April 8

Absorbantul minţii

Există câteva produse pentru care inevitabil încercarea de a face o reclamă simpatică e un fel de Fată Morgana… Unii cred că o văd dar, de fapt, ea nu e acolo. Şi uite-aşa avem norişori pufoşi de detergent care se strecoară printre hainele copiilor care joacă fotbal prin noroi, ca nişte porcuşori, sau pe Iuliana Tudor care, fetelor, are să ne spună ceva despre haine, nu mai ştiu ce, atât e de anostă!

Avem raţe care se plimbă cu avionul pe lângă vasele de toaletă, microbi care au propria televiziune, axile perfect netede pe care se aplică deodorante care “ţin” şi 72 de ore…  Apropo de asta, de ce nu pun producătorii de deodorante un mesaj educativ de genul: “Deodorantul nu înlocuieşte ingiena” – oare ei nu se plimbă prin mijloacele de transport în comun vara?!

Continue reading


April 7

De ce e Harrods… Harrods!

Când am fost la Londra, astă toamnă, shoppingul nu era câtuşi de puţin pe lista mea de priorităţi. În general nu e, dar în alea trei zile a fost cu atât mai puţin! În mod suficient de ironic, însă, a ajuns acolo din pricina unei doamne care ocupa prea mult loc pe trotuar şi care a trecut grăbită pe lângă mine, agăţându-mi, din mers, geanta. A cărei baretă a cedat nervos la asemenea tratament şi… s-a rupt! Eram pe Regent, am intrat în trei magazine, din mers, din al treilea mi-am luat geantă nouă şi asta ar fi fost tot dacă… nu ne prindea ploaia într-o zi pe lângă Harrods.

Şi-uite-aşa am ajuns să mă plimb prin faimosul magazin!
Continue reading


March 31

Nu pentru că trebuie

Domnilor, iată că inevitabilul se produce din nou şi, prin urmare, aşa cum a venit, cu daruri pentru doamne şi domnişoare la categoria Impuse, aşa se şi termină fatidica lună martie, pentru că, vorba poetului, ce e val, ca martie trece! Şi, mă rog, nu e vorba doar de domni, dar mai ales de ei, că ei se vaită şi se plâng cum dă primăvara (calendaristic, cel puţin!) că, vai!, iaaar treeebuieee săăă luăăăm caaadoooouuuuri!

Dar, o ce veste minunată!, 31 martie e aici. De-acum şi până la anul nu mai trebuie, nu? Nu! Greşit!

Continue reading


March 8

Flori pentru florăreasă

Acu’ vreo zece zile,  pe seară, m-am oprit la colţul străzii, în drum spre casă pentru a alege trei mărţişoare pentru cele trei vecine: Babele şi încă una. Taraba cu mărţişoare era la vreo doi metri de florăreasa a cărei clientă fidelă sunt de nişte ani şi pe care o salut de fiecare dată când trec pe-acolo. E genul ăla de om vesel, cu poftă de viaţă şi chef de poveşti. Uneori îmi mai povesteşte, de fată, de nepot, că-i pare rău că nu ştie mai multă carte, să-l mai ajute şi ea la lecţii.
Continue reading


February 28

O primăvară fermecătoare!

Când scriu rândurile astea, mă bucur să remarc faptul că au mai rămas, cel puţin teoretic, doar câteva ore din această iarnă! N-a fost chiar aşa de neplăcută, dar tot au fost zile zgribulite în care gerul şi zăpada necurăţată mi-au stricat fundamental starea de bine!

Dar de-acum ziua începe să crească, soarele să încălzească şi… o, aş putea s-o ţin într-o poezie tot restul articolului! Ah, da, şi vin Babele! V-aţi ales baba? A mea e pe 4 martie şi nu exclud ca în acest an să tune şi să fulgere!
Continue reading


February 3

Nu e destul

printN-am priceput niciodată de ce e preţuită o declaraţie de genul “Mi-aş da viaţa pentru tine”, ia uite, fată, să vezi ce mi-a zis, că şi-ar da viaţa pentru mine! Deci mă iubeşte, fată, e clar, dacă a zis că şi-ar da şi viaţa! Nuuuuu?

Am auzit discuţia în troleu, azi, şi cu greu m-am abţinut să nu-i spun lui “fată” că a. de fapt, el nu şi-ar da viaţa pentru ea, b. probabil spune asta tuturor fetelor, şi c. să spui nu înseamnă nimic. Da’ nimic!

Toate am auzit despre poveştile cu feţi frumoşi care aleargă, tîgîdîm, pe calul lor alb ca să salveze prinţesa în distress şi care plânge, sărăcuţa, că şi-a rupt o unghie. În realitate, însă, el o să-şi dea viaţa (exclusiv declarativ) mai ales când tu nu ai nevoie de ea, nu-ţi trebuie, nu-ţi foloseşte, nici viaţa lui, nici el, în fapt, viu sau mort. Şi mai ales nu-ţi folosesc declaraţiile de genul “Ah, stai să vezi că dormeam. Daaaar dacă eram acolo, să vezi ce french manicure îţi făceam! Imediat!”

Motiv pentru care amorul declarat, aşa, e simpatic. Dar nu e destul.

Bagă la cap, fată!


January 28

Fetele şi ursuleţii lor

Nu cred că ştiu pe cineva care să nu aibă nostalgii legate de vremea copilăriei fără griji, cu program obligatoriu de somn, joacă şi jucării, mai multe ori mai puţine, vizite la mătuşi care aveau pitite borcane pline cu dulceaţă de căpşune, bara de bătut covoare pe care toată lumea era campioană olimpică la gimnastică. Dar la mine, pe lângă toate astea, copilăria e legată cumva şi de dinastia Martineilor, urşii de pluş cu care am dormit şi călătorit de-a lungul anilor.

Continue reading


January 16

Gusturi culinare

Taman am purtat o discuţie pe FB din care am aflat că sunt dubioasă (aşa, în glumă!) pentru că nu manânc următoarele chestii: icre (da’ caviar da), bame, ciocolata, prune afumate, sfeclă, smochine, curmale. În schimb îmi plac la nebunie andivele. Iar Domnul Sony, dacă tot vorbim de gusturi dubioase, adoră pepenele galben dar nu prea servşte produse lactate.

Cineva a zis că detestă ardeii umpluţi – cum se poate aşa ceva?! Altcineva că nu-i plac alunele – mie îmi plac mult alunele de pădure. Arahidele nu-mi plac decât în coajă sărată. Da, ştiu. Şi nici biscuiţii. Şi cunosc pe cineva care detestă ciupercile, pe cineva care nu suferă pătrunjelul şi pe cineva care nu bea lapte.

Hai că n-am gusturi aşa dubioase, nu?! Vouă ce mâncăruri nu vă plac?

 ca
© | Dreamstime.com

 


January 4

Ce se poartă în 2014

Nu ţin neapărat cont de modă, mai ales că alb-negru, combinaţia mea preferată, nu se demodează, şi nici varianta blugi cu… orice! În plus, mi se pare o bătaie prea mare de cap să-ţi schimbi garderoba în fiecare an. Există, însă, designeri ale căror creaţii sunt admirabile şi idei care pot fi adaptate.

Să vedem, aşadar, ce purtăm în 2014. Dincolo de ce ne place şi ce e în avantajul nostru, fireşte!

Continue reading


December 31

Ultimul concurs din 2013: un an fermecător

Prietenii sunt cei care te însoţesc la drum lung, în care ai încredere şi care te încântă cu surprize plăcute, care te ajută, zi de zi, să te simţi mai bine cu tine, mai sigur pe tine, pe care îl poţi recomanda şi altora, fără rezerve şi surprize, şi care te ajută atunci când vrei să faci ziua mai bună altora.

Un prieten bun e cel a cărui istorie îţi e cunocută şi care te însoţeşte zilnic. Pentru mine, unul din prietenii buni în 2013 a fost Farmec, şi nimic din ce am scris mai sus nu e nepotrivit, dacă ne gândim că am încercat – şi v-am oferit şi vouă să încercaţi! – produse în care am ajuns să am încredere şi care, unele dintre ele, cel puţin, au devenit parte din rutina mea zilnică.

Continue reading