September 9

O lume mai bună, cu șosete de lână

Ieri am fost la un eveniment organizat de UniCredit, respectiv premierea întreprinderilor sociale care au câștigat la competiția națională organizată de NESst și care vor fi premiate de bancă, generos, aș zice, cu granturi de aproximativ 30.000 de euro.

Cunoșteam deja unele dintre cele cinci proiecte câștigătoare dar am fost interesată mai ales de unul dintre ele, respectiv ”Made in Roșia Montana”, fiindcă, așa cum am mai scris, e ușor să protestezi, dar asta nu înseamnă că viața celor de-acolo se schimbă cu ceva. Proiectul ăsta, însă, e ceva concret!
Continue reading


July 31

Cum te răcorești vara

Sunt plecată de acasă de două săptămâni deja și m-am întâlnit cu multe grade Celsius. Ce-i drept, și cu zone în care m-am ”lăfăit” doar cu 18, dar, în majoritatea zilelor, canicula și-a făcut simțita prezența și pe drumurile patriei. Căldură din aia care-ți dă în cap!

Am, însă, câteva secrete care mă ajută să trec mai ușor prin zilele de cuptor. Sunt testate și probate în ani, și zic ca poate vă ajută.
Continue reading


June 30

Soarele, amic și inamic!

Pentru că a cam început sezonul concediilor și drumurilor la mare, la soare, preocuparea pentru bronzul perfect, mi-am zis că poate n-ar fi rău să scriu despre importanța protecției solare. Mai ales că, la începutul lunii, pe când eram la TIFF, după o noapte tremurată în Piața Unirii, a doua zi, la Bonțida, cu doar un pic de soare și fără excesiv de multe grade Celsius, seara, la hotel, am descoperit că eram nițel prăjită. Cu frisoane incluse.
Continue reading


May 26

O fotografie cu viața!

Acum niște ani, pe vremea când eram la Jurnalul, am făcut un mini ziar pe post de broșură de prezentare a evenimentelor, cărților, CD-urilor și albumelor pe care urma să le lansăm la targul Gaudeamus din acel an. Pentru că timpul era limitat, am rugat vreo doi-trei colegi din redacție să-mi dea o mână de ajutor.

Unul dintre ei, V.I., s-a oferit să scrie despre Fotografie de Jurnal, albumul în care reuneam, an de an, cele mai bune imagini făcute de fotoreporterii ziarului – la vremea respectivă, cea mai tare echipă de fotoreporteri din presă! A scris un text atât de fain despre poze și, mai ales, despre fotoreporterii JN-ului și cum îi frecam noi la cap cu tot soiul de cereri de ilustrație, încât cred că-mi aduc aminte și acum pasaje din el. O singură problemă a fost atunci: titlul era prea lung, așa că am fost nevoită să-l măcelăresc un pic și, în loc de ”Vreau o fotografie cu viața!”, a ieșit ”Vreau o foto cu viața!”. M-a certat colegul meu, dar până la urmă a înțeles (sper!) că rigorile spațiului tipografic nu sunt negociabile de fiecare dată!
Continue reading


May 14

Copiii educați au dintii curati!

Când eram copil, maică-mea avea o prietenă, fostă colegă de liceu, Ada, medic stomatolog. Cabinetul ei era chiar la noi pe stradă, așa că mergeam ba în vizită, ba la control, însă mereu cu plăcere fiindcă Ada avea câte o istorie pentru fiecare instrument cu care lucra. Prin urmare, rămâneam oricum cu gura căscată și nu neapărat fiindcă așa trebuie să stai pe scaunul de la dentist!

Cred c-a fost bafta mea proprie și personală fiindcă, altfel, nu-mi amintesc să fi venit cineva la școală să ne explice cum se face un periaj corect – și nu, frecatul dinților sus-jos nu intră la categoria periaj corect – și nici măcar cum cerneala penetrează creta, dacă mai țineți minte reclama.
Continue reading


May 6

Despre visuri. Împlinite.

Cred că sunt vreo doi ani de când țin în sertar un proiect în a cărui implementare chiar se întâmplă să cred, pe principiul lasă pe mâine ce nu e urgent azi. Și, cumva, ”azi” e mereu ceva urgent, ceva care are prioritate. Așa că proiectul meu e încă în sertar. După cum se vede treaba, probabil că până la finele anului o să-l scot de-acolo și o să-i dau viața. Dar nu despre mine sau proiect vreau să scriu, ci despre curajul de a-ți întoarce viața pe dos ca să-ți urmezi visul.

Și despre un om care a reușit asta.
Continue reading


November 26

Decât să sufli în iaurt, mai bine îl mănânci!

Îmi plăcea să fiu răcită când eram mică fiindcă eram încă și mai alintată ca de obicei. În plus, când făceam amigdalită – și făceam destul de des! – luam antibiotice iar mama îmi dădea, obligatoriu, și iaurt. În care – ce bucurie! – era voie să se strecoare și niște zahăr ori ceva dulceață de caise, preferata mea! Oricum nu făceam nazuri la iaurt (dar cu adaos de zahăr aveam voie doar când eram blnavă), dar când luam antibiotice era chiar obligatoriu și am rămas cu obiceiul ăsta până în ziua de azi. Ba mă și amuz, că maică-mea nu prea se înnebunește după produsele lactate, dar când e răcită rău și ia antibiotice îi zic mereu să mănânce iaurt! Ha!

Habar n-aveam eu când eram copil că iaurtul provenit din prima producție industrializată, comercializată în 1919 de către Danone, era făcut cu fermenți de la Institutul Pasteur și se vindea în farmacii, ca ajutor în infecțiile intestinale.
Continue reading


November 25

Topul european al celor mai neinspirate cadouri de Crăciun

Sunt printre cei care consideră că alegerea cadoului perfect e un fe de alchimie care pornește de la câteva ingrediente principale și nici unul dintre ele nu e bugetul. Aș zice empatie și atenția la detalii, astea sunt lucruri care ajută. Și, desigur, să-ți pese de adrisant/ă suficient cât să-ți bați nițel capul. În plus, eu nu cred că există cadouri rele. Adică, da, de exemplu, mie nu-mi plac pijamalele, nu port, dar pentru altcineva poate că o pijama cu personajul favorit de desene animate ar putea fi un dar inspirat.

Despre cadouri mai mult sau mai puțin inspirate au făcut un studiu și cei de la MasterCard, iar rezultatele sunt, pe alocuri, surprinzătoare. De exemplu, 47% dintre români consideră că obiectele de papetărie sunt un cadou neinspirat. Say whaaat?
Continue reading


October 15

În fiecare an, doar în România, zece mii de femei…

Anual, în România, aproximativ 10.000 de femei sunt diagnosticate cu cancer la sân. Scrisă, așa, negru pe alb, într-o propoziție, nu pare cine știe ce dar dacă priviți dincolo de statistici, vă puteți lesne imagina că sunt 10.000 de povești de viață și, da, și de moarte. Pentru că adesea ne pasă de job, casă, copii, prieteni, iubit, familie și de toate celelalte înainte să ne aducem aminte că nu suntem nici invincibile și nici, vai!, nemuritoare!

Să urmărim un film scurt în sensul ăsta, unul care sper să vă facă să zâmbiți nițel dar să vă și pună pe gânduri:
Continue reading