February 18

Numărul 4 la IMAX

Aseară, înainte să răcesc de tot şi să pot molipsi alţi oameni, m-am avântat spre AFI, dar mai ales spre IMAX, la invitaţia tizei Morariu de la Oxygen PR, întru vizionarea, în avanpremieră, a lui “I am number four”, adică numa’ pentru film, nu şi pentru pişcoturi, ca alţii, da? :))

Am stat lângă Piticu, adică am râs, şi el lângă mine, adică a avut cui cere o pastilă de măsea. O aşezare mutual benefică, zic.

Despre film, na, că asta vreţi să citiţi, nu? Filmul e mişto, poţi să te duci şi cu clasa (cum am făcut noi) şi cu gagica, chit că nu prea sunt multe faze romantice de “pup-o, bă!” (sic!) şi cu băieţii. Pe scurt, Numărul 4 e John Smith (Alex Pettyfer), un blonduţ ciufulit, înzestrat cu pătrăţele şi cu ceva talent, care e refugiat de pe planeta Lorien şi se fereşte de nişte dubioşi urâţi pe care-i cheamă mogadorieni.

Urâţi rău, cu un soi de branhii pe lângă nas, ochi răutăcioşi şi maaaare nevoie de vizită la dentist, mogadorienii ăştia îl vânează pe John, dar şi pe alţi opt tineri Lorieni cu puteri speciale care, împreună, formează Garda, şi pe care trebuie să-i kilărească neapărat în ordinea numerelor de pe tricou. Primii trei au fost rezolvaţi deja.

John e însoţit de Henri (Timothy “Ah!” Olyphant), mega-bunăciune gardianul lui, împreună cu care ajunge în Paradise, Ohio, acolo unde se şi petrece acţiunea filmului. Şi mai e şi un căţel, un beagle, despre care eu am zis de la început că e dubios, şi am avut dreptate.

Deşi mogadorienii se apropie de ei, John refuză să mai fugă din calea lor, întrucât s-a amorezat de Sarah. Şi cum lorienii cică se înamorează doar o singură dată şi gata (unlike humans, ouch!), poftim, problemă, cum să plece de lână ea? Mai ales că între timp începe să-şi dezvolte şi propriile-i abilităţi supranaturale – luminiţe albastre cu care buşeşte diverse – , îşi mai face un prieten şi ajunge şi  în atenţia poliţiei locale.

Long story short, filmul se termină cu un mare caft şi sânge de mogadorieni pe stadion. Dar cum seria urmează să aibă şase volume, sigur e cu “va urma”. Ceea ce nu e deloc un lucru rău. Mai ales dacă e văzut pe ecranul panoramic de la IMAX, ceea ce vă doresc şi vouă.

Au mai scris costin, marie jeanne, chinezu, corina, daniela… şi-or mai fi şi alţii, da’ n-am văzut eu, iertare!


January 29

127 de ore, o poveste adevărată

Tocmai am văzut 127 hours, un film extrem de puternic şi pe care, dacă n-aveţi stomac tare, nu vi-l recomand. Povestea e simplă şi e adevărată: Aron Ralston, un alpinist american, se afla în excursie prin Utah, în Blue John Canyon, când alunecă între doi pereţi de stâncă, atrenând în cădere un bolovan care-i prinde mâna dreaptă.

Filmul descrie cele 127 de ore pe care Aron, interpretat de James Franco, le-a petrecut încercând să se elibereze. A reuşit, la final, după ce şi-a tăiat braţul, fază la care, dacă aş fi văzut filmul la cinema, cred c-aş fi plecat. Iniţial, filmul poate părea plictisitor, lungit, un documentar oarecare cu un tip care se caţără. Big deal. Dar prima parte ţi-l face simpatic pe Aron, te relaxează, pentru ca mai apoi dramatismul situaţiei, lungă, chinuitoare, epuizantă, să te “lovească” şi mai puternic. Suferi alături de eroul principal şi, în fine, când iese la lumină, te bucuri c-a scăpat. Te bucuri, ca în cazul meu, până la lacrimi.

Nu cred că ia Oscarul pentru Cel mai bun film, dar transmite emoţii şi te pune pe gânduri. Ca şi după Saw, ajungi să te întrebi cam ce ai fi în stare să faci ca să supravieţuieşti. Şi-ţi dai seama că într-o situaţie de viaţă şi de moarte, o să-ţi bei urina, dacă nu ai de ales, ba chiar o să-ţi rozi propriul braţ, dacă stă între tine şi “a trăi”.

Aron Ralston merge în continuare pe munţi şi ţine discursuri motivaţionale povestind despre experienţa sa. Pe bani foarte buni, aş putea adăuga. Dar asta e o altă poveste.


January 27

Viespea Verde sau The Green Hornet

M-am dus la Green Hornet|Viespea Verde cu aşteptări foarte mici, mai degrabă de hăhăială şi pentru că n-o pot refuza pe tiza mea, Ruxandra Morariu de la Oxygen PR, care se ocupă de comunicare Cinema City. Filmul are o notă mică pe IMDB si cronici în care Viespea e făcută ciulama cu pliciul. În ciuda tuturor, mie mi s-a părut foarte amuzant şi m-am distrat.

Pe scurt, filmul e despre un idiot care a reuşit să mă enerveze de-a lungul întregului film, Britt, un dobitoc notoriu care, după ce că e grămadă, mai e, cum altfel?, şi fudul. De fapt, asta e partea naşpa, întrucât, deşi filmul e 3D şi l-am văzut la IMAX, Britt ăsta n-a căpătat suficientă substanţă pentru a fi strâns de gât şi singurul lucru care m-a consolat în acest sens a fost suta de grame de vişine în ciocolată.

Papiţoiul ăsta e Green Hornet şi se apucă să devină super erou fiindcă e o loază care se plictiseşte de prea multe petreceri şi vrea alt gen de distracţie. N-ar face, fireşte, două parale fără aghiotantul Kato, un super chinez care face super cafea, super tunning auto şi se super bate. Şi care e super simpatic şi face 90% din film.

Cameron Diaz, căci apare şi ea, şi chiar în chiloţei, la un moment dat, nu face mare lucru în film, nu se amorezează de eroul principal ci e o banală secretară cu specializare în Criminologie. Băi, şi-i stă părul ca naiba – ai fi zis că-ntr-un film de 90 de milioane de dolari se găseşte ceva mărunţiş şi pentru un coafez, dar se pare că nu!

Sunt multe faze foarte haioase şi, cum ziceam, am ieşit bine dispusă de la film. De notat rebrandingul Chudnosky – Bloodnovsky, un mafiot la fel de haios ca State de România, şi mega ideea de a pune un player de viniluri în GreenHornetMobil. Me LIKE it!


Category: Filme | LEAVE A COMMENT
January 25

Nominalizările la Oscar 2011

Aşteptate cu nerăbdare atât de cei din industria filmului cât şi fani, iată-le, acestea sunt nominalizările la Premiile Oscar (Academy Awards), ediţia 2011. Ceremonia de decernare a Premiilor va avea loc pe 27 februarie la The Kodak Theatre din Los Angeles.

King’s Speech – 12 nominalizări, favoritul acestei ediţii!

Cel mai bun film: Inception, The Social Network, The Fighter, King’s Speech, True Grit, 127 Hours, Black Swan, Winter’s Bone, Toy Story3, The Kids Are All Right

Cea mai bună regie: David Fincher (The Social Network), Tom Hooper (The King’s Speech), Darren Aronofsky (Black Swan), David O. Russell (The Fighter), Joel Coen şi Ethan Coen (True Grit)

Cea mai bună actriţă în rol secundar: Helena Bonham Carter (The King’s Speech), Amy Adams (The Fighter), Melissa Leo (The Fighter), Hailee Steinfeld (True Grit), Jacki Weaver (Animal Kingdom)

Cel mai bun actor în rol principal: Colin Firth (King’s Speech), Jeff Bridges (True Grit), Jesse Eisenberg (The Social Network), James Franco (127 Hours), Jeff Bridges (True Grit), Javier Bardem (Biutiful)

Cea mai buna actriţă în rol principal: Natalie Portman (Black Swan), Annette Bening (The Kids are All Right), Nicole Kidman (Rabbit Hole), Jennifer Lawrence (Winter’s Bone), Michelle Williams (Blue Valentine)

Cel mai bun actor în rol secundar: Christian Bale (The Fighter), Geoffrey Rush (The King’s Speech), Mark Ruffalo (The Kids Are All Right), Jeremy Renner (The Town), John Hawkes (Winter’s Bone)

Regie artistică: Inception, The King’s Speech, True Grit, Alice in Wonderland, Harry Potter and the Deathly Hallows Part 1

Cel mai bun scenariu adaptat: The Social Network, Winter’s Bone, True Grit, 127 Hours, Toy Story 3

Cel mai bun scenariu original: The King’s Speech, The Kids Are All Right, Inception, The Fighter, Another Year,

Cel mai bun film de animaţie: Toy Story 3, How to Train Your Dragon, The Illusionist

Imagine: True Grit, Inception, Black Swan, The Social Network, The King’s Speech

Costume: Alice in Wonderland, The King’s Speech, True Grit, I Am Love, The Tempest

Montaj: The Social Network, Black Swan, The Fighter, The King’s Speech, 127 Hours

Cel mai bun film străin: Biutiful, Dogtooth, In a Better World, Incendies, Outside the Law (Hors-la-loi)

Cea mai bună coloană sonoră: Trent Reznor, Atticus Ross (The Social Network), Alexandre Desplat (The King’s Speech), Hans Zimmer (Inception), AR Rahman (127 Hours), John Powell (How to Train Your Dragon)

Cel mai bun cântec: Coming Home (Country Strong), I See the Light (Tangled), If I Rise (127 Hours) We Belong Together (Toy Story 3)

Cele mai bune efecte speciale: Inception, Alice in Wonderland, Harry Potter and the Deathly Hallows Part 1, Hereafter, Iron Man2

Cel mai bun documentar: Exit Through the Gift Shop, Inside Job, Restrepo, Gasland, Waste Land


January 20

Black Swan, o piruetă cinematografică

Părerile despre Black Swan sunt împărţite. Unii spun că e fabulos, alţii că nu e mare lucru. Mie mi se pare că adevărul e undeva pe la mijloc, dar cred că fiecare îl vede, oricum, prin prisma sa şi a felului său de a fi: filmul e despre perfecţiune mai mult decât despre balet.

Nina (Natalie Portman) e o balerină al cărei dans tinde spre perefcţiune. A fost crescută de o mamă (Barbara Hershey) a cărei singură preocupare e Nina ei şi performanţele acesteia, o mamă abuzivă prin însăşi dragostea maternă, ce oscilează între a-şi ţine fiica sub control şi a se simţi vinovată pentru că i-a înlocuit viaţa şi bucuriile cu exerciţiile lungi şi epuizante de balet.

Şi mai e şi Beth (Winona Ryder, pe care încep s-o prindă prea bine rolurile de sărită), fosta solistă a ansablului de balet, care o ia razna şi ajunge la spital, şi mai e Lily (foarte bună Mila Kunis), care e rivala Ninei şi se face “vinovată” de obsesiile acesteia.

Lebăda albă în zona gri

Tehnic, Nina e cea mai bună, ceea ce o îndreptăţeşte să primească rolul principal din Lacul Lebedelor de Chaikovsky. Dar îi lipseşte pasiunea descătuşată, picătura de nebunie ce face ca interpretarea – nu dansul! – să fie perfectă, aşa că Thomas (Vincent Cassel), pretenţiosul coregraf, o provoacă să devină sălbatică, pasionată şi pasională: Black Swan, şi o face, într-o foarte bună construcţie psihologică şi cinematografică.

Dar dacă săruturile muşcate, pipăielile şi “Go home and touch yourself” mi se par ok , scena explicită de sex între Nina şi Lily mi se pare nejustificată. Nu e nici suficient de şocantă şi nici nu cred că ajută la conducerea publicului către apogeul ce coincide cu premiera spectacolului de balet. Apogeu am scris, nu orgasm! :)

Trivia

În rest, castingul e foarte bine făcut, nu e de mirare, de altfel, pentru că primele discuţii au avut loc acum un deceniu, iar Portman a slăbit zece kilograme şi s-a antrenat vreme de un an pentru acest rol. Bugetul filmului a fost atât de strâns, încât atunci când Portman a solicitat un medic după ce şi-a rupt o coastă, i s-a spus că nu există medic pe platou. Actriţa a replicat că mai bine de lipseşte de rulota personală decât de medic. A doua zi, rulota dispăruse de pe platou. Un troc destul de nimerit, dacă luăm în considerare că, tot in timpul repetiţiilor, Portman a suferit şi o contuzie destul de serioasă la cap.

___________

Una peste alta, aş zice că Black Swan merită bifat şi, dacă închideţi ochii la unele clişee despre o mamă abuzivă sau la linia punctată între real şi imaginar, filmul o să vă pară mai mult decât digerabil iar finalul nu e rău nici el.


January 17

Câştigătorii Golden Globes 2011

Cel mai bun film: The Social Network.

Cea mai bună regie: The Social Network.

Cel mai bun actor: Colin Firth în The King’s Speech.

Cea mai bună actriţă: Natalie Portman în Black Swan.

Cel mai bun actor în rol secundar:  Christian Balle în The Fighter.

Cea mai bună actriţă în rol secundar: Melissa Leo în The Fighter.

Cel mai bun scenariu: Aaron Sorkin pentru The Social Network.

Cel mai bun cântec: You Haven’t Seen The Last Of Me – Cher în Burlesque.

Cel mai bun film de animaţie: Toy Story 3.

Pe scurt, The Social Network a luat patru dintre cele mai importante premii, arătând clar că până şi Asociaţia Jurnaliştilor Străini din Holywood recunoaşte supremaţia Facebook în termeni de bugete, importanţă, marketing… ce vreţi voi. Este un uriaş clip publicitar făcut pentru reţeaua socială, unul care durează două ore şi care poate fi văzut până în ultimul cămin cultural din Văscăuţi şi o  să se caţere pe stilul de viaţă al oamenilor de pretutindeni cât ai zice Like. Nu ştiu cât au plătit pentru toată tevatura, dar siiiigur au depăşit bugetul unui viral – You’re so fucking special, Mark, ha?

Altfel, un călduros Yes!!! pentru Colin Firth, bravo Natalie Portman – sper să ia amandoi şi Oscarurile!, m-am enervat la animaţie pentru că oricare dintre celelalte nominalizate era mai bun decât câştigătorul (bine, poate cu excepţia Tangled) şi sunt foarte veselă că domnul Depp s-a dus acasă fără premiu, deşi a fost de două ori nominalizat la Best Actor pentru muzical sau comedie. Ar fi fost culmea să câştige, la fel cum ar fi fost extrem de tras de păr ca The Tourist să ia ceva. Orice. În afară de mu… Ia uite, s-a făcut dimineaţă!

A fost o noapte lungă, dar fun – asta dacă nu punem la socoteală multe dintre ţinutele de pe covorul roşu – chestia asta te face să te întrebi la ce câştigă atâţia bani dacă nu-şi permit o oglindă sau o prietenă sinceră!  Totuşi, sper că înainte de decernarea premiilor Oscar o să apuc să şi dorm un pic la pranz fiindcă acum sunt frântă! Noapte bună! :)

PS Nu, Le Concert nu a luat premiul. Creeps!


January 17

Golden Globes – premiile

CEL MAI BUN FILM: The Social Network. Alte nominalizări: Black Swan, The Fighter, Inception, The King’s Speech.

Cel mai bun actor: Colin Firth (YEEEES!!!)pentru The King’s Speech. Alte nominalizări: Jesse Eisenberg – The Social Network, James Franco – 127 Hours, Ryan Gosling – Blue Valentine, Mark Wahlberg – The Fighter.

Cea mai bună comedie sau muzical: The Kids Are All Right. Alte nominalizări: Alice in Wonderland, Burlesque, Red, The Tourist.

Cea mai bună actriţă: Natalie Portman pentru Black Swan. Alte nominalizări: Halle Berry – Frankie and Alice, Nicole Kidman – Rabbit Hole, Jennifer Lawrence – Winter’s Bone, Michelle Williams – Blue Valentine.

Cel mai bun actor comedie sau muzical: Paul Giamatti pentru Barney’s Version. Alte nominalizări: Johnny Depp – Alice in Wonderland, Johnny Depp – The Tourist, Jake Gyllenhaal – Love and Other Drugs, Kevin Spacey – Casino Jack.

Cel mai bun serial, muzical sau comedie (TV): Glee. Alte nominalizări: 30 Rock, Big Bang Theory, The Big C, Modern Family, Nurse Jackie.

Cel mai bun regizor: David Fincher pentru The Social Network. Alte nominalizări: Darren Aronofsky – Black Swan, Tom Hooper – The King’s Speech, Christopher Nolan – Inception, David O. Russell – The Fighter.

Premiul Cecil B. DeMille pentru întraga carieră: Robert DeNiro, îndelung aplaudat. “Filmele mele sunt ca şi copiii mei, doar că aceştia din urmă cheltuie mai mulţi bani şi nu pot fi remasterizaţi în 3D”, a glumit de Niro adaugând că se bucură că a apucat să primească acest premiu înainte ca cei de la Hollywood Foreign Press să vadă Little Fockers.

Cea mai bună actriţi în rol secundarMelissa Leo pentruThe Fighter. Alte nominalizări: Amy Adams – The Fighter, Helena Bonham Carter – The King’s Speech, Mila Kunis – Black Swan, Jacki Weaver – Animal Kingdom.

Cel mai bun actor muzical sau comedie (TV): Jim Parsons pentru The Big Bang Theory. Alte nominalizări: Alec Baldwin- 30 Rock. Steve Carell – The Office, Thomas Jane – Hung, Matthew Morrison – Glee.

Cea mai bună actriţă muzical sau comedie (TV): Laura Linney pentru The Big C. Alte nominalizări: Toni Collette – The United States of Tara, Edie Falco – Nurse Jackie, Tina Fey – 30 Rock, Lea Michele- Glee.

Best Language Film: In a Better World – Danemarca. Alte nominalizări: The Concert – Franţa/România, The Edge – Rusia, I Am Love – Italia, Biutiful –  Mexic/Spania.

Cea mai bună actriţă în rol secundar, serie sau miniserie TV: Jane Lynch pentru Glee. Alte nominalizări: Hope Davis- The Special Relationship, Kelly Macdonald – Boardwalk Empire, Julia Stiles – Dexter, Sofia Vergara – Modern Family.

Cel mai bun scenariu: Aaron Sorkin pentru The Social Network. Alte nominalizări: Danny Boyle and Simon Beaufoy -127 Hours, Lisa Cholodenko and Stuart Blumberg – The Kids Are All Right, Christopher Nolan – Inception, David Seidler – The King’s Speech.

Cea mai bună actriţă în miniserie sau film artistic TV: Claire Danes pentru Temple Grandin (a doua nominalizare, al doilea premiu). Alte nominalizări: Hayley Atwell – Pillars of the Earth, Judi Dench – Return to Cranford, Romola Garai – Emma, Jennifer Love Hewitt – The Client List.

Best Actor (TV): Al Pacino pentru You Don’t Know Jack (al patrulea premiu, 15 nominalizări, sala în picioare). Alte nominalizări: Idris Elba – Luther, Ian McShane – Pillars of the Earth, Dennis Quaid – The Special Relationship, Edgar Ramirez – Carlos.

Cea mai bună actriţă în comedie sau muzical: Annette Bening pentru The Kids Are All Right . Alte nominalizări: Anne Hathaway – Love and Other Drugs – Angelina Jolie – The Tourist, Julianne Moore – The Kids Are All Right, Emma Stone – Easy A.

Annette Bening a mai câştigat un Golden Globe pentru Being Julia.

Cea mai bună animaţie: Toy Story 3 . Alte nominalizări: Despicable Me, How to Train Your Dragon, The Illusionist, Tangled (aici am înjurat, eu am ţinut cu The Illusionist. Eram ok chiar şi cu Dragonul. Nişte idioţi, americanii ăştia, nu pricep nimic!!!)

Original Score (temă muzicală) : Trent Reznor şi Atticus Ross pentru The Social Network. Alte nominalizări: Alexandre Desplat – The King’s Speech, Danny Elfman – Alice in Wonderland, A.R. Rahman – 127 Hours, Hans Zimmer – Inception.

Best Original Song: Burlesque: “You Haven’t Seen the Last of Me” Cher. Alte nominalizări: “Bound to You” (music by Samuel Dixon, lyrics by Christina Aguilera and Sia Furler), Burlesque: Coming Home (music and lyrics by Bob DiPiero, Tom Douglas, Hillary Lindsey and Troy Verges), “Country Strong”, “I See the Light” (music by Alan Menken, lyrics by Glenn Slater), “Tangled” “There’s a Place for Us” (music and lyrics by Carrie Underwood, David Hodges and Hillary Lindsey), “The Chronicles of Narnia: The Voyage of the Dawn Treader”.

Best TV Drama: Boardwalk Empire. Alte nominalizări: “Dexter”, “The Good Wife”, “Mad Men”, “The Walking Dead”

Best Actor TV Drama: Steve Buscemi pentru “Boardwalk Empire”. Alţi nominalizaţi: Bryan Cranston, “Breaking Bad”, Michael C. Hall, “Dexter”, Jon Hamm, “Mad Men”, Hugh Laurie, “House”.

Steve Buscemi la prima nominalizare şi primul premiu.

Best Supporting Actor (movies) Christian Bale pentru The Fighter. Alţi nominalizaţi: Michael Douglas – Wall Street: Money Never Sleeps, Andrew Garfield – The Social Network, Jeremy Renner – The Town, Geoffrey Rush – The King’s Speech.

Best Actress Drama (TV) Katey Sagal pentru Sons of Anarchy. Alte nominalizate: Julianna Marguiles – The Good Wife, Elisabeth Moss -Mad Men, Piper Perabo – Covert Affairs, Kyra Sedgwick – The Closer.

Best Supporting Actor (TV) Chris Colfer pentru Glee. Alţi nominalizaţi: Scott Caan – Hawaii Five-O, Chris Noth – The Good Wife, Eric Stonestreet – Modern Family, David Strathairn – Temple Grandin.


January 17

Golden Globes – Red Carpet

Dacă tot n-am somn, am decis că mă uit la Globurile de Aur în seara asta, atât la premii în sine cât şi la defilarea de pe covorul roşu. Updates mai jos.

Hale Berry în Nina Ricci, rochie neagră, cu bretele subţiri, transparentă, i se văd picioarele, super sexi! Anne Hathaway într-o rochie mult prea cuminte, aproape bătrânească, Armani, nu-mi place! Jennifer Lopez în alb, frate, pare uriaşă! Scarlet Johansson, în schimb, e strălucitoare în culoarea somonului.

Claire Danes tot în roz, foarte roz, extrem de roz! Cristina Aguilera în dantelă neagră cu coafură de fetiţă cuminte – so not hot!, arată cam ca o ţărăncuţă. Superbă Mila Jovovich în gri perlat!

(şi cineva se întreabă pe twitter de ce toată lumea e îmbrăcată ca bunicile, haha!)

Brad Pitt şi Angelina Jolie – ea în verde, Valentino, el pare-se cu câteva kilograme în plus, dar e ok şi aşa, mulţimea urlă oricum. Elisabeth Moss tot în verde. Hugh Laurie (Dr. House) cu papion şi Robert Downey Jr. cu freză de Eminescu în mizerie, nişte bucle dubioase pe ceafă, hate it!

Nicole Kidman în culoarea untului, foarte drăguţă Eva Longoria (singură), într-o rochie superbă neagră, Jane Krakowski (vizibil însărcinată) în gri petrol, Julianne Moore în roşu (în sfârşit cineva în roşu) – nefericită coafură, totuşi. Catherine Zeta Jones în verde, superbă, dimpreună cu Michael Douglas care a declarat că tumoarea a fost operată, că acest tip de cancer e puţin posibil să recidiveze şi că se simte foarte ok.

Se poartă mult roz “somon”, dar am văzut şi negru, coafurie sunt simple, par prins în coadă sau în coc banană, aproape neglijent. Desigur, sunt si excepţii, Helena Bonham Carter cred că nu s-a pieptănat de-o săptămâna pentru Red Carpet şi, atenţie, are un pantof verde şi unul roşu. Horror!



December 30

Postscriptum la 2010

Mulţumiri speciale Cristinei Bazavan pentru că m-a convins să dau din nou o “şansă” cinematografiei româneşti, după ce 4 3 2 m-a făcut să refuz, by default, orice apropiere ulterioară de producţiile autohtone în domeniu. Convinsă de ea, am văzut Morgen şi Marţi, după Crăciun şi Medalia de onoare şi Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu, lucru pentru care sunt îi foarte recunoscătoare. Şi tot Cristina e “vinovată” că în acest an am un brad onorabil de Crăciun, dar şi de prezenţa mea în primul eBook românesc cu poveşti de Crăciun, realizat de Prestigio. Şi de câteva alte lucruri faine care m-au bucurat nespus. Mulţumesc, doamnă!

PS Cristina, nici să nu te gândeşti să mă pui să sterg postul ăsta! Dacă trebuie, mănânc numa’ portocale până la Revelion! :)


December 4

Filmul Iluzionistul: iluzii vs. magie

Ştiam c-o să-mi placă L’Illusionniste chiar şi pentru că poartă aceeaşi semnătura ca Les Triplettes de Belleville: Silvain Chomet, ca să nu mai spun de scenariul semnat de maestrul Jacques Tati. Dar a fost mai mult decât plăcut: a fost perfect.

Da, e un film de animaţie, dar uitaţi de Disney, n-are nici o legătură şi, cel mai probabil, copiii nu vor aprecia genul. Finele tuşe de acuarelă se îmbină perfect pentru a recrea tabloul anilor ’60 prin care ne plimbă povestea dintre Tattichef şi Alice. Povestea unui iluzionist a cărui artă nu mai are căutare în epoca zgomotoasă a rockului dar care continuă să bată drumurile pentru a-şi prezenta spectacolul în puţinele locuri în care e solicitat. Într-unul dintre aceste locuri o întâlneşte pe Fată.

O biată servitoare, ea crede în magie într-un fel netulburat de îndoieli, tot aşa cum crede că trebuie să aprindă focul în şemineu dacă vede fulgi pe geam, indiferent dacă e iarnă sau nu. Spectatorii înfumuraţi vor zâmbi uşor superior, pentru că ei ştiu că fulgii nu sunt de zăpadă ci de gâscă, luaţi de vânt de sub nasul unei gospodine care umple o pernă. Dar Fata nu ştie asta. Nu ştie nici că pantofii noi, pe care Tattichef i-i face cadou pentru a-i înlocui ghetele rupte, sunt cumpăraţi de la magazin şi nu au apărut… miraculos! De aceea, pleacă după Iluzionist, cu credinţa că acesta o poate ajuta să devină o persoană nouă, precum pantofii.

Dar nu vreau să vă povestesc filmul, trebuie să-l vedeţi ca să-i înţelegeţi farmecul, rafinamentul şi delicateţea. Vă asigur, totuşi, că scenele cu delicios umor nu lipsesc, şi nici ironia. Responsabil cu o parte dintre acestea e iepurele Iluzionistului, gras şi tâfnos, dar al cărui rol e foarte important în definirea personajului principal, tot aşa cum minunata lume a lui Alice n-ar fi de imaginat fără White Rabbit ori March Hare.

L’Illusionnist nu are dialog aproape deloc, dar muzica şi gesturile personajelor reuşesc performanţa de a face povestea să fie cursivă, explicită, fără nici o scenă de umplutură – astea din urmă fiind printre lucrurile pe care le detest cel mai mult atât în cinema, cât şi în viaţă. Ultima “replică” din film este, cred, Nu există magicieni.

Am crezut că filmul  (mulţumesc, Tabu!) e încheierea unei zile perfecte în care, după muncă, am hoinărit prin oraş, la MŢR şi prin parcul Kisseleff c-o prietenă, pe jos, singură, până în Romană, şi apoi la o ciocolată caldă cu o altă prietenă. Aşa am crezut, dar m-am înşelat. În drum spre casă, ascultând radioul în căşti, am dat peste asta:

Poate că iluziile nu prea sunt sinonime cu speranţa, şi poate că, de fapt, nici nu există magicieni, dar pentru mine ăsta e un cântec foarte foarte special, aşa că, fără îndoială, stiu sigur: magie există!

Să nu uitaţi asta!