February 9

Succes înseamnă și primul pas pe drumul tău

Succesul. E în firea noastră să-l căutăm. Dar prea mult timp am așteptat să ni se spună unde-l găsim. Am zis că e pus de-o parte pentru unii. Sau undeva prea sus ca să-l atingem. Că trebuie să pleci din țară. Sau să rămâi, dar la putere.

Admit că nu-mi sunt străine câtuși de puțin gândurile astea. Că m-am gândit să plec. Dar, în timp ce luam în considerare varianta asta, nu m-am oprit din a mă ambiționa să merg pe drumul meu, în felul meu.
Continue reading


January 11

Globurile de Aur 2016: se putea mai bine

Dacă în anii trecuți am scris despre Globuri în detaliu, de la nominalizări, meniuri, până la Red Carpet și, desigur, premia(n)ții, anul ăsta nu prea am simțit că mă ia valul. Poate și pentru că mi se pare că la nivel de filme memorabile anul trecut n-a fost cel mai darnic… asta ca să nu spun sărac. Sigur, am avut câteva preferate. Dar puține.

Și mi se pare că și ceremonia Globurilor de anul ăsta n-a fost cea mai reușită dintre ele – vedeți mai jos de ce.
Continue reading


January 8

Hei, viralule! Cunoaște-ți-ar mai mulți rețeta!

În afară de cazul foarte puțin probabil în care citiți postarea asta pe o pagină printată și nu online, v-aveați cum să scăpați de ”Hei fato” și seria de imagini în care Ryan Gosling amenință cu căratul bagajului emoțional – printre altele. Apropo! Ryan Gosling? Pe bune? Nu sunt destule lucruri greșite pe lumea asta ca să ne imaginăm și că RG ar fi cel mai (co)rupător de inimi? Da, știu. Hey girl. Dar chiar și-așa!
Continue reading


December 23

Primiți cu colindul? Nu.

M-am tot gândit zilele astea la tradițiile de Crăciun. Ce mai e tradițional și ce mai reprezintă tradițiile în cotidianul nostru cu alergat de colo-colo pentru mancare, brad, cadouri, înjurat traficul, apoi gătit casa, gătit masa, mâncat mai mult decât e cazul și, aproape inevitabil, zăcut.

N-am apucat să fac mai nimic pentru Crăciunul ăsta. Am luat ce îmi trebuie pentru puținele lucruri pe care le gătesc ”tradițional” în perioada asta: friptura cu fructe, salata de andive, cozonacii mei mici în formă de briosă, pâine de casă. Atât. Brad nu fac. Mi se pare deprimant să am unul de plastic, mi se pare încă și mai deprimant să-l arunc pe cel natural la finele sezonului sărbătoresc. Coronițe și o creangă mai sănătoasă la care să nu ajungă Maxine Jazz plus alte câteva decorațiuni și beculețele, dacă-mi amintesc pe unde le-am pitit. Dacă nu, nu!
Continue reading


December 16

Daruri pentru cititori: Sania și renii lui Moș Crăciun

A fost – încă e – o perioadă foarte aglomerată pentru mine, chiar un pic mai mult decât mă așteptam. Nu mă plâng, e bine când ai de lucru și îți place ceea ce faci, doar că, iată, fix în lună aniversară, blogul a fost un pic văduvit de atenția și timpul meu. Sper să nu mai fie!

Tocmai de-asta, o să anunț mai jos câștigătorii seriei de concursuri organizate aici cu ocazia aniversării de cinci ani. E o tradiție să ofer daruri cititorilor cu această ocazie și am făcut-o în fiecare an, ca o mulțumire pentru timpul pe care îl acordă parcurerii rândurilor de printre rânduri. Și un ultim dar, vedeți mai jos despre ce e vorba!
Continue reading


December 7

Daruri pentru cititori: Decorațiuni de la IKEA

Cu cât e evervescența cu beculețe și hărmălaie mai mare, cu atât aș vrea liniște și tihnă în perioada sărbătorilor! Când încerci să ajungi în Piața bucureșteană de Crăciun și te împiedici de mulțimea de căscați de n-ai pe unde să te strecori, ți se ia aproape de tot, la fel când asculți a 165763746-a oară vreun colind american.

Și, cu toate astea, când hărmălaia se liniștește și îmi recapăt orașul, când e ordine și curățenie în casă, scot decorațiunile de iarnă iar mirosul de cozonac și pâine de casă dau buzna în sufragerie… îmi place Crăciunul! Și, desigur, mai sunt și cadourile!
Continue reading


December 4

Trei cu și despre PR-ul de pe la noi

Zilele trecute am fost la un eveniment cu ștaif al industriei în care cu drag îmi fac veacul. Mă rog, nici eu, nici industria – în formula ei autohtonă – nu avem chiar așa mare vechime, dar ăștia 14 ani care au trecut de când fac comunicare nu-s chiar puțini!

Problema e că îmi vine să zic niște chestii deranjante – știu! – și după aia mă gândesc că poate ar trebui să văd lucrurile bune, deh, ca în PR, și după aia îmi spun că poate totuși ar trebui să nu tac fiindcă, na, zicem că vrem schimbare, nu?

Și, vorba reclamei, nu mă pot abține! Prin urmare, trei chestii care m-au scos din săritele mele și asupra cărora poate se cuvine un moment (sau poate mai multe) de reflecție.
Continue reading


December 3

Saptămâna darurilor pentru cititori: Muzică la purtător!

Știți deja istoria acestui festival de daruri pentru cititori, e a patra ediție deja, și reprezintă felul meu de a vă mulțumi că citiți printre rânduri: fără voi, blogul ăsta n-ar avea sens!
Anul ăsta ideea de rânduri m-a dus cu gândul la portativ – că sunt cinci ani de când am blogul – iar acesta a venit, firesc, cu o reiterare a unui principiu valabil atât în viața profesională cât și în cea personală: Tonul face muzica. Prin urmare, primul dar din seria 2015 trebuia să fie ceva legat de muzică! Și chiar e!
Continue reading


December 3

Despre medici și alți eroi

Am citit și eu azi, ca toată lumea, ce-a scris Tolontan, discuția cu medicii de la Spitalul de Arși și ”marea dezvăluire”: avem infectii nosocomiale (intraspitalicești), ele sunt multe, felurile, rezistente la posibile tratamente și, să vezi chestie!, omoară chiar și pe cei mai puțin grav decât au fost supraviețuitorii din Colectiv. Si, ce să mai vezi?, omorau și înainte!

Așa că mai subțire cu eroii pe scări, vă rog. Pentru mine un medic care vorbește, chiar și sub protecția anonimatului, în ceasul 120, nu e erou. E doar un (alt) laș care a tăcut comod până acum. Pentru că au murit oameni și până acum din pricina blestematelor de nosocomiale și medicul cu pricina, sau alții, toți, nu doar că n-au ieșit să strige că le mor pacienții cu zile (și) din motivul ăsta, ba au mai și băgat sub preș raportarea infecțiilor respective – scrie Mixich aici (urmați și linkurile din statusul lui) că asta e o practică frecventă. Continue reading


December 2

Cinci ani printre rânduri: Tonul face muzica!

Când am lansat blogul am avut emoții. Mari. Mi se părea că pornesc pe un drum din care nu mă mai pot întoarce. Că, odată ce mi-am pus numele acolo, la vedere, treaba asta mă obligă să livrez tot timpul, și doar texte de care să nu mă jenez vreodată. Încă mai cred asta, deși, din cele aproape 1800 publicate în ăștia cinci ani, probabil că acum tot aș mai găsi câte ceva de editat la multe dintre ele.
Continue reading