntem acum) și bifându-și preferințele, de care să se și țină.

4. Ce crezi că are TIFFul special?

Freedom. Pentru unii e ca în teambuilding, pentru alții e ca în tabără, pentru mulți e libertatea de a fi pe de-a întregul ei înșiși, cu pasiunile, exprimările lor libere – și la vorbă și la port, bucuria de a găsi oameni mulți în aceeași bulă care acasă ți se pare mică. De aia e atâta lume care vorbește despre filme, de aia sunt discuțiile lungi și party-urile memorabile, pentru că e vorba de o adevărată descătușare, pe bune.

5. La ce-i bun TIFFul pentru tine? Dar pentru ceilalți – ce doză de TIFF ai recomanda și cui?

TIFF-ul e doza mea mare de adrenalină mentală și în celași timp zona mea de confort, din toate punctele de vedere, e provocare și e prietenie, e zona în care chiar dacă nu apuc să văd multe filme, absolute toate se transform în experiențe memorabile pe care le port cu mine. Recomand TIFF-ul în doze de cel puțin 3 filme pe zi, urmărind atent recomandările date de Mihai Chirilov, Cristi Mărculescu, Anca Grădinariu, Mihai Mitrică și alți colegi care se pricep. Sper că nu mai e nevoie să zic de ce se întâmplă la Bonțida sau să amintesc de evenimentele special – cineconcert, cinema culinar etc

6. Trei lucruri pe care le aștepți de la TIFFul de anul ăsta

Voie bună, cinematografe pline și să ne meargă netul.

***

Dacă vreți să cetiți răspunsurile mele la același întrebări, care cred eu că e (aproape) cea mai mișto formă de epuizare plus să vedeți o poză destul de reușită, puteți. AICI. Click pe link. Click! Cliiiick! :))



Tags:
Copyright © 2014. All rights reserved.

Posted 28/05/2016 by ruxandra in category "evenimente

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *