November 26

Catedrală sau spital?

Odată cu paranghelia de ieri s-a reluat în spațiul public discuția despre catedrală vs ceva de care chiar avem nevoie. În principiu, spitale, că suntem vai de capul nostru (și) la capitolul ăsta, ”campioni” la morți care puteau fi prevenite. Și nu, oricât at fi credința de mare în God, sfinți și alți făcători de minuni, medicii – buni sau răi – rămân, totuși, varianta la care, până la urmă, apelează toată lumea. Chiar și Olivia Steer.
Totuși, problema nu e neapărat că avem catedrală și nu avem spitale, deși, dacă aveam de ales, e clar ce-aș fi ales eu să facem din bani publici.


În fapt, problema e că suntem în postura (sau poziția!) de a avea o astfel de dispută. Într-o țară civilizată n-ar trebui nici măcar să se pună problema unei alegeri. Într-o țară în care cetățenii au cât de cât habar de capul și prioritățile lor ca nație, nu doar alea individuale, aleșii ar reprezenta interesele alegătorilor și nimeni n-ar trebui să aleagă între o catedrală și un spital. Pentru că ar fi un sistem decent de prevenție și spitale suficiente și bine dotate, iar catedrala – mândria arhitecturală a țării – ar fi fost deja construită acum câteva sute de ani. Ca Domul din Milano, că tot argumenta cineva azi că Catedrala (cacofonie intenționată) o să atragă turiști străini și dădea acest exemplu, și mie îmi venea să râd că cineva chiar se gândește să facă această trimitere.

(Apropo, sinistroșenia din 13 septembrie e de vreo două ori mai mare, cică, decât Westminsterul. Eu zic să taxăm dublu la intrare, măcar vreo 50 de euro, că asta a noastră nici n-are pietrele tocite ca vechitura aia londoneză!)

Nu, n-o să avem curând spitale care să se învârtă după soare. N-o să avem nici măcar unele care să fie dotate cum trebuie, cu medici pregătiți cum trebuie, în care să nu-ți fie teamă că intri și pleci mai bolnav decât ai venit. Și n-o să le avem pentru simplul fapt că noi ne batem pe tigăi și hârtie igienică și ne îmbulzim la catedrală ca la urs, ni se dă m…* cu lopata din plenul parlamentului și noi, în loc să ne revoltăm, alegem aceleași lichele. Care, desigur, nefiind forțate să facă spitale și școli și infrastructură, fac biserici, statui și paranghelii, că merge și-așa. Ba chiar mai bine merge așa.

Bine, de fapt, dacă mă uit la poza asta de ieri, făcută ieri de Alexandru Dobre de la Gândul, la expresia celor care s-au călcat în picioare să între în sinistroșenia nesfârșită, nu sunt prea sigură dacă e nevoie de un tratament cu șocuri sau de o exorcizare:

* mântuire, desigur




Copyright © 2014. All rights reserved.

Posted 26/11/2018 by ruxandra in category "ţara mea de d'oh!", "texte de tot râsu'

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *