Sistemul nostru tradițional de educație nu ne învață să fim creativi și nici nu valorizează gândirea creativă ci ne pune să tocim. Inclusiv comentarii literare – vă mai amintiți?! Doamne ferește să ai vreo părere proprie. Stai în bancă, asculți de doamna (sau domnul, după caz), iei notițe, reciți ca papagalul când te ascultă.

Poate e și ăsta unul dintre motivele pentru care am fost atât de fascinată de speakerii de la Rebranding Creativity, săptămâna trecută. Oamenii ăștia vorbeau despre congrese și școli de creativitate și materie predată în școlile de stat din țările civilizate, și, în general, calitate nu doar prețuită ci și educată, hrănită și căutată.

Și eu îi ascultam și mă gândeam la toți profii mei care ne puneau să recităm paginile din manuale și cursuri și că, dacă m-aș fi limitat doar la asta ca instrumente de învățare, acum aș fi fost cel puțin incultă. Nu că n-aș fi, în suficient de multe domenii – mi se pare că e atât de mult de citit, de cunoscut, de învățat, de aflat. Pe mine, pe lângă educația și biblioteca de acasă, m-au salvat curiozitatea și un soi de răzvrătire – bine, bine, dar de ce trebuie să fie așa? Poate nu trebuie! Dar, ca să am argumente, a trebuit să citesc. Mult.
M-a ajutat asta, firește, și ca jurnalist și ca PR, e în continuare prima regulă în ambele direcții profesionale: documentare și context.

Revenind la Rebranding Creativity, am avut parte, o zi și jumătate, de șase formatori, specialiști internaționali în educare, gândire, strategie creativă. Și a fost atât de minunat să-i ascult vorbind despre munca lor și despre gândit în afara cutiei și creativitatea care are și adaugă valoare și care e un proces care se poate educa, nu e vreun dar divin! Mi-am ales track-ul Life, nu pentru că celelalte nu erau mișto, ci pentru că erau cumva mai aplicate pe domeniile lor și, în lipsă de unul pe marcomm, Life era practic cea mai potrivită opțiune.

A fost mișto să vină Gerard Puccio, unul dintre cei mai tari oameni pe zona asta de expertiză și să ne vorbească despre ce face el, despre proces și tipuri de personalitate creativă – îi văzusem, și vi le recomand, speech-urile de la Ted și alte conferințe, dar și cartea The Creative Thinker’s Toolkit – Clarifier, Ideator, Developer și Implementer. Titlurile sunt destul de self-explaining, așa că nu insist, găsiți resurse și online dacă vreți să aprofundați.

Și pe urmă, luni după amiază și marți dimineață am lucrat cu Ismet Mamnoon, față de care am avut un crush încă de la prezentările din plen, pentru că a vorbit cu mult firesc, umor și asumare despre provocările de părinte și, mai ales, despre greșeli. Și despre cum e ok să greșești pentru că asta poate fi o oportunitate să înveți. Și despre cum să te uiți din unghiuri diferite la aceeași problemă pentru a găsi alte feluri de soluții. Și, în general, soluții. Și am lucrat împreună cu cei dde la Life tot soiul de exerciții care să ne ridice la fileu niște așezări de procese creative, să le recunoaștem în noi, în primul rând, să scăpăm de gândirea ???așa se face??? și să abordăm soluții mai curajoase și mai creative. Unele din exerciții, sau ceva asemănător, le-am folosit și eu în echipele cu care am lucrat, unele le-am reținut și le voi folosi.

Ea e Ismet (în video): https://www.coursera.org/lecture/ignite-creativity/ismet-mamnoon-0E1DN ca să vă faceți o idee de ce, la sesiunea de feedback, în care trebuia să scriem pe un post it cu ce plecăm de la Rebranding Creativity, eu am scris Când mă fac mare, aș vrea să fiu mai mult ca Ismet. Și, pentru că tot ea ne-a spus că e bine să le spunem oamenilor când găsim ceva bun, ceva creativ la ei, i l-am și dat și i-am mulțumit pentru tot ce ne-a învățat.

Ce vreau să rețineți? Că lumea se schimbă – vrem, nu vrem. Că vor fi roboți și programe care vor înlocui munca unor oameni pentru că, în viitor, o să fie și mai simplu, mai sigur și mai ieftin. Nu putem avea capacitatea lor de stocare și de procesare, dar creativitatea e ceva ce roboții nu pot avea, chiar dacă am spus mai sus că se învață.
Regulile sunt bune, au rolul lor, la fel structura și ordinea. dar din când în când, jucați-vă de-a Ce-ar fi dacă am face asta altfel? Ce-ar fi dacă am părăsi cărarea bătătorită și am căuta o altă soluție? În fine, ce-ar fi dacă am gândi în loc să luăm de bune roțile inventate de alții, înainte. Nu spun că roata se reinventează, poate că nu, dar, cu siguranță, în fiecare meserie e loc de puțin – sau mai multă – creativitate și în fiecare dintre noi există niște resurse din categoria asta pe care nu le folosim. Și e păcat.

***
M-am dus la Rebranding Creativity la invitația UniCredit, banca minților creative, care mă lasă să fiu creativă în toate colaborările noastre, și în ciuda faptului că am fost tentată să zic Pas, pentru că a început, în fiecare zi, la ora opt, iar pentru mine asta e un No-Go. Pur și simplu nu funcționez la ora aia. Prima dimineață a fost un calvar. A doua zi m-am trezit înaintea alarmei, nerăbdătoare să mă duc să mai învăț ceva. Mulțumesc!

Share: