December 16

Daruri pentru cititori: Sania și renii lui Moș Crăciun

A fost – încă e – o perioadă foarte aglomerată pentru mine, chiar un pic mai mult decât mă așteptam. Nu mă plâng, e bine când ai de lucru și îți place ceea ce faci, doar că, iată, fix în lună aniversară, blogul a fost un pic văduvit de atenția și timpul meu. Sper să nu mai fie!

Tocmai de-asta, o să anunț mai jos câștigătorii seriei de concursuri organizate aici cu ocazia aniversării de cinci ani. E o tradiție să ofer daruri cititorilor cu această ocazie și am făcut-o în fiecare an, ca o mulțumire pentru timpul pe care îl acordă parcurerii rândurilor de printre rânduri. Și un ultim dar, vedeți mai jos despre ce e vorba!
Continue reading


December 7

Daruri pentru cititori: Decorațiuni de la IKEA

Cu cât e evervescența cu beculețe și hărmălaie mai mare, cu atât aș vrea liniște și tihnă în perioada sărbătorilor! Când încerci să ajungi în Piața bucureșteană de Crăciun și te împiedici de mulțimea de căscați de n-ai pe unde să te strecori, ți se ia aproape de tot, la fel când asculți a 165763746-a oară vreun colind american.

Și, cu toate astea, când hărmălaia se liniștește și îmi recapăt orașul, când e ordine și curățenie în casă, scot decorațiunile de iarnă iar mirosul de cozonac și pâine de casă dau buzna în sufragerie… îmi place Crăciunul! Și, desigur, mai sunt și cadourile!
Continue reading


December 4

Trei cu și despre PR-ul de pe la noi

Zilele trecute am fost la un eveniment cu ștaif al industriei în care cu drag îmi fac veacul. Mă rog, nici eu, nici industria – în formula ei autohtonă – nu avem chiar așa mare vechime, dar ăștia 14 ani care au trecut de când fac comunicare nu-s chiar puțini!

Problema e că îmi vine să zic niște chestii deranjante – știu! – și după aia mă gândesc că poate ar trebui să văd lucrurile bune, deh, ca în PR, și după aia îmi spun că poate totuși ar trebui să nu tac fiindcă, na, zicem că vrem schimbare, nu?

Și, vorba reclamei, nu mă pot abține! Prin urmare, trei chestii care m-au scos din săritele mele și asupra cărora poate se cuvine un moment (sau poate mai multe) de reflecție.
Continue reading


December 3

Saptămâna darurilor pentru cititori: Muzică la purtător!

Știți deja istoria acestui festival de daruri pentru cititori, e a patra ediție deja, și reprezintă felul meu de a vă mulțumi că citiți printre rânduri: fără voi, blogul ăsta n-ar avea sens!
Anul ăsta ideea de rânduri m-a dus cu gândul la portativ – că sunt cinci ani de când am blogul – iar acesta a venit, firesc, cu o reiterare a unui principiu valabil atât în viața profesională cât și în cea personală: Tonul face muzica. Prin urmare, primul dar din seria 2015 trebuia să fie ceva legat de muzică! Și chiar e!
Continue reading


December 3

Despre medici și alți eroi

Am citit și eu azi, ca toată lumea, ce-a scris Tolontan, discuția cu medicii de la Spitalul de Arși și ”marea dezvăluire”: avem infectii nosocomiale (intraspitalicești), ele sunt multe, felurile, rezistente la posibile tratamente și, să vezi chestie!, omoară chiar și pe cei mai puțin grav decât au fost supraviețuitorii din Colectiv. Si, ce să mai vezi?, omorau și înainte!

Așa că mai subțire cu eroii pe scări, vă rog. Pentru mine un medic care vorbește, chiar și sub protecția anonimatului, în ceasul 120, nu e erou. E doar un (alt) laș care a tăcut comod până acum. Pentru că au murit oameni și până acum din pricina blestematelor de nosocomiale și medicul cu pricina, sau alții, toți, nu doar că n-au ieșit să strige că le mor pacienții cu zile (și) din motivul ăsta, ba au mai și băgat sub preș raportarea infecțiilor respective – scrie Mixich aici (urmați și linkurile din statusul lui) că asta e o practică frecventă. Continue reading


December 2

Cinci ani printre rânduri: Tonul face muzica!

Când am lansat blogul am avut emoții. Mari. Mi se părea că pornesc pe un drum din care nu mă mai pot întoarce. Că, odată ce mi-am pus numele acolo, la vedere, treaba asta mă obligă să livrez tot timpul, și doar texte de care să nu mă jenez vreodată. Încă mai cred asta, deși, din cele aproape 1800 publicate în ăștia cinci ani, probabil că acum tot aș mai găsi câte ceva de editat la multe dintre ele.
Continue reading


November 9

Vulturii

kevin-carter-vulture
Imaginea asta e genul care te bântuie, care-ți dă fiori reci și, pe cei mai slabi, îi face instant să lăcrimeze. A luat Pullitzerul în 1994, a fost pe coperta sau în paginile a mii de ziare și reviste, la televiziuni, s-a vorbit pe larg de ea peste tot și încă se mai vorbește. Și pe drept cuvânt! A ilustrat mai bine, mai dureros și mai crud decât oricare alta situația cruntă din Sudan.
Continue reading


September 28

Mulțumesc

Îmi place să cred despre mine că sunt făcută dintr-un material care, cu timpul, și cu încercările prin care m-a trecut viața până acum, a devenit dur. Cel puțin pe exterior. Iar când apare vreo criză mă ajută să-mi țin toate mințile la îndemână și să rezolv ce e de rezolvat. Și să nu plâng, ca dacă las emoțiile să mă năpădească se topește învelișul dur și eficient.

Dar azi… Azi tata a trecut de un hop destul de înalt, medical vorbind, cu complicații cu tot, și la un moment dat am avut nevoie, urgent, de un dispozitiv medical special. Am scris pe FB ce am nevoie și că e urgent, poate vedea cineva. Era trecut de șase, la magazinele de aparatură medicală închide la cinci, se pare, internetul nu-mi oferea decât vreo câteva rezultate în română pentru produsul respectiv și, între timp, la spital, nu era bine.
Continue reading


September 27

Empatia e bună! Da-i voie în viața ta!

Pentru mine, empatia e una din valorile pe care încerc să le cultiv fiindcă, într-o pornire aproape egoistă, dacă vreți, mi se pare că atunci când mă pun în locul celor cu care interacționez (chiar și în situații conflictuale), înțeleg mai bine realitatea (lor) și, prin urmare, reacționez și iau decizii mai bune.

Tocmai din acest motiv, n-aș fi putut rata întâlnirea Creative Mornings de septembrie, care a avut-o ca invitată pe Leslie Hawke iar ca subiect tocmai empatia!
Continue reading


September 23

Lumea lui Procust

Zilele trecute, o tânără a anunțat pe FB că plănuiește să-și încheie socotelile cu lumea. Mulți dintre cei care o cunoșteau – virtual sau nu – s-au agitat, au încercat să ajungă la ea, i-au scris mesaje încurajatoare. Fata a luat, până la urmă, niște pastile, dar a fost găsită în timp util, dusă la spital, salvată.

Totuși, dincolo de mesajele de încurajare, au fost și foarte multe reacții deplasate de genul ”Dacă munceai, nu mai aveai timp de asemenea prostii” sau ”Vrei a-ți șantajezi părinții să-ți dea bani” șamd. Toate, de-o răutate și lipsă totală de empatie. Sau omenie. Sau un pic de înțelegere.
Continue reading