Pun titlul ăsta de doi bani pentru că mă deja distrează nespus lamentările pe tema asta. Nu că nu s-ar fi schimbat – oho, și încă cum și cât – cu vârf și îndesat!, nu în bine ci în rău, de la turiști la servicii și loc. Dar tot nu m-aș duce în altă parte pe litoralul ???clasic??? fiindcă pentru mine acolo rămâne mixul optim de distracție (dacă de asta ai chef) și liniște (dacă de asta ai chef), la malul mării, fără să faci, totuși, o zi pe drum.
Altfel, oricând prefer Sulina ori Sfântu Gheorghe.
Am ajuns luni pe la amiază, cât să mai prindem niște soare, am plecat vineri după prânz, că, da, perspectiva unui sfârșit de săptămână acolo nu m-a atras, mai ales după câteva zile cu relativă liniște și pace.
Iar de luni până vineri Vama e aproape cum a fost. Dacă tai din ecuație kitchul și, pe alocuri, serviciile, și mai lași de la tine, să nu te enervezi, că nu ăsta e scopul. Chestie care e valabilă oriunde te-ai duce, în România, azi. Și, da, s-a schimbat. Totul se schimbă. Noi ne schimbăm. N-avea cum să rămână același sat de-acum 20 de ani, oricât ne-ar fi plăcut asta unora dintre noi.
Ziua am făcut plajă spre cherhana, unde era mai puțină lume, seara am stat pe la Acolo, unde, exact!, era mai puțină lume. Prima cafea a zilei și, seara, câte un pahar cu vin La John, pe balconul camerei pe care o primesc de ani de zile, aceeași, cu vedere la mare (sar’na, Angelaaa!)
La plimbare
Courtesy of Ford România, am avut cu noi noul Ford Fiesta, varianta Titanium, adică ăle mai dotări, cu trapă, cu tot ce vrei, prin urmare am profitat și ne-am plimbat prin împrejurimi. Am trecut prin Năvodari (nu, mersi, nici nu zici că ești la mare), Costinești, unde, da, acolo e MULT mai rău decât era, loc și, mai ales, oameni. Singura chestie neschimbată era muzica de pe terasa Forum. Aceleași hit-uri ale anilor ’90, am râs pe chestia asta. Am trecut prin Eforie (de voie, de nevoie, era în drum) și, de fapt, prin toate celelalte stațiuni. Și, nu, nu m-aș duce în vr’una pentru relaxare nici gratis!
Mai fain a fost spre Negru Vodă, printre dealuri și coline, cu muzică și antren (două fete într-o mașină cu trapa și geamurile deschise care cântă cât le ține gura – nu neapărat cu talent pentru asta – ne-am remarcat prin toate satele!), cu trai molcom, mașini puține. Viața la țară – să mă duceți cu alai, vorba poetului! Noi am vrut să trimitem vederi, dar poșta era, desigur, închisă!
Apropo, după excursia asta iar mă bate gândul să-mi iau permis. Nu pentru oraș, ci pentru drum lung. Mașina asta era tare prietenoasă, vă zic, plus toate șmecheriile pe care le poate face, de la asistența pentru parcare până la oglinda cu senzor pentru ???punctul mort???, mi-a plăcut mult. Plus că am legat telefonul meu, nu al șoferiței, la sistemul mașinii, SYNC3, așa că am avut rol activ de copilot, cu găsit de drumuri și pus muzică.
La herghelie
În altă zi, ne-am dus la herghelia din Mangalia și am și călărit puțin, în manej. Era amiază, cald, n-am vrut să chinuim nici caii și nici pe noi. Și, mai ales, pe foarte puținii oameni care au grijă de cei 300 de cai de acolo. Plus că pe cal n-ai climatizare smart ci doar soare care te bate în cap chiar și cu pălărie și SPF 50. Acolo, da, m-aș întoarce, fiindcă în doar vreo 20 de minute, am aflat istorii destule despre loc și cum e administrat. Sau, de fapt, cum nu e administrat. O altă poveste românească, deh. Ar putea fi o super atracție pentru turiști, s-ar putea organiza cursuri și câte și mai câte, dar nu se face mai nimic din toate astea. Probabil inutil să spun, e o herghelie de stat.
Caii, însă, păreau bine îngrijiți, totuși, toți sunt de rasă, însă nu cred că toți apucă să zburde pe cât ar avea chef și loc. Calul meu – am uitat cum îl cheamă*, era un nume arăbesc – nu era dintre cei mai liniștiți, dar am colaborat bine și, dacă aveți drum în zonă, recomand să mergeți. Chiar dacă nu călăriți, măcar să vă plimbați printre cai și să-i mângâiați, și tot e relaxant. A! Și să le duceți niște mere, le apreciază.
* dar mi-a plăcut cum îl cheamă pe ăsta
În Vamă
Da, la 12 fără 5 ni s-a spus că nu se mai poate omletă într-un loc, dar am primit omletă, zece minute mai târziu, în altă parte. Deci se poate, chestie de bunăvoință și ne-durut în trei litere. Da, cum te duci, seara, spre Acolo, mixul de muzici care urlă la fiecare terasa e obositor dar, la una dintre ele, nu întrebați care, că habar n-am, am aplaudat o bateristă care chiar știa să bată în tobe!
Da, Acolo e noul Amphora iar Amphora probabil o să devină, curând, un fel de Stuf de fițe fiindcă trebuia, nu-i așa?, să punem toate băncile și bărcile și foișorul sau ce draci se vrea construcția aia. Nu, mersi, nu mai e pentru mine. Dar am stat pe plajă mai spre bulgari, cu niște pahare de ceva și am râs și am și dansat un pic, și a fost foarte bine. Am și văzut răsăritul de două ori. Dacă te duci mai încolo de Stuf e chiar liniște și puțină lume, și poți să rămâi liniștit pe plajă la ultraviolete.
Am citit o grămadă, m-am și bronzat nițel (și m-am și ars nițel pe spate în prima zi, că am stat prea mult în apă și cât să reziste și loțiunea aia?), am înotat, am tăcut. Și a fost perfect. Da, în Vamă. În 2017. De luni până vineri.
Ceea ce vă doresc și vouă.
Asta cu herghelia e o idee super misto si mi-ai dat o idee pt vacanta de anul viitor, poate cine stie chiar de 1 mai. In legatura cu Vama si eu am ramas dezamagita, dar spre surprinderea mea am gasit niste locuri aproape de Bucuresti, pe langa Giurgiu. O gasesti mai greu dar se merita, o plaja naturala, fara terase zgomotoase si altele.