N-am apucat să scriu de la FITS pe blog. A fost un an plin, în ciuda faptului că am văzut puține spectacole. Din punctul ăsta de vedere, e pe la coada clasamentului, dupa 2010 în care am văzut doar două spectacole. Nu-mi pare rău, cumva mi-era clar că așa o să fie. Îmi pare rău doar de ce aș mai fi vrut să fac, parte din rolul meu acolo, și n-am găsit vreme, scrisul pe propriul blog intrând fix în categoria asta.
Totuși, sunt câteva lucruri pe care nu vreau să le păstrez doar pentru mine, așa că o să le trec aici, ???pe curat???. Primul dintre ele este Lanțul.
Biroul meu la FITS a fost ???pe cea mai frumoasă stradă din Sibiu???, Cetății, vizavi de Thalia, la MediaHub. De dimineață până seara am fost de găsit în aceeași zonă alături de voluntarii din departamentul Comunicare, bloggeri, jurnaliști, invitați și, într-una din zile, chiar Tim Robbins… dar asta e altă discuție.
Ideea e că ajungeam rar pe pietonală, în trecere sau ca să prind vreun spectacol de stradă. Dar într-una din seri m-am întâmplat spre hotel fix la ora la care avea loc spectacol Făuritorul de vise al francezilor de la Cie. Faï. E un show cu efecte pirotehnice, artificii și, printre altele, un domn care țopăie pe picioroange, și, ca de obicei, începe pe Bălcescu și se plimbă până în Piața Mare, însoțit de un alai de spectatori.
La fiecare dintre spectacolele de genul ăsta, care au un pic de risc pentru spectatorii neatenți, un grup de voluntari de la Festival vine pentru a forma Lanțul. Sunt din diverse departamente dar fac cu rândul și pentru asta. Oricând e nevoie, iar la Făuritor a fost nevoie de fiecare dată pentru că, atrași de spectacol, oamenii uită că totuși focul arde, iar acrobatul care sare pe picioroange are nevoie de mult spațiu să se desfășoare și nu e funny deloc să-ți iei un accesoriu din ăla în freză, pe cuvânt!
Prin urmare, e nevoie de Lanț: un grup de voluntari care se țin de mână și încearcă să păstreze mulțimea la o distanță sigură, în așa fel încât totul să se desfășoare fără incidente. Însă voluntarii sunt tineri, nu foarte experimentați și extrem de politicoși, prea politicoși, aș zice, pentru o mulțime în care cei care vor să facă cea mai bună poză sau cel mai bun filmuleț nu țin deloc cont de riscuri sau de rugăminți. Prin urmare, am intrat și eu în Lanț. Nu mai puțin politicoasă, normal, dar ceva mai fermă, că, deh, experientia docet!
Totul s-a termina, firește, cu bine, dar povestea cu Lanțul rămâne: un grup de oameni care se țin de mână pentru ca spectacol să se desfășoare perfect. Așa e toată echipa Festivalului, pentru fiecare dintre cele 472 de evenimente întâmplate la această ediție. Fie că ne-ați văzut, fie că nu.
Leave a Comment