November 26

Simon Toyne: Ca specie, ne împărţim între nevoia de siguranţă şi curiozitate

Problema cu cărţile mişto e că se termină repede, mult mai repede decât alealalte. O problemă care, în cazul Sanctus şi Cheia, primul şi al doilea volum al trilogiei Sancti scrisă de Simon Toyne, are, cumva, o rezolvare: mai urmează încă o parte, a treia: Turnul! Şi după aia? După aia citiţi interviul, că exact asta l-am întrebat şi eu pe autorul bestseller-ului într-un interviu care a debutat cam neîncurajator: amândoi ne mărturiseam cât suntem de obosiţi, el că s-a trezit prea de dimineaţă, la 4 jumate, iar eu pentru că culcasem cam pe la aceeaşi oră! :))


Dacă n-aţi apucat, citiţi şi prima parte a acestui interviu, iar dacă e deja parcursă, nu mai zic decât Mulţumesc!, Lectură plăcută! şi vedeţi că la finele interviului e şi un concurs cu un exemplar din Cheia. Să fie bine! :) Continue reading

November 24

Interviu cu Simon Toyne: Nu e ca şi cum aş fi un rockstar!

Am aşteptat Cheia, partea a doua a trilogiei Sanctus de Simon Toyne, apărută la Editura ALL, cam un an, cu nerăbdarea celui care termină o carte citită pe nerăsuflate şi vrea – imediat! – să vadă ce urmează, ce se întâmplă cu personajele. Faptul că am avut ocazia să-l cunosc pe Simon anul trecut şi să mai vorbim din când în când via Twitter sau FB a făcut aşteptarea asta şi mai complicată, pentru că a durat cam şase luni între apariţia cărţii în UK şi apariţia la noi.

Dar, în sfârşit, am pus mâna pe Cheia! Şi am citit-o, de asemenea, pe nerăsuflate! Iar faptul că am avut, din nou, ocazia să stau de vorbă cu Simon, la fel ca anul trecut, a făcut toată exprienţa cu atât mai specială! Deci fără alte introduceri – în afară de a vă spune că ar fi bine să recitiţi înainte discuţia de anul trecut, pentru că sunt referiri la ea în interviul din acest an – vă urez Lectură plăcută!

Continue reading

November 22

Alexandru Arşinel: Mă închin în faţa publicului, îi mulţumesc în fiecare seară că vine la teatru!

Acum câteva zile publicam prima parte a unui amplu interviu cu Alexandru Arşinel, vorbind despre viaţa domniei sale şi despre drumul parcurs până acum din satul natal, Dolhasca. Discuţia de vreo trei ceasuri a fost o adevărată plăcere şi la fel a fost şi lectura cărţii care a prilejuit această întâlnire.

O primă lansare s-a întâmplat deja, săptămâna trecută, la Starbucks, iar lansarea… să-i zicem oficială, are loc sâmbătă, la ora 18, la standul Editurii All de la Gaudeamus. Sper să citiţi cu drag această a doua parte a interviului, e un pic mai lungă, aşa că, fără multe alte introduceri, vă urez Lectură plăcută!

Prima parte a interviului s-a sfârşit cu Alexandru Arşinel spunându-mi că nu regretă nici o clipă calea aleasă, teatrul, şi, mai apoi, comedia, în detrimentul Facultăţii de Construcţii către care, într-o primă fază, îl îndrumase tatăl său…

Continue reading

November 20

Lynne Tolley: Jack Daniel’s face totul să fie mai bun!

Săptămâna trecută am fost la o lansare de alcool. Nu sunt mare consumatoare, dar aflasem că Winter Jack ăsta de se lansa e mai slab, e parfumat cu şcorţişoară, apoi amestecat cu suc de mere şi, în fine, se bea fierbinte. Ei, asta e o băutură pe care am fost curioasă s-o încerc! Şi bine am făcut! Totuşi, mai mult decât Winter Jack mi-a stârnit curiozitatea prezenţa în România a nepoatei lui, stră-strănepoata, de fapt, Lynne Tolley, o americancă foarte foarte simpatică şi care are un job pentru care o invidiază toată lumea: e degustătoare de Jack Daniel’s!

Cei de la Wunderman, care s-au ocupat să fie bine şi Jack fierbinte la eveniment, au făcut un hocus-pocus şi am obţinut vreo zece minute în exclusivitate cu Lynne!

Continue reading

November 19

Faţă în faţă cu Alexandru Arşinel: Pe Calea Victoriei, între dramă şi comedie

Am citit cartea despre Alexandru Arşinel de la Editura ALL în câteva ore, într-o noapte, fiindcă nu am avut încotro: a doua zi dimineaţă aveam interviu cu maestrul şi nu m-aş fi putut duce cu lecţiile nefăcute. Dincolo de asta, însă, lectura s-a dovedit a nu fi câtuşi de puţin vreo corvoadă, ba chiar din contră, a fost o plăcere.
Un stil alert şi foarte onest te face să nu simţi cele câteva ceasuri în care parcurgi amintirile lui Arşinel, printre poznele copilăriei, când adulţii i se tot adresau „Neluţu”, şi încercările vieţii de adult, de artist, de director, partener de viaţă şi scenă, soţ, părinte, tot atâtea roluri pentru care nimeni nu i-a scris textele…

Continue reading

November 1

Dialog de zile mari: George Banu – Silviu Purcărete

George Banu şi Silviu Purcărete: amândoi se află într-o strânsă relaţie şi armonie cu teatrul, amândoi sunt personalităţi recunoscute la nivel mondial într-o lume care, dincolo de scenă, nu prea iartă şi, mai ales, nu uită nimic, şi, în fine, fiecare dintre ei este minunat în felul său.

Faţă în faţă într-o cameră de hotel din Nancy, acolo unde Silviu Purcărete se afla pentru premiera spectacolului L’Artaserse, (capod)opera barocă a lui Leonardo Vinci, pe care a pus-o în scenă la Opera National de Lorraine. Scenografia e semnată de Helmuth Sturmer, cel alături de care Silviu Purcărete mai are câteva proiecte memorabile, printe care şi celebrul Faust – aici un interviu în care îmi povestea cum sunt regizorii, vorbind, desigur, şi de Silviu Purcărete.

Continue reading

October 29

Cel mai iubit dascăl din Oradea: Doiul nu era doi, era “lebădă”

Fără îndoială, oricare dintre noi păstrăm dragă şi preţioasă amintire unor dascăli ce ne-au format în anii de şcoală, făcându-ne să prindem drag de materia lor dar, mai ales, făcându-ne să devenim oameni buni, la fel ca ei, ne-au motivat, cu drag şi cu bândeţe, să ne autodepăşim.

Când am fost la Oradea, am întrebat în dreapta şi-n stânga de un dascăl special al oraşului (în fiecare loc există un asemenea om care îşi pune amprenta pe câteva generaţii) şi am fost îndreptată către profesorul de română, Dorel Tifor, pentru care nu am auzit decât vorbe de laudă, atât înainte cât şi după ce am stat de vorbă cu dânsul. De altfel, a acceptat cumva rezervat întâlnirea noastră fiindcă, zice domnia sa, “eu doar mi-am făcut treaba”.

Continue reading

October 21

Horaţiu Dan, între comedie şi macroeconomie

Pe Horaţiu Dan l-am cunoscut anul trecut, la Comedy Cluj. Ştiam că şeful (deşi nu-i place să i se spună aşa!) festivalului e foarte tânăr spre tânăr, numai 25 de ani, ştiam că vine dintr-o familie cu largheţe financiară de top Forbes şi cu un părinte – Sorin Dan – care e unul dintre oamenii de afaceri cunoscuţi ai Clujului.

Vă imaginaţi că prejudecăţile mi-au dictat să mă aştept la un puşti de bani gata, o “beizadea”, cum li se mai zice, îmbrăcat şi frezat după ultima modă – oricare ar fi aia! – şi cu atitudine belicoasa de şmecher. În schimb, spre plăcuta mea surprindere, am întâlnit un tânăr domn ponderat, politicos şi foarte… normal! Iar anul ăsta am stat niţel de vorbă, curioasă să văd – vă zic onest! – până unde e normalitate şi de unde începe PR-ul şi brandingul personal, fiindcă mi se părea aşa, un pic prea fain ca să fie adevărat! Am descoperit, însă, că e pe bune!

Continue reading

October 20

Interviu cu Ioan Baş, Inspectorul General ISU: Ne batem cu secundele!

Mi-am dorit să întâlnesc oameni speciali la Oradea, oameni care să fie inspiraţie pentru alţi oameni şi care să aibă poveşti frumoase de spus, şi cred că am reuşit. Totuşi, nu îmi imaginam că voi avea ocazia de a-l intervieva pe generalul Ioan Baş, numit doar cu o zi în urmă Inspector General al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU). Primul său interviu în aceată funcţie, aş putea adăuga, nu chiar cu modestie.

L-am găsit alături de colegi, sărbătorind numirea dar nu şi plecarea din Oradea. Pe tot parcursul discuţiei i-au sunat ambele telefoane: apeluri de felicitare. V-aş spune şi cine, că am auzit, dar a fost off the record şi, de fapt, nici nu cred că are importanţă. Cu siguranţă, însă, generalul Baş e un om preţuit de multă lume. Şi, după ce am stat de vorbă, aş zice că aşa şi trebie să fie!

Continue reading

October 11

Gândurile rostite ale Maiei Morgenstern

Marţi, înainte de spectacolul “Love Stories“, am stat un pic la poveşti cu trei din cei patru actori din spectacol. Mai mult cu Maia. Da, Maia Morgenstern. Înaltă, dreaptă, volubilă, deferentă, politicoasă, aprinsă, cu gesturi largi şi gesturi mici, cu schimbări de ritm, Maia îşi joacă, pe scena vieţii, propriile roluri. de femeie, actriţă, manager de instituţie artistică. Şi, cum se zice, are sala! Am luat notiţe:

Continue reading