November 2

Legea în Social Media: cu 50% reducere! :)

Acum nişte ani m-am trezit că trebuie să dau explicaţii pentru ceva ce nu se întâmplase, după ce o persoană “binevoitoare” a trimis, de pe contul meu de gmail, de pe computerul meu!, un mesaj scos din context, pentru că na, aşa sunt oamenii! S-a terminat cu bine, până la urmă, iar eu am învăţat o lecţie preţioasă: am învăţat să fiu mult mai atentă cu accesul la e-conturile mele. Atât de atentă încât mi-am parolat şi HDD-ul extern cu o parolă pe care acum nu mi-o mai amintesc! Dar asta e altă poveste… Sau, dacă ştiţi cum se “sparge” un WP, să-mi spuneţi! :)

Continue reading

April 24

Despre creativitate, episodul 2: avocata

V-am promis săptămâna asta o serie de articole despre creativitate şi mă ţin de cuvânt. Am stat de vorbă cu profesionişti din mai multe domenii pentru a afla daca şi la ce e bună creativitatea în domeniul lor şi pentru a ne inspira din felul în care îi ajută pe ei acest proces.

Apropo de proces, după ce ieri am discutat cu o profesoară, Mihaela Mureşanu, azi aflăm ce şi cum de la o avocată,  Adriana Puşcaş, partener la SPV Legal, care a răspuns celor trei întrebări despre creativitatea… juridică! Fără dubii, unde e lege nu prea e tocmeală şi, în consecinţă, probabil că nu e nici loc de prea multă inovaţie atunci când vine vorba de a proteja sau impune drepturile legale. Dar să vedem ce spune avocatul…

Se zice ca unde e lege nu e tocmeala. Dar creativitate? Are loc asa un termen printre articole de lege?

Creativitatea in domeniul serviciilor juridice (caci nu doresc sa vorbesc de creativitatea puterii legislative sau a celei executive in domeniul legilor – toti stim cat de periculoasa a devenit concentratia de “minti creative” cu apetit exagerat de legiferare) nu e tocmai o virtute din punctul meu de vedere. Si asta pentru că legea nu prea lasa loc pentru creativitate.

Totusi, acolo unde legea permite spatii mai largi de manevra este loc si de inovatie si de orginalitate DAR cu masura si cu acceptul clientului. Asadar, sursa de creativitate si inovatie este cel mai adesea clientul, caci numai el e in masura sa decide daca demersurile pe care doreste sa le urmeze le doreste orientate spre originalitate sau spre rezultat.

Trebuie sa precizez ca atunci cand serviciile juridice ajung sa fie prestate in directa legatura cu cei care spun dreptul (magistratii), originalitatea unei argumentari de natura juridică este adeseori tratata cu suspiciune, deoarece inovatia nu prea face casa buna cu dreptatea si cu atat mai putin cu adevarul si cu echitatea. Oricum originalitatea de dragul originalitatii e la fel de periculoasa si in drept ca si in orice alt domeniu, mai ales ca misiunea principala a unui jurist este aceea de apara drepturile si interesele legitime ale clientului sau, in scopul de a-i fi recunoscute sau protejate.

Cand vorbim de originalitate cred ca in zilele de azi originalitatea consta tocmai in simplitatea si claritatea expunerii, sintetizării si argmentarii unei probleme de natura juridica.

In ce maniera poate fi creativ un avocat? E vorba de interpretarea legilor, sau, in fine… Cum functioneaza asta?

Cred ca orice jurist care castiga un proces poate fi considerat creativ, deorece un proces e similar unui conflict militar in care cel mai bun tactician si strateg (nu neaparat si cel care detine cele mai performante si scumpe echipamente) reuseste sa tina piept unui adversar cu multe “decoratii”.

Din pacate, si pe acest teren apar teroristii, acei juristi care se arunca in lupta cu orice pret, chiar si cu cel al originalitatii sau, mai rau, al popularitatii, fara sa-si doreasca sa poarte tratative de pace si fara sa fie dispusi sa faca minime concesii pentru ca pacea sa triumfe. Teroristii sunt putini, dar au multi adepti inflacarati. Deseori sunt apreciati si de catre magistrati si de catre puterea executiva si administrativa pentru ca ei lupta cu arme menite sa aduca teama. Asa incepem sa ne facem ca-i iubim pentru ca ne intimideaza si, mai periculos, pentru ca ne temem sa le spunem cine sunt cu adevarat.

Care ar fi legislatia autohtona in vigoare care protejeaza oamenii creativi?

Legea nu protejeaza oamenii creativi, ci operele originale, marcile, desenele si modelele industriale, inventiile si descoperirile etc. Pentru a beneficia de protectie operele originale trebuie publicate (in orice medii), iar marcile, desenele si modelele industriale, programele si aplicatiile de calculator si telefonie, inventiile si descoperirile trebuie inregistrate.

Legislatia care reglementeaza protectia drepturilor de autor  si a celor de proprietatea intelectuala este deosebit de vasta si ar fi nevoie de cateva pagini pentru a fi prezentata

Ei bine, nu avem câteva pagini pentru asta şi, cu siguranţă, nici nu cred c-ar folosi la ceva simpla menţionare a legilor şi normelor care reglmentează aceste aspecte! Bag seama, ca o concluzie, că infractorii şi “teroriştii” dau dovadă de mai multă creativitate decât le este permisă avocaţilor, în litera şi spiritul legii :)

January 11

Ce fel de profesionişti pregătesc facultăţile?

După cum ştiţi, la finele anului trecut am adus în discuţie pregătirea pe care o fac studenţii la Jurnalism şi Relaţii publice pentru meseria pe care urmează, ulterior, să o practice, şi am făcut asta pentru că o tânără PR/jurnalistă mi-a spus că ea a învăţat în facultate că rolul omului de PR este de a plăti  pentru articole. Da, chiar aşa mi-a zis, ridicându-mi considerabil tensiunea, cu toate că de obicei e mică!

Deşi ştiu că sunt şi PRi remarcabili în ţara romînească – departe de mine ideea de a nega acest lucru – îmi pare, totuşi, că absolvenţii de şcoli româneşti sunt din ce în ce mai puţin pregătiţi pentru a practica meseriile pe care şi le aleg. Ieri am citit un articol despre tinerii avocaţi care-şi caută job şi care, dincolo de greşelile nepermise pe care le fac în scrisorile de intenţie şi/sau CV-uri, nu ştiu lucruri “basic” despre unele instituţii şi rolul acestora:

Este atât de deprimant să mă întâlnesc cu tineri care au reuşit să fie admişi la examenul de primire în profesie, care se văd peste ani lucrând în bănci, instituţii financiare, multinaţionale, instanţe etc şi care nu ştiu la ce folosesc şi ce fac Curtea Constituţională, Avocatul Poporului sau Consiliul Concurenţei, Banca Naţională a României şi alte autorităţi de supraveghere similare acesteia – iar acestea nu sunt decât vreo câteva exemple, alese la întâmplare – întreg articolul, intitulat “Junimea avocăţească”, se găseşte aici şi vă recomand să-l citiţi, e de râsu’-plânsu’.

Stoluri de absolvenţi ies de pe băncile diferitelor facultăţi, cu gândul că iau economia de piaţă în piept. Toate PRistele se visează şefe de agenţie, toate jurnalistele se visează Andreea Esca sau CTP (un text delicios despre asta la Vlad Petreanu), despre medici a scris Arhi aici, iar avocaţii… probabil că modelul lor e legat de arhitectura ce se găseşte pe bancnota de 500 de euro. Nu spun că nu se poate, se poate!, dar multă, foarte multă muncă până se ajunge acolo.

Mulţi, prea mulţi absolvenţi de şcoli superioare, ignoră orice etică în profesia aleasă. Eu înţeleg că media promovează nonvalori şi easy money şi că meseria e brăţară de aur, dar oricare dintre joburile astea vin la pachet cu responsabilităţi importante iar greşelile pe care le pot face “profesioniştii” pot costa bani serioşi şi, în unele cazuri, chiar vieţi!

Şi nu pot decât să mă întreb dacă e vorba de câteva uscături într-o pădure sau toată pădurea e uscată şi-or mai fi rămas, doar pe ici, pe colo, câţiva arbori tineri cu sevă preţioasă în ei?!