April 23

Despre creativitate, episodul 1: Profesoara

V-am mai povestit, când şi când, de Fundaţia Friends for Friends – FFFF – şi de isprăvile lor inspirate şi inspiraţionale. Cea mai recentă dintre ele se numeşte Creative Fitness Studio, un training de patru săptămâni întru întărirea muşchilor creativi, serie la care am participat şi eu. Mă rog, cam la jumătate din cele opt întâlniri, dar premisele nu se schimbă, provocarea rămâne, aşa că m-am gândit ca în această săptămână să vă ofer, zilnic, până vineri, câteva gânduri despre creativitate din variate perspective profesionale.

Atfel, am întrebat un avocat, un PR, un inginer, un profesor şi un specialist HR despre cum se strecoară creativitatea în munca lor şi vă spun şi vouă ce am aflat, cu speranţa că o să vă inspire pentru idei out of the box, iar când ne întoarcem din mini vacanţa de 1 mai, închidem seria cu poveştile despre creativitate ale unui artist şi, cum altfel, o răsplată (şi o provocare!) pentru voi!

Până atunci, însă, azi vorbeşte despre creativitate Mihaela Mureşanu, Cadru didactic asociat, Master Modele de Comunicare si Relaţii Publice la Universitatea Bucureşti, pe care am întrebat-o despre creativitatea în activitatea didactică. O fi, n-o fi, ne trebuie sau nu, vedeţi ce-a răspuns Mihaela – mulţumesc, doamnă! :)

Cum se manifestă – sau ar trebui să se manifeste! – creativitatea în spaţiul didactic? E loc de ea sau urmăm litera manualului şi gata?!

Categoric! Creativitatea este trăsătura de baza a unui bun pedagog. Chiar dacă ai o materie care nu evoluează, deşi puţine sunt acestea, în fiecare domeniu apar lucruri noi de la zi la zi, nu poţi să predai ca o maşina informaţia şi atât. Fiecare participant la curs este unic, vine din zone diferite de învăţământ, are acces la alte resurse şi surse de informaţie, prin urmare trebuie să te adaptezi publicului astfel încât să nu plictiseşti, dar nici să nu laşi în urmă pe cineva.

În plus, orice materie poate deveni atractivă pentru elev dacă profesorul este pasionat de ceea ce predă şi reuşeşte să transmită această pasiune şi auditoriului său. Şi da, aici e nevoie de multă creativitate.

E vorba mai ales despre o creativitate ce are legătură cu felul în care expui informaţia studenţilor sau despre cum îi faci pe aceştia să fie interesaţi şi implicaţi în timpul cursului?

Un curs este un act de învăţare, nu o ocazie de a ţine o prelegere şi a-ţi etala cunoştinţele în faţa unui public. Trebuie să-ţi manifeşti creativitatea în ambele momente ale actului comunicarii, şi atunci când transmiţi informaţia, dar şi când ceri feedback, pentru a te asigura că mesajul a ajuns ca atare şi receptorul a procesat corect informaţia.

Prin implicarea auditoriului în actul de predare a informaţiei, te asiguri că atenţia acestuia va rămâne tot timpul alertă şi va recepta mai bine mesajul pe care vrei să-l transmiţi. Ai nevoie de creativitate când încerci să aduci cât mai mult în zona practică teoria şi trebuie să le arăţi studenţilor cum pot utiliza ei informaţia pe care le-o predai, făcând împreună exerciţii sau dându-le teme în urma cărora pot vedea un rezultat imediat.

De exemplu, unul din cele mai bune cursuri pe care le-am urmat la masterul de comunicare de la SNSPA a fost cel de Mass Media, ţinut de dl. prof. Paul Dobrescu. Acesta ne-a cerut să urmărim campania electorală atunci în derulare şi să urmărim cum este aplicată teoria pe care o învăţăm din carţi într-un caz concret. Acelaşi lucru încerc să fac şi eu la cursul meu şi aloc un procent mare din timp studierii realităţii imediate a presei şi a mediilor de comunicare în momentul în care predau cursul, cu exerciţii aplicate sau aplicabile unor situaţii reale.

3. Care crezi că sunt consecinţele lipsei de creativitate în activitatea didactică la nivelul studiilor universitare?
Lipsa de interes pe care studenţii ajung să o manifeste pentru materii pe care în alte împrejurări le-ar considera poate foarte interesante şi utile, neasimilarea unor informaţii şi de aici lacune în nivelul de cunoştinţe al absolventilor, viitori specialişti în diferite domenii.

Pentru a ilustra situaţia învăţământului din acest punct de vedere, cred ca s-ar putea face o paralelă cu trecerea la manualele alternative. Aceste manuale aveau scopul de a grada şi adapta informaţia la nivelul elevului, dar şi de a o face mai interesantă şi interactivă. Din pacate, aceasta trecere de la forma clasică de învăţământ nu s-a facut şi la nivelul pedagogilor, aceştia predând materia ca după vechile manuale fără a valoriza cum ar fi trebuit ce le oferea structura celor alternative.

Această tară se manifestă îndeosebi la nivel universitar, unde se consideră că nivelul intelectual şi de maturitate al studenţilor este ridicat şi nu mai ai nevoie de nici un artificiu pentru a-i face interesaţi de materia predată, iar simpla alegere de a urma cursurile unei facultăţi atestă interesul pe care studentul îl va manifesta pentru acestea. Lucrurile nu stau chiar aşa şi asta conduce la blamarea unui sistem universitar cu profesori bine pregătiţi, dar care nu reuşeşte să atragă, mulţi studenţi dorind să-şi continue studiile post-universitare la şcoli din afara ţării.

Don’t think. Thinking is the enemy of creativity. It’s self-conscious, and anything self-conscious is lousy. You can’t try to do things. You simply must do things – Ray Bradbury


April 5

Dan Sântimbreanu, Siemens: Social Media are potenţial enorm (interviu)

Mâine începe, la Sibiu şi Braşov, partea a doua a proiectului Bloggeri la schimb, după o idee de Alina de la TVdece şi Oltea de la Nebuloasa, şi cu sprijinul Siemens. Pentru că îmi place ideea, dar şi pentru că-mi place că (încă) un proiect de, pentru şi cu bloggeri îşi găseşte sprijinul unei companii, şi aş vrea să văd cât mai multe asemenea, redau mai jos interviul cu Dan Sâmtimbreanu, Corporate Communications Manager Siemens, să spună şi el partea lui de poveste, după ce Alina şi Oltea, cele două iniţiatoare ale Bloggeri la schimb, au făcut-o deja, în acest interviu

Ce anume din propunerea celor doua initiatoare ale proiectului bloggeri la schimb a atras Siemens? 

Dan: Am lucrat cu Oltea Zambori in Siemens Race-ul de anul trecut. Ne-a placut tare mult de ea si de atitudinea ei asa ca nu ne-a fost greu sa ne decidem sa sprijinim acest proiect. In plus Siemens are in strategia sa de comunicare delimitarea de stigmatul telefoanelor mobile si electrocasnicelor iar deschiderea portilor noastre pentru un contact direct cu lumea noastra ni se pare o tactica potrivita. Faptul ca la Cluj avem un numar important de angajati si multe proiecte de referinta a contat de asemenea destul de mult. De asemenea brandul Siemens este legat istoric de Timisoara prin multe inovatii implementate inca din anul 1905 prin urmare si locatiile propuse de initiatoare ne-au atras.

Care sunt beneficiile pentru brand in proiectul asta, asa cum le vedeti voi, si care au fost ideile principale, sa le zicem, pe care Siemens a dorit sa le comunice in cadrul acestui proiect  

Dan: La fel cum spuneam si mai sus vrem ca brandul Siemens sa fie perceput ca un brand de excelenta tehnica, de inovatie si de responsabilitate si sa indepartam un pic asocierea cu produsele BtC, cu care am tinut capetele de afis atatia ani. Majoritatea angajatilor Siemens raman cu gura cascata in primele zile de la angajare cand afla cat de prezent este Siemens in viata de zi cu zi si de multitudinea domeniilor de activitate. Am facut acum trei ani un studiu de imagine printre publicul larg, media, clienti existenti si am observat ca amprenta produselor BtC inca este acolo. Ne-am reorientat strategia si am facut un blog de tehnologie hitechpedia.ro unde am incercat sa explicam tehnologia si inovatia pe intelesul fiecaruia. Apoi am demarat mai multe proiecte de comunicare interna si externa cu o componenta importanta de social media. Cand am refacut studiul anul trecut am observat ca am imbunatatit perceptia publicului larg deci rezultatele au inceput sa se simta. Suntem convinsi ca un rol important a fost jucat de social media in atingerea acestor rezultate.

3. Dupa Siemens Race, un alt proiect cu ecouri in social media, Bloggeri la schimb. Devine o obisnuinta, nu? :)  

Dan: As putea spune ca a devenit deja. Intreaga comunitate de comunicatori Siemens din toata lumea a fost nevoita sa isi reformuleze strategiile si sa includa si acest univers intre target-urile lor. Exista campanii care se axeaza strict pe social media altele care folosesc acest canal doar pentru a intari mesajele campaniilor traditionale. Premiile castigate la safrsitul anului trecut la Romanian PR Award si la European Excellence Awards si cele pe care speram ca le vom castiga anul acesta, ne ajuta sa ne pastram entuziasmul si sa facem lucruri inovatoare si din punct de vedere comunicare cu grupurile noastre tinta.

4. Cat de greu e sa faci un proiect pe social media cu Siemens? Ce anume va seduce la acest canal de comunicare?  

Dan: Este destul de dificil. Orice companie multinationala are procese greoaie si stricte de aprobare iar libertatea oferita de social media ar putea sa sperie orice manager de top. Insa noi am vazut si potentialul enorm si pot sa spun ca ne seduce legitimitatea mesajelor din acest univers. In schimb exista si reversul medaliei pentru ca trebuie sa te pregatesti foarte bine inainte sa deschizi usa catre social media. Odata intrat in hora trebuie sa poti sa nu te opresti si acest lucru presupune si alocarea unor resurse deloc de neglijat.

 

5. Ca om de comunicare, cat e de greu sa convingi managementul unei companii ca Siemens sa aiba curajul de a comunica prin social media si de a accepta bloggeri in “maruntaiele” business-ului?  

Dan: Depinde foarte mult de relatia cu Top Management-ul. Daca te simt ca esti pregatit si sigur pe tine probabil ca nu e greu sa ii convingi. Insa sunt tari in care daca incerci sa vorbesti de social media ti se spune ca visezi cai verzi pe pereti sau tari in care se ignora complet aceast canal si se ajunge la un dezastru mediatic cum a fost criza din China cu un blogger care spargea cu barosul usile frigiderelor. Cred ca trebuie sa seduci intai management-ul, sa il aduci pe ei in acest univers, sa experimenteze si apoi sa le propui sa faca un salt de credinta.

6. Care au fost cele mai grele intrebari adresate de bloggeri în cadrul primei etape? 

Dan: Nu au fost intrebari grele ci mai degraba provocatoare. Ne-a placut foarte mult ca si-au dat interesul si ca puneau intrebari pe parcursul discutiilor. Intrebarile au fost mai degraba simple pentru noi in care eram rugati sa explicam intr-un limbaj pe intelesul fiecaruia termeni precum slice, RMN, CT, dispatcher, disjunctor, statie de pompare si asa mai departe.

7. Mai faceti si alte nazbatii social media anul asta? :)  

Facem! In curand o sa anuntam detalii despre editia 2012 a Siemens Race unde ne-am propus mai multe decat am facut in editia trecuta. In plus vom avea o componenta importanta de social media si pentru un alt proiect adresat universitatilor, dar nu vreau sa dezvalui prea multe. Şi, desigur, începe Bloggeri la schimb, etapa Sibiu – Brasov!

Etapa a doua a proiectului are, de asemenea, o distribuţie de excepţie şi puteti urmari aventurile lor pe site, pe bloguri, pe twitter şi pe facebook!

Bloggeri la schimb este un eveniment TVdece şi Nebuloasa în colaborare cu Siemens România şi susţinut de: Hotel Levoslav, Supporter Pub and Grill, Vintage Pub, Hotel Ambient, Autonom Rent-a-car şi Compania de online.


April 4

Ziua minunilor, from the PR point of (inter)view

Când se lansează un nou model al unei maşini cu multă şi simpatică istorie în portbagaj, oricum ar fi, că e vorba de o maşină, te gandeşti că ar trebui să faci un eveniment mai degrabă pe placul domnilor. Tot ce se poate, nu zic nu, dar Premium PR şi Porsche InterAuto au fost de altă părere când a venit vorba de Noul Beetle şi uite-aşa am primit o invitaţie la balul unui prinţ german!

“Trebuie să-mi iau, deci, rochie de bal şi să scot tiara din safe-ul de la bancă?”, am întrebat-o, mai în glumă, mai în serios, pe Sorana, regina de la Premium PR. Foarte serioasă, ea mi-a zis că se impune fustă de bal, dar de tiară să nu-mi fac probleme! Măi să fie! Deja eram foarte curioasă! Şi avea dreptate, uite câte tiare:

Duminică m-am prezentat la portiera dovleacului fermecat, vrăjind prinţese care mai de care cu bagheta mea “magică”, una din aia de jucărie pe care o răpisem cu o seară înainte de la un domn: dîng! Cu dovleacul am ajuns la palatul Porsche Nord, unde am intrat într-o altă lume, pregătită minuţios pentru a fi pe placul oricărei prinţese! Ne aşteptau make-up artişti (Alina Brăilescu & Co), porţelanuri fine de la Wagner (chiar colecţia Poveşti cu zăpadă – v-am spus că detaliile au făcut diferenţa), condurii cei mai frumoşi de la Dan Coma şi, nu în ultimul rând, fandacsiiileeeeeee! Adică nişte pălării cordeluţă absolut delicioase şi răvăşitoare, o mulţime de modele şi idei din care, parol de prinţesă, era foarte foarte foarte greu să alegi – vezi foto de mai sus!

Pe lângă toate astea, un bar cu fresh-uri şi cafele bune, sub nasul prinţeselor, prajituri mmmmm!, brioşe cu răvaşe, mere fermecate, multe concursuri în urma cărora prinţesele norocoase au pleacat acasă cu diverse trofee, tartine minuscule pe pat de miez de pâine, fără coajă, să nu tuşească prinţesele şi, din când în când, spre hazul nostru, domnii de la Obligo, o trupă de teatru care face, bine!, improvizaţie. Portretişti de soi la curte au fost Cristi Şuţu şi Radu Bădoiu de la Foto Union, super inspirată alegere, pentru că, vezi bine, prinţesele bloggeriţe nu sunt deloc crispate când vine vorba de pozat pentru ei… şi nici ei pentru/cu ele! :)

Şi, în fine, PRINŢUL! Prinţul e Noul Beetle, mai mare, mai mândru şi mai frmos, păstrând, însă, liniile clasice ale modelului care a făcut deliciul multor generaţii de aproape şapte decenii încoace! Dar, despre prinţul german, într-un post separat, că sunt multe de spus, acum vorbim despre evenimentul #ziuaminunilor, şi chiar vorbim, pentru că i-am luat un scurt interviu Soranei Savu, regina de la Premium PR, artizanii acestei întâmplări de poveste pe care ţin să-i felicit pentru idee şi execuţia flawless!

1. Masinile sunt jucarii mai ales pentru baieti, asa ca lansarea unui nou model ar trebui sa presupuna ca sunt si baieti invitati. Nu, insa, si la #ziuaminunilor. Cum asa? Care a fost… brieful clientului? Se pozitioneaza Beetle ca “masina de fete”? Nu de alta, dar are si motorizare cu 200 bidivii putere, am vazut eu!

Sorana: Of, prejudecatile! E adevarat ca Noul Beetle e un print cat se poate de macho, noua lui conformatie te duce cu gandul la Porsche, dar asta nu inseamna ca fetele nu-l pot aprecia. Nu degeaba prima cerere a printeselor, dupa ce am dezvelit Printul Broscuta in showroom a fost sa ridicam capota, sa se uite la motor! Evenimentul nostru a fost o poveste pe dos, pentru printesele din zilele noastre, care apreciaza o caleasca nu numai pentru carozzerie, dar si pentru numarul de cai putere care o urnesc din loc. It’s a boy – printul nostru, dar cum e si simbolul Flower Power, e ultimul care sa se tina de discriminari :)

2. Evenimentul a presupus o gramada de parteneriate cu branduri princess like si un scenariu fără cusur! Cat a durat pregatirea acestui eveniment si cati oameni din agentie (si de la client) s-au ocupat de asta?

Sorana: Nucleul a fost format din cinci oameni – trei de la noi, doi de la client. Cristina Popovici si Amelia Rusu de la Porsche Inter Auto au fost mai mult decat partenere de discutie, au raspuns imediat la ideea evenimentului si au plusat cu sare, piper, condimente, la fiecare intalnire. Toate discutiile de brainstorming au fost o mare distractie, inclusiv cele din agentie. Intalnirile de organizare s-au intins pe mai bine de o luna, dar ideile de baza s-au adunat in cateva ore, intr-o singura intalnire. Doamna Dana Cortina, Director General la Porsche Inter Auto (vezi ca scriu Doamna cu D mare nu pentru ca e la inceput de propozitie) ne-a dat unda verde cu tot si, la final de eveniment, ea a deschis sampania pentru toate printesele.


Echipa noastra a fost la vedere – PrintzeSonia Nalba, Cristina Carp si nici eu nu m-am putut abtine. La eveniment l-am avut pe post de Print Fermecator si pe Ionut Tecuceanu, care in blogosfera nu mai are nevoie de prezentare
(n.a. True Story, n-are, d’aia nici nu pun poză cu el ci cu Sonia! Care, Sonia, a fost premiată de Premium cu un iPad pentru isprava ei profesională – Bravooooo!)

3. Cum ati ales celelalte branduri incluse in eveniment si care au fost reactiile lor la propunere? A lipsit cineva?

Sorana: Am ales brandurile in asa fel incat sa se integreze fara gres in povestile pe care voiam sa le evocam. Eram asa de incantate de firul evenimentului, incat cred ca am reusit sa-i molipsim si pe partenerii nostri si toti au inteles imediat si au raspuns peste asteptari. N-a lipsit nimeni de la apel. Stiu ca suna ca din carte, dar asa s-a intamplat – echipa de makeup a venit, fara sa ne mai spuna, in formula extinsa, ca sa ne putem incadra in timp si sa putem sa ne rasfatam toate cu un machiaj profesionist. Ana si Irina Wagner au umplut showroom-ul de culoare cu portelanurile lor superbe, Ana petrecandu-si multa vreme la mise-en-scene, sambata seara, cand lumea, de obicei, nu munceşte.

Doamna Doina Levintza si domnul Dan Coma ne-au lasat sa ne alegem piesele de décor pe care le-am dorit din atelierul lor, inclusiv ghetutele istorice si masuta cu picioare in cizme de bronz, care este o piesa unica si foarte veche si foarte grea.

Nu in ultimul rand, Cosmina Nicolescu – care a fost o recomandare din partea clientului si care scrie niste mail-uri cum n-ati mai citit – a acceptat rolul de Mad Hatter in povestea noastra si a plusat la premiile acordate, in afara scenariului. Si trupa Obligo, printii fermecatori care au tinut in priza evenimentul, tot o idee a clientului a fost, iar cand i-am cunoscut si i-am vazut pe YouTube si pe scena am inteles si noi imediat de ce. Si ne-am mai prins ca avem un client pe masura, capabil sa inteleaga un joc si sa-l joace alaturi de noi oriunde ne-ar duce muzica. Tu chiar ai poze cu un domn de la Privileg Catering care insuruba cu rabdare ravasele noastre in briose inainte de eveniment – (chiar aşa e, am! iat-o!)

Cristian Sutu si Radu Badoiu au fost partenerii evidenti pentru un eveniment “de blogosfera”, au fost si gazde si invitati, si bloggeri si fotografi si cred ca s-au distrat si ei toata duminica. Nu mai sunt asa de sigura ca s-au distrat duminica noaptea, cand au avut de prelucrat sutele de poze pe care le-au facut in timpul evenimentului, si pe care toate printesele le asteptau cu maxima nerabdare :)

(din nou, are dreptate! Cei doi au trimis peste 600 de imagini de la eveniment şi toate sunt faine, deci pot doar să-mi imaginez câte au făcut dacă au ales atât de multe bune!)

4. E clar ca Noul Beetle a fost in centrul atentiei…Si totusi nu ne’a facut nimeni capul calendar cu simpatica masina si beneficiile ei! Is less becoming more in PR? :))

Sorana: Parerea mea – nu de ieri, de azi – e ca oamenii trebuie lasati sa experimenteze si sa-si traga singuri concluziile. O concluzie care iti apartine e o concluzie pe care o sustii, convingator, mai departe, cu propriile tale argumente. Daca e una servita sau si mai rau, fortata, e una pe care abia o inghiti tu, cu suspiciune, daramite s-o mai si transmiti. Nu neaparat “less is more” ci “ce tie nu-ti place altuia nu face” e deviza.

5. A venit multa lume, dar au fost si bloggerite care au lipsit. E un risc in a organiza evenimente duminica?

Sorana: Este, cu siguranta, un risc, dar ne-am zis “daca-i bal, bal sa fie”. 1 Aprilie pica duminica, conceptul se invartea prea mult in jurul acestei date, in plus aceasta era ziua in care tot showroom-ul ne statea la dispozitie fara interferente, si ne-am gandit ca toate participantele se vor distra si ca va merita efortul. Nu mi-am permis in 12 ani de PR sa chem pe nimeni la un eveniment de lucru duminica, nu era sa incep sa fac asta acum :)

6. In fine, ce’a zis printul dupa ce s’a terminat #ziuaminunilor?! I’a placut de/cu noi? :))

Sorana: Printul, alaturi de “comitetul de organizare” e intr-o continua incantare de duminica incoace – primim impresii si de la oameni care au participat si care n-au participat, energia pozitiva generata de Broscutza e incredibila. Am realizat ce ne-am dorit – un eveniment care sa trezeasca din nou magia modelului Beetle – intr-o noua perspectiva, intr-o ipostaza auto-ironica, asa cum i-a stat bine masinii asteia de cand se stie ea!

Carmen şi Prinţul cu care a plecat acasă. La ea!

Asta e, dragilor, istoria “secretă” a unui eveniment minunat, ca la carte! Şi, că veni vorba de carte, mâine am pentru voi, Te Beetle Book, o operă de artă la capitolul execuţie, exact aşa cum ar trebui să aibă orice brand care se respectă! Până atunci, uitaţi-vă şi jucaţi-vă pe site!


March 29

Bloggeri la schimb! (interviu cu nebuloasa Tiţa şi tevedecista Alina)

Fiindcă se tot vorbeşte de cum să meargă bloggerii cu idei la client şi la agenţii, le-am luat la întrebări pe iniţiatoarele Bloggeri la schimb fiindca mie proiectul ăsta mi se pare un exemplu de bună practică doi punct zero! Interviurile au fost făcute acum 10 zile, dar abia azi le public pentru că e gata monitorizarea şi am vrut să vedeţi tabloul complet.

În caz că n-aţi auzit de proiect, Bloggeri la schimb e o iniţiativă TVdece & Nebuloasa, care s-au dus la Siemens şi au propus un proiect, pe cât de funny pe atât de serios! Măi, Siemens, au zis ele, nu vrei tu să pui nişte bloggeri la muncă? Şi, ca să nu le fie viaţa prea uşoară, ia transferă-i! De la Cluj la Timişoara şi viceversa! Şi Siemes a zis că Wow, ce idee mişto! Şi s-a făcut! Şi se mai face, de data asta cu schimb între Braşov şi Sibiu! Iată interviurile, aşadar, cu Alina şi cu Tiţa şi, urmează, într-un alt articol, cu Dan de la Siemens.

Atenţie, fetele vorbesc ceva, aşa că e un articol mai degrabă lung!

1. Cum s-a născut proiectul, care a fost mecanismul genezei, ca să zic aşa! :))

Oltea: Ideea a aparut prima oara la o discutie despre Cluj Brands Tour, in care Alina si Razvan imi povesteau despre ce au de gand sa faca in turul companiilor clujene. Apoi, la o alta intalnire, ne-am adus aminte de discutia de atunci si i-am facut un contur mai clar, mai bine definit. Nici noi nu stiam bine ce vrem sa facem, ideea era sa ne distram impreuna cu alti bloggeri si era amuzant sa ne gandim ca i-am putea trimite pe altii la munca, sa vada cum arata o companie din interior. Urma sa gasim compania dispusa sa accepte asa o idee nebuneasca.

 

Alina: atâââât!

2. De ce Siemes, şi care a fost reacţia sponsorului. A cerut ajustări ale proiectului în vreun fel?

Alina: Proiectul nu a fost gandit targetat pentru o companie anume in prima faza. Ne-am gandit insa ca ar fi interesant ca pentru o zi bloggeri sa incerce alta meserie. Tita a colaborat excelent anul trecut cu cei de la Siemens (în Siemens Race) si atunci gandurile noastre s-au indreptat spre ei. Pentru ca sunt o companie catalogata drept tehnica dar care are angajati extrem de deschisi inspre zona de online. Atat de deschisi incat au spus “Da” la propunerea noastra in urma unui telefon dat de catre Tita lui Dan Santimbreanu, Head of Corporate Communications , caruia nu pot decat sa-i multumesc pentru incredere. Mai mult, in ambele orase in care am implementat proiectul simultan am avut parte de suportul Cristinei si Andreei, Coorporate Communication la Simens, care au fost liantul intre angajatii Siemens si noi, bloggerii.

Oltea: Pentru ca stiam ca Dan Santimbreanu e la fel de nebun ca noi :)) Il cunoscusem anul trecut in Siemens Race si statusem cu el de vorba destul de mult incat sa stiu ca ar putea accepta propunerea noastra. L-am sunat pe Dan intr-o dupa-amiaza de octombrie. Spre surprinderea mea, a zis “DA” la trei minute dupa ce am inceput sa vorbesc (atat a durat explicatia proiectului, telefonic). A acceptat exact ceea ce i-am sugerat si n-a facut nicio modificare, din contra, in momentul in care am inceput discutiile serioase ne-a “repartizat” doua colege de-ale lui (pe Cristna Marcu si Andreea Marinescu), care sa se ocupe de noi si sa ne puna la dispozitie tot ce avem nevoie.

3. Cum aţi ales bloggerii implicaţi? A fost casting, a fost magie? random.org?!

Oltea: Totul e magie in Social Media, nu stiai? :)) Fiecare oras si-a ales reprezentantii. Nu stiu cum i-au ales Alina si Razvan, dar eu am mizat exclusiv pe “fun factor” combinat cu seriozitate in munca, pentru ca de asta aveam nevoie pentru evenimentul in sine. Apoi, trebuia sa ma gandesc tare bine la cei ce vor pleca impreuna, pentru ca urma un drum lung cu masina, iar trupa tebuie sa se inteleaga si sa comunice foarte bine. Sunt destul de multe lucruri de luat in calcul cand faci asemenea alegeri, mai ales ca din Timisoara ai de unde alege.

Alina: I-am ales pe cei stiam ca stiu “sa se comporte” intr-o campanie ( stiu sa foloseasca optiunile facebook si
twitter), care sunt bloggeri activi care stiu si simt sa speculeze momentele importante in social media, care sunt activi pe blogurilor lor si care poate, nu au avut ocazia sa fie implicati in campanii foarte mari, dar care au potential, sunt harnici si merita sa fie pusi in valoare.

(Alina şi Dragos aka TVdece aka #florica si #zicu / #crenguţ)

 

4. Care au fost aşteptările sponsorului şi care au fost aştepările voastre? Dar rezultatele? (măcar în termeni ce se pot socoti: twitturi, posturi pe FB şi bloguri)

Oltea: Nu stiu ce asteptari au avut cei de la Siemens pentru ca n-au pus presiune pe noi niciun moment. Andreea Marinescu a facut tot posibilul sa deschida toate usile, sa isi pregateasca toti colegii din Timisoara pentru venirea noastra si, in rest, ne-au lasat sa ne facem treaba. Asteptarile mele? Sa fac tot ce se poate pentru a avea un eveniment bun si de calitate. Mi-am dorit ca bloggerii implicati sa ia toata treaba asta in serios, chiar daca ne distram si sa puna osul la munca, pentru ca nu e chiar putin lucru ca o companie atat de mare sa isi deschida portile pentru bloggeri. Si chiar vreau sa le multumesc clujenilor si timisorenilor pentru entuziasm si anduranta (totusi, 8 ore de informatii nu sunt usor de digerat).

n.a. vedeţi mai jos câteva detalii din monitorizare

Alina: Sponsorul ne-a fost mai mult prieten, pentru ca am colaborat excelent cu Andreea si Cristina. Dan a fost activ pe retelele de socializare pe tot parcursul evenimentului. Siemens m-a surprins placut prin implicarea lor
in acest proiect. Am simtit efectiv ca fac parte din echipa mea, si ca nu sunt ” profesorii exigenti” care ma privesc din urma si asteapta doar monitorizarea de final. Am muncit impreuna inca de la inceput, iar daca proiectul a iesit bine, e si meritul lor!

5. Mie mi se pare ca Bloggeri la schimb e un proiect pilot. V-aţi gândit să continuaţi?

Oltea: Editia a doua este deja pusa la punct cu parteneri, bloggeri, orase si mult entuziasm asa ca stati pe www.bloggerilaschmb.ro, ca mintenas vin detaliile. Daca dupa editia a doua tragem linie si iesim pe plus (si acum nu ma refer la bani, ci la reactii), e foarte posibil sa continuam. O sa vedem ce va fi, eu una imi doresc foarte tare ca si alte companii sa se arate la fel de deschise pe cum s-a aratat Siemens.

Alina: Vom continua cu editia 2 a evenimentului – nu stiu daca Tita ti-a scris sau nu in mail, ar trebui sa ne punem de acord la faza asta :)) 

Iti zic eu, off the record: urmeaza Sibiu / Brasov, tot cu Siemens, şi ne gandim sa continuam seria acestor evenimente poate si cu alte branduri.

 

6. Care naibiului e secretul comunităţilor online din Cluj şi Timişoara? De ce vă mişcaţi aşa de bine?!

Oltea: Sincer, nu stiu care e secretul sau daca exista un secret. Noi ne vedem in afara evenimentelor, stam la beri si povesti, ne e drag sa cantam impreuna, ne vizitam, ne dam cadouri. Sunt deja niste ani de cand ne cunoastem si pot sa spun ca suntem prieteni, ca ne ajutam la nevoie si ne bucuram de reusitele fiecaruia dintre noi. Iar in ceea ce priveste colaborarea dintre Cluj si Timisoara, noi intotdeauna ne-am inteles foarte bine, am facut lucrurile pe care le fac prietenii, ne-am sunat si de sarbatori si de zilele de nastere, nu ne-am multumit cu niste urari pe Facebook.

Alina: Vorbesc de comunitatea din Cluj acuma. Eu personal sunt foarte mandra de multi dintre ei. Am crescut impreuna, atat ca scriitura, cat si evenimente cat si mentalitate. Am invatat din greseli, am mers mai departe. Sunt oameni pe care ma pot baza si simt asta. Zicea Dan Ciulea la un moment dat ca noi suntem speciali ca ne “sfadim acasa”, poate e si asta farmecul nostru :))

7. Cât de greu e să faci un proiect din ăsta şi cât de greu e să-l vinzi?

Oltea: Din ce-am spus mai sus, reiese ca nu e greu deloc :)) Dar, practic vorbind, daca nu aveam o propunere coerenta, Siemens nu ne-ar fi bagat in seama. Cred ca unul dintre cele mai importante lucruri la un asemenea proiect este sa identifici exact compania cu care se potriveste si sa stii cum il prezinti, in asa fel incat omul din acea companie sa inteleaga exact ce vrei de la el. Apoi e nevoie sa gasesti si alti parteneri care sa creada in tine, niciun eveniment de genul asta nu se poate face cu un singur partener. Desigur, conteaza mult si trecutul pe care il ai cu acei parteneri, seriozitatea cu care ai tratat alte colaborari.

Alina: Nu ma pricep la sales. Chiar deloc.  Eu ma pricep sa te conving, daca imi pun in cap si cred asta cu tarie, ca proiectul asta ti se potriveste si ca l-am creat pentru tine. Cateodata visez noaptea o idee sau o campanie sau un proiect special pentru un brand. Fac si evenimente sau proiecte moca daca vrei sa le zici asa daca ma indragostesc de ideea mea :) Cateodata o idee bine implementata iti aduce un ROI mai important decat banii.

8. Momentul sponsorilor! Care au fost ceilalţi parteneri şi care au fost reacţiile lor la propunere.

Oltea: La Timisoara am avut aceeasi parteneri pe care ii am dintotdeauna, oameni care au incredere totala in ceea ce le propun: Hotel Timisoara (prin Restaurant Belvedere) si Porsche Timisoara, carora le multumesc ca mi-au acordat credit (din nou). Pe langa ei au fost si cei de la Pizza Hut, care ne-au hranit la Timisoara si la Cluj, si care, de asemenea, au fost foarte entuziasti la propunerea noastra. Pe cei din Cluj ii las pe Alina si Razvan sa-i laude :)

Alina: Eu vreau sa ii multumesc Titei pentru aceasta minunata colaborare. Si lui Zicu. Si Ioanei. Si lui Laviniu. Si celor de la Best Western. Si celor de la Autonom.  Le multumesc tuturor pentru ca au incredere in mine si in munca mea :)

NIŞTE CIFRE

Facebook:   64 likeuri, un reach de  4516 oameni in data evenimentului, Twitter: #bloggerilaschimb –  aproximativ 300 de tweeturi pe hashtag. Check in-uri pe 4sq si FB Places, Comunicate de presa. Presa scrisa: Ora de Cluj, Ziua de Vest, City News. 36 de posturi pe bloguri cu menţionarea sponsorului şi partenerilor, aparitii  TV: Transilvania Live si Transilvania Look.

NIŞTE OAMENI

Cei 5 bloggeri clujeni care au fost la Timişoara sunt: Oana Olaru Zăinescu, Robert Katai, Bogdan Beşliu, Mirona Pascu şi Dan Ciulea. Cei 5 bloggeri timişoreni care au fost la Cluj sunt: Ovidiu Sîrb, Corina Săftescu, Daniel Sima, Alex Gheorghiţan şi Richie Marius Ilie.

Bloggeri la schimb este un eveniment Siemens, susţinut de: Best Western Plus Fusion Hotel, Autonom rent a car, Pizza Hut, Compania de online, Restaurant Belvedere şi Porsche Timişoara – prima ediţie.


Şi urmează mintenaş şi interviul cu Dan de la Siemens. Rămâneţi printre rânduri :p


February 8

Vlad Petreanu: Mi-aş fi făcut blog în liceu şi aş fi intrat în bucluc cu el!

Când nu poartă perucă afro, Vlad Petreanu (blog/ FB/ twitter) pare un tip serios, are, vorba aia, chiar  şi ghiocei pe la tâmple. Vlad e mucalit chiar dacă la serviciu poartă cravată şi mină serioasă ca orice ştirist respectabil, iar scriitura lui e unanim recunoscută ca fiind printre cele mai bune din online-ul autohton, iar asta am auzit-o de la oameni din online, ceea ce, zău, nu e puţin lucru. Nici unanimitatea, nici recunoaşterea!

(Petreanu, ştii ce-am vorbit de berea aia? Make it double!)

Aşa stând lucrurile, Vlad părea cumva o alegere firească pentru proiectul Nokia cu Şcoala de blogging, unul în care, alături de Victor Kapra, a acceptat să se implice, motiv pentru care l-am întrebat câteva lucruri despre tineretul din ziua de azi şi despre anii lui de liceu.

Credit: Foto Union. Mai multe foto cu Vlad aici

Cum percepi tu “tineretul din ziua de azi”?

Ah, e grozav cand incepi sa primesti intrebari dintr-astea, gen “ia spuneti, maestre, cum era in tineretea matale”, incepi sa intelegi de ce te dor salele dimineata fara sa fi facut altceva decat somn.
N-am suficienta informatie si observatie pentru o judecata de valoare. Mi se pare ca fiecare generatie are aceleasi probleme, de fiecare data – adaptarea la noi responsabilitati, de exemplu, chiar daca genul acestora se mai schimba.
Cred ca pustimea de azi s-a adaptat foarte bine la libertate, dovada ca asta-i starea naturala a fiintei, adica exact pe dos de cum au incercat parintii patriei comuniste sa-mi bage mie in cap, ca inregimentarea e viitorul si chestia veritabila – iar eu nu credeam.
Cred ca, la fel ca intotdeauna, valorile gasesc cai sa iasa la suprafata si nulitatile metode sa se scufunde, mai devreme sau mai tarziu.
Cred ca generatiile actuale vor descoperi si gustul implicarii sociale si politice, dupa adormirea din ultimii ani. Daca nu se vor implica si nu vor pleda pentru etica, adevar, onestitate si recompensarea valorii, suntem mancati.
Cred ca, oricum, se vor maturiza in vremuri formidabil de dificile dpdv economic si social, pentru ca paradigma economiei mondiale se schimba, asa cum s-a mai intamplat in istorie la trecerea dintr-o epoca in alta. Ultima data cand s-a produs o asemenea schimbare, in anii 30, cand agricultura a intrat in era performantei, zeci de milioane de oameni au ramas pe drumuri si societati intregi au trebuit sa se reinventeze – sau sa piara.

De ce crezi c-ar trebui să-şi facă blog?

Pai pentru ca e o cale de exprimare si de comunicare, iar omul, in sens de homo sapiens, este o fiinta sociala, care comunica in permanenta cu semenii sai, chiar si atunci cand se-nchide, bosumflat, in camera si nu vrea sa vorbeasca cu nimeni: comunica, de fapt, ca nu vrea sa comunice… momentan :-)
Plus ca poate fi o minunata cale de a invata lucruri, de a descoperi prieteni si de a castiga bani. Poti vedea lumea, la 18 ani, cu banii castigati din blog – mai incolo vin alte costuri si devii comod, vorbesc din proprie experienta :-)

Tu ţi-ai fi făcut blog când erai elev de liceu?

Cu siguranta, si sigur as fi intrat si in bucluc cu el, ca as fi publicat extrem de agresiv si nu m-ar fi iertat nimeni. Asta cred ca trebuie sa le fie foarte clar elevilor care-si deschid blog acum, asta le spun si eu si insist – sa aiba mare grija ce scriu si cum scriu, sa se puna in locul subiectului lor de fiecare data, pentru ca-s minori si la scoala si in puterea unor profesori care, prea adesea, n-au nici umor, nici deschidere, nici mare cultura si nici cine stie ce rabdare, asa ca risca belele mari, care le pot schimba ireversibil viata.

Şi, de fapt, tu cum erai în liceu?
Eram incomod si neplacut si cam retras, ca citeam cu orele, zilnic, si cred ca paream foarte arogant, ca foloseam cuvinte complicate si nu ma integram in gasti deloc-deloc. Si invatam doar la materiile la care imi placea profesorul, asa incat primeam 10 cu felicitari intr-un an si ramaneam corigent anul urmator, daca venea alt prof care-mi parea antipatic. Si m-am simtit tradat de profa de romana, pe care o divinizam, care a murit de cancer cand eram in clasa a saptea, cred, asa ca toti profesoriii de romana pe care i-am avut dupa aceea au fost tinta unor nesfarsite hartuieli obraznice de adolescent furios, chestie care a ricosat in scaderi ale notei la purtare si varii deplasari parintesti la scoala.
Liceul a fost najpa. Abia la facultate m-am simtit liber.

Mulţumesc, Vlad, pentru răspunsuri!


February 7

Victor Kapra, profesor de la Şcoala de blogging Nokia (interviu)

V-am spus, săptămâna trecută, că îmi place proiectul celor de la Nokia şi DC Communication cu Şcoala de blogging şi că urmează şi câte un scurt interviu cu cei doi “diriginţi”, Victor Kapra şi Vlad Petreanu. Amândoi jurnalişti cu ceva ştate în presă (ca să nu zic vechi! :p), amândoi oameni cu umor şi cu mintea la cap şi amândui încântaţi de participarea în acest proiect. Aşa că, fără alte introduceri, că-i ştiţi, sunt sigură!, ce au avut ei de spus despre Şcoala de blogging – şi le mulţumesc mult, amândurora, pentru răspunsuri.

Pentru început, Victor – blog / facebook /twitter.

Cum vezi tu “tineretul din ziua de azi!, care-ţi este percepţia asupra acestei generaţii şi cu ce gânduri ai acceptat participarea în acest proiect?

Este pentru prima data cand am ocazia sa discut mai mult timp cu noua „specie” umana, cea de digital native.
Aceasta generatie a experimentat interactiunea cu computerul si Internetul inainte de a invata sa scrie, iar sinapsele cerebrale s-au alcatuit altfel la acesti adolescenti fie si pentru ca de la numai cateva luni de viata au inceput sa prelucreze mental imaginile alerte de pe televizor si poate mai putin pe cele tiparite din cartile de povesti, asa cum a fost cazul nostru.
Acum, cand incep sa treaca la stadiul intelectual de adult, nu-si concep viata fara comunicatie digitala: ne-au spus ca stau 3-4 ore/zi pe Internet!
Stiti cum isi fac unii adolescenti declaratii de dragoste in ziua de azi? Ca semn de incredere si afectiune, isi comunica parolele de administrare a conturilor de Facebook.

M-am bucurat foarte mult cand am fost selectat, alaturi de Vlad Petreanu, sa tin aceste cursuri: este o ocazie foarte potrivita pentru a intelege si mai bine care este viitorul in comunicare. Adolescentii de azi sunt o noua specie intelectuala si s-ar prea putea ca profesionistii in PR si promovare sa aiba dificultati serioase peste 7-10 ani in a-i atinge cu mesaje, daca nu incep sa-i inteleaga de pe acum.

Sper ca Scoala de blogging Nokia sa se extinda si la alte licee in acest an si sa cooptam cat mai multi „evanghelisti” in Social Media. Dar asta depinde numai de noi, de rezultatele pe care le vom avea atunci cand vom trage linie peste cateva luni, la finalul acestui proiect pilot.

E bloggingul “cool” pentru ei?

Absolut. Unii chiar au deja un blog si par foarte interesati de a reusi in acest domeniu.

Cum era Victor Kapra ca elev de liceu? Şi-ar fi facut blog?

In secolul trecut, cand am facut eu liceul, cel mai performant calculator pe care l-am vazut era al unui profesor de la o disciplina tehnica: putea sa extraga „radical din…” si rezolva de asemenea cateva functii simple. Arata asemanator cu calculatoarele pe care le folosesc buticarii astazi pentru a ne spune cat avem de platit.
Faptul ca Internetul nu existat in vremea adolescentei mele nu a fost tocmai o nenorocire: printre altele, am invatat sa comunic dezinvolt face to face, abilitate care lipseste uneori adolescentilor de astazi. Ei discuta in majoritatea timpului via Internet si au o anumita dificultate in relationare in lumea reala.
Daca mi-as fi facut blog? In mod sigur, da.

Mulţumesc, Victor, pentru răspunsuri!


February 2

Şcoala de blogging de la Nokia (interviu)

Pe vremea mea, în liceu, la vârsta la care te formezi şi cea la care (ar trebui să) înveţi o mulţime, şi nu mă refer doar la programa şcolară ci la viaţă, în general, nu şi-a bătut nimeni capul să ne înveţe lucruri care ne-ar fi putut folosi cu adevărat în viaţă: la orele de dirigenţie, de exemplu, făceam tot chimie…

Sigur, lucrurile s-au mai schimbat între timp, dar încă nu pot scăpa de impresia că şcoala românească e lipsită de componenta ei vocaţională şi că nu-şi bate capul cu faptul că elevii sunt şcoliţi, dar nu şi învăţaţi.

Tocmai de asta mi se pare super ideea celor de la Nokia şi DC Communication, şi anume aceea de a face o Şcoală de blogging, e un lucru bun învăţat cu care rămâi. Deocamdată, un proiect pilot. Dacă rezultatele vor fi bune, însă, va continua. Pentru mai multe detalii şi pentru că mi s-a părut foarte mişto ideea, am trimis câteva întrebări la care mi-a răspuns Monica Stanciu, Marketing Activation Manager, Nokia Romania. 

Ce este, cum este si de ce este “Scoala de blogging”?
Scoala de blogging Nokia pentru tineri este un proiect dedicat liceenilor, pentru a le oferi un cadru sistematic de a invata despre blogging, despre cum poti scrie bine, atractiv, indraznet, relevant – in spatiul online. Daca vrei, este o completare a educatiei primite la orele de limba romana, de aceasta data cu o atentie speciala pentru mediul online.

Care este geneza acestui proiect si ce sperati sa obtineti?
Totul incepe de la celebrul “Connecting people”. Nokia ajuta oamenii sa sa fie in contact permanent cu lucrurile relevante si cu oamenii dragi. Proiectul nostru face exact acelasi lucru pentru o categorie de varsta care, altfel, trebuie sa “fure meserie”, pentru ca nu are inca o matrice asezata de predare despre online. Ne-am gandit sa oferim un cadru sistematizat in care tinerii sa primeasca informatia necesara pentru a putea comunica online cu nerv, creativ, inspirat si civilizat, de la bloggeri cu experienta.

Cati copii sunt in acest proiect si cum (pe ce criterii) au fost selectati?
Procesul de selectie  a avut o prima etapa de “chemare”. Celor care au raspuns, li s-a cerut sa compuna un mesaj de tip “postare” in care sa spuna de ce doresc sa urmeze acest curs, ce asteptari au etc. De aceasta etapa au trecut 21 de elevi.

Cum de s-a ales Gheorghe Lazar ca liceu in care sa fie implementat si care au fost reactiile profesorilor de limba si literatura romana?
Este un liceu cu traditie, se afla in Top 5 licee bucurestene si am identificat in conducere un profesor de limba si literatura romana. Era important pentru proiect sa primim sprijin pentru a orienta cursul catre continutul comunicarii, ca o completare a disciplinei clasice, mai degraba, decat spre latura tehnica. Am prezentat proiectul si am primit sustinere instantanee.

Cum au fost alesi “dascalii”?
Ne-am gandit la persoane experimentate in interactiunea specifica unui atelier de pregatire, cu experienta in activitatea de blogging, cu background si in sfera jurnalismului- pentru a putea fundamenta informatiile despre selectarea subiectelor si din acest unghi. Si Victor si Vlad corespund profilului si, in plus, au zone de excelenta care se completeaza.
De asemenea, au acceptat sa se implice in proiect si alti bloggeri experimentati*, care vor face la randu-le prezentari, in linie cu tematica si vor raspunde la intrebari, astfel incat experienta cursantilor sa fie cat mai diversa.

Cateva detalii despre lucrurile pe care urmeaza sa le invete copiii si cum decurge o “ora”? se face prezenta? Se dau note? :)
Sunt pregatite 8 module care acopera pasii de realizare a unui blog, de la alegerea temei si domeniului,  informatii despre interactiunea online, despre stil si scriere pana la elemente de grafica si viziual, strategie editoriala si ritm.
Modulele se desfasoara sambata, timp de aproximativ 3 ore. Da, se va face o prezenta – desi nu este obligatorie. Implicarea serioasa va fi unul dintre criteriile de acordare a premiului pentru cel mai bun cursant- un smartphone Nokia N9.
Cei doi coordonatori au elaborat, pe baza unei colaborari intre toti cei implicati, o structura de curs dedicata. Tinerii cursanti isi vor deschide sau ajusta blogurile in direct, cu asistenta si sprijin. La finele sesiunilor, bloggerii contributori, invitati ai celor doi traineri, propun un punct de vedere in linie cu la tema zilei si raspund la intrebari.

Daca proiectul va atinge obiectivele pe care vi le propuneti, este posibil sa-l extindeti la un alt nivel?
Da, exista intentia extinderii acestei experiente la mai multe licee din Bucuresti sau din tara. Partea de proiect pilot ne va ajutam sa aducem structura cursului cat mai aproape de interesul tinerilor si sa il perfectionam. Ulterior, cu toate lectiile invatate, intentia este sa il multiplicam.

Care sunt valorile brandului Nokia pe care v’ar placea sa si le insuseasca generatia elevilor de liceu?
Proiectul exprima deja valorile Nokia: implicare directa, reusita impreuna, pasiune pentru inovatie si abordare umana. Selectia s-a facut dintre tinerii care au optat sa invete ceva nou, sa se implice. Intregul proiect este un demers de colaborare intre companie, trainer, agentie, liceu. Raspunde ideii de a oferi ceva nou in educatia tinerilor si asigura un mediu deschis, incurajator.  Daca numai una dintre aceste idei se adauga informatiei din curs, este un bun castigat.

In fine, care este cea mai descarcata aplicatie Nokia (sau joc) pe aceasta grupa de varsta, 14-18?
In mare, cele mai cautate aplicatii specifice sunt din categoriile “Utilities” si “Entertainment”: Talking Cat, Talking Hamster, YouTube downloader, eBuddy messenger.

* Cristina Bazavan, Bobby Voicu, Cristian Manafu, Cristi Lupsa, Alex Negrea, Dan Dragomir.

Maine, pe blog, cateva vorbe despre acest proiect de la cei doi “diriginţi”, Victor şi Vlad.


December 23

PR-ul de la Vocea României (interviu)

Ştiţi deja că am fost în două rânduri în studio la Vocea României şi o să merg şi la finală, pe 26. Ce nu ştiţi e că în spatele prezenţei bloggerilor şi jurnaliştilor acolo se află Diana Zamfirescu, Corporate Communication Manager la Pro TV, cea care are în grijă, printre altele, comunicarea show-ului Vocea României.

În ambele dăţi în care am fost în studio, Diana a fost omniprezentă, în culise, la intrare, în public. În timpul show-ului, stă sus, atentă şi nu lasă laptopul din braţe. Fotograful vine fuga şi îi dă cardurile cu fotografii, iar Diana le alege şi le publică aproape în timp real pe pagina de fb a show-ului, iar mai apoi le distribuie către presă şi către bloggeri. Şi pentru că printre randuri se scrie din perspectivă de PR, voila, să vedeţi că nu e puţin lucru ce face Diana!

(nu sunt diacritice în textul de mai jos, iertare pentru asta, nici nu stau să pun diacritice, că trebuie să mai fug prin oraş până nu mă trezesc cu Moş Crăciun la uşă!)

La fiecare dintre emisiunile la care am fost in studio, in timpul emisiei, tu stai cuminte cu laptopul in brate si lucrezi! Ce faci, mai exact?

Pregatesc materialele de follow-up pentru a doua zi: comunicatul de presa cu momentele cele mai importante din show si selectez din sutele de fotografii pe care le avem in fiecare editie, pe cele mai reprezentative pentru seara respectiva. Un alt lucru care ma tine cu laptopul in brate este updatarea in timp real a paginii de Facebook, facebook.com/vocearomaniei, unde postam atat linkuri cu prestatiile concurentilor/invitatilor din seara in curs, cat si informatii si fotografii de culise, in ideea de a mentine un nivel cat mai ridicat al interactivitatii cu fanii.

Si cand nu e emisie? Cum se pregateste PR-ul pentru fiecare editie?

Intens! :)
Pe langa strategia obisnuita (comunicate de presa care anunta editiile viitoare, interviuri cu antrenorii sau concurentii, sedinte foto), comunicarea noastra este focustata pe informatiile de interes si curiozitatile celor care urmaresc acest show.

Cum ai decis colaborarea cu bloggerii? Ce crezi ca pot oferi in plus, in termeni de comunicare?

Spatiul virtual a luat o amploare extraordinara in ultima perioada iar PRO TV a inceput sa colaborareze cu blogosfera de mai multi ani. Opiniile exprimate in acest spatiu sunt foarte importante pentru noi. Odata ce faci parte din industria media este obligatoriu sa-l integrezi in strategia de promovare. In PR trebuie sa existe cat mai multe tooluri de comunicare, iar, in cazul de fata, blogosfera este unul dintre ele. Unul din ce in ce mai important.

Cu atatea lucruri de facut, mai ai vreme sa ai favoriti in cadrul show-ului? Daca, da, pe cine?

Lucrez cu concurentii  inca de la inceputul emisiunii, ajung sa ii cunosc, ba chiar sa ne imprietenim, ii vad nu doar la show-uri, ci si la repetitii, stiu cat de mult muncesc pentru fiecare prestatie. Se intampla ca unii sa aiba o seara nu tocmai buna  sau sa fie emotionati peste masura, dar, la fel ca in cazul prietenilor apropiati, esti alaturi de fiecare dintre ei, chiar daca sunt diferiti.

Răspuns de PR :p, eu sunt sigură că are şi ea favoriţii ei! Eu ţin cu Iuliana! 

Ce ar fi facut Diana Zamfirescu la Vocea Romaniei daca nu facea PR? Producator, juriu, concurent… sunt multe roluri in echipa.

Ce mi-ar fi placut  sa fac? Sa fiu concurent! Vocea insa nu ma recomanda :)
Ce as fi putut sa fac? Probabil productie.

Fara indoiala, in acest moment Vocea Romaniei este cel mai de succes format importat in Romania. Ce crezi ca sta la baza acestui succes?

De cativa ani buni in ProTV show-urile de entertainment poarta un nume: Mona Segall. Este omul care a ridicat niste standarde uriase in ceea ce priveste productia tv si a reusit sa transforme in aur formatele care au ajuns in mana ei. Succesul acesta nu inseamna doar profesionalism, ci si extrem de multa daruire. Iar asta nu se invata. Fie o ai, fie nu!

Chiar si asa, exista carcotasi. Exista, nu? Care sunt reprosurile lor si cum le raspunzi? Eu m’as enerva :)

Carcotasi vor exista intotdeauna, dar constiinta lucrului bine facut e mai puternica decat speculatiile sau comentariile nejustificate.

Ce o sa’ti lipseasca dupa ce Vocea Romaniei este gasita, pe 26 decembrie?

Muzica buna pe care o ascultam in fiecare marti si vineri, desi sper si cred ca ii voi putea reasculta pe fiecare dintre concurenti pe diverse scene sau la posturile de radio.

Si, in fine, PRO TV nu ia vacanta de sarbatori! PR-ul ia? :)

PR-ul are nevoie! :)
Ca in fiecare an de sarbatori, ne impartim in doua tabere : unele stam pe baricade de Craciun si pentru finala de la Vocea Romaniei, celelalte colege ale mele sunt pregatite pentru Revelionul din piata.♦


December 1

Marta Uşurelu, BIZ: La noi, “echipa face, nu doar Marta”

De azi şi până duminică, inclusiv, courtesy of Danone, sunt la ediţia de iarnă a SMS Biz Camp, în acelaşi loc prietenos de la Pârâul Rece, cu gaşca de oameni din online, companii şi alţi curajoşi ori curioşi într-ale social media. Vor fi trei zile pline – experienţa ne învaţă că şi pline de veselie – în care, sper, vom învăţa unii de alţii, adică şi să ascutăm nu doar să vorbim, şi, desigur, pe lână asta, să cântăm şi să ne distrăm.

Şi pentru că azi e ziua gazdei, Marta Uşurelu – La mulţi ani, doamnă! – zilele astea public câteva fragmente din interviul pe care i l-am luat după Zilele BIZ, un alt eveniment despre care încă se vorbeşte.. :)

Marta şi cu mine ne-am cunoscut acum nişte mulţi ani, în împrejurări pe care cred că azi le socotim amândouă cel puţin amuzante. Interviul nostru a durat mai bine de două ore, lucru de înţeles, de altfel, pentru că Marta are multe de spus în multiplele ei ipostaze de femeie, mamă, soţie, manager, jurnalist, redactor şef, antreprenor… “şi contabil”, a adaugat ea râzând. Aşadar, fără alte introduceri, Marta Uşurelu. Azi, despre management, presa noastră cea de toate zilele şi şansa BIZ de a se reinventa.

E o problemă mare a managerilor de azi, faptul că s-au blazat şi nu mai continuă să se zbată, spre deosebire de antreprenori care împing lucrurile înainte. Lumea nu e foarte încântată când spun asta, dar eu chiar cred că aşa e! Sigur, sunt şi manageri, angajaţi, care se luptă pentru firma la care lucrează, dar cei mai mulţi s-au obişnuit să fie comozi şi să se limiteze la a executa sau a spune „nu e treaba mea”. Dar ceea ce e inspiraţional nu vine din zona de management ci din cea de antreprenoriat.

Şi din pricina asta, a mentalităţii managerului, a căzut industria media la noi. Dacă jurnalistul se duce să facă un material, apoi vine în redacţie şi managerul nu-l lasă să scrie subiectul, sau nu e în regulă cu abordarea, ori industria, ori firma, şi nici nu explică de ce, jurnalistul e demotivat. Şi problema nu e la jurnalist ci la manager şi la patronat, pentru că nimeni nu-şi mai bate capul cu valoarea a ceea ce se scrie şi prea mult timp presa a fost condusă de oameni lipsiţi de etică dar care au vrut să facă un ban rapid.

Ziaristul e un angajat şi cum îl motivezi e treaba ta ca manager. Din păcate, nici ideea de echipă în presă nu mai există. La BIZ ăsta e un termen pe care eu încerc să-l păstrez viu, la noi „echipa face”, nu face doar Marta ci noi, toţi! 

Aici am întrerupt-o întru completare deoarece, ca om cu ştate vechi în mediul ăsta al presei am şi eu of-urile mele:

– Şi mai e ceva! S-au făcut o groază de bani din presă până la criză, dar mult prea puţini şi-au bătut capul să reinvestească ceva din profitul ăsta! Adică nu tu deschidere reală către online, nu tu proiecte speciale, eficientizare, abordări noi, nimic!

Da, dar asta a fost şansa BIZ. Noi am avut două şanse, asta, de care spui tu, şi, cea mai importantă, echipa! Echipa BIZ care a rămas alături de mine şi de revistă când eu le-am spus că nu ştiu când o să am bani de salarii şi în condiţiile în care nici măcar familiile noastre nu au crezut în acest proiect! Adică ne-am şi aşteptat la clienţi şi colaboratori să nu ne dea şanse, dar a fost chiar greu când familiile noastre nu ne-au susţinut! Dar noi am crezut în BIZ!

Uite, nu m-am făcut medic, nu m-am făcut muzician, eu am ajuns jurnalist! Şi îmi place ce fac, îmi place foarte mult ce fac şi iubesc revista asta, ideea, conceptul! Aşa că, în loc să închidem prăvălia, am rămas nouă oameni şi ne-am apucat de proiecte speciale, fiindcă era singura soluţie să câştigăm bani pentru a putea plăti costurile de apariţie. Şi proiectele astea au fost foarte bine primite de piaţă. Uite, coperta BIZ cu pictaţii, care a spart piaţa în momentul ăla, sau alte materiale cu oameni care nu voiau să vorbească despre ce fac, iar noi i-am convins, sau BIZ Bruxelles, numărul făcut integral acolo – sunt doar câteva exemple.

Eu cred că se simte pasiunea în ceea ce facem, iar oamenii au început să reacţioneze şi să ne caute. Deci şansa noastră a fost că piaţa a lâncezit, iar noi am putut să facem diferenţa şi, da, să facem şi bani!

(va urma)