Anul trecut am fost la Toamna Orădeană, şi mi-a plăcut şi am adus multe poveşti faine de acolo. Anul ăsta nu s-au aliniat agendele (nici măcar aia a festivalului cu pricina, dar asta e altă poveste) şi planetele, dar Oradea are, în perioada asta, un festival de teatru, internaţional chiar, şi de-asta s-a dus acolo Oltea Zambori aka Nebuloasa, şi a avut amabilitatea să scrie următorul guest-post – foarte mulţumesc!!!
Drept răsplată, Olteo, mănâncă o brioşă d-aia cu stafide de la Conti în numele meu! :))
Avem tot felul de măşti pe care le purtăm în funcţie de împrejurări, atât de multe încât, uneori, nici noi nu mai ştim cum suntem în realitate. Aproape că a devenit natural să ne ascundem sentimentele ca să nu fim răniţi, să ne ascundem părerile ca să nu fim judecaţi ori să zâmbim când nu avem motive, iar unii dintre noi am dus îndeletnicirea asta a disimulării la rang de artă. Şi nu, nu mă refer la actori.
Trăim într-o junglă, pe repede înainte, ţipăm după autentic, dar consumăm aparenţe.
Cu siguranță, prezența la concerte live se numără printre obiceiurile mele sănătoase, fiindcă cele mai multe dintre aceste evenimente sunt experiențe care te încarcă cu o minunată energie pozitivă. Ășa a fost și concertul pe care l-a susținut Patrice aseară la festivalul Plai.
Frigul și ploaia de ieri n-au ajutat prea mult la cheful de concert, însă Maia Vidal, artistul rezident la Plai și, mai alex, Vieux Farka Toure, un artist din Mali cu un sound special – căutați și ascultați că nu vă zic de rău. După o pauză nu prea lungă pentru un scurt sound check, pe scena Plai a apărut Patrice, probabil cel mai așteptat artist de la această ediție a festivalului, asta cu toate că a fost aici și anul trecut. Sau poate tocmai de-aia!
Azi la Plai a plouat mărunt şi, în consecinţă, nici gradele Celsius nu prea s-au înghesuit la încălzit atmosfera. Ca să fim în ton cu vremea, probabil, am stat la cortul chill şi măcar nu ne-a plouat. Ba chiar i-am admirat pe cei care au avut suficient avânt şi energie pentru un curs de yoga!
Pe la prânz am văzut spectacolul de teatru al celor de la Penitenciarul din Timişoara. Din păcate, ploaia nesuferită şi faptul că detest umbrelele m-au alungat din faţa scenei după vreo 20 de minute. Am fost acolo suficient, însă, ca sa-mi dau seama că eroul principal nu doar că memorase bine textul, dar îi şi plăcea să joace, să fie acolo, pe scenă şi în faţa publicului.
După ce ieri incinta de la Muzeul Satului Bănăţean era animată doar de voluntarii Plai, azi pe la amiază au început să apară şi spectatorii.
N-a trecut prea mult timp până când atmosfera s-a însufleţit, iar căsuţele, corturile, barurile s-au umplut de muşterii. Ba chiar şi campingul, căci sunt unii curajoşi care s-au cazat acolo, deşi noaptea se anunţă mai degrabă răcoroasă.
Nu cred că mai știu să spun care e primul eveniment în organizare căruia am fost implicată, cel mai posibil a fost vreo serbare școlară pregătită pentru 8 martie, știți modelul, “E ziua ta, mămico, în dar ți-am adus inimaaaaa”. Nici măcar n-aș putea spune că atunci a început să-mi placă să fac asta. Dar îmi place!
E ceva legat de toată bucătăria unui eveniment care nu se compară cu nici un alt soi de experiență, o energie bună care vine de la oamenii implicați. Ei se implică pentru că le place, cred în eveniment, artiști, public, loc în comunitate, sunt sumedenie de motive! și datorită acestei implicări apare o energie care nu are asemănare: faptul că munca ta, oricât de mare sau mică, e importantă.
După ce am văzut în Fringe câteva spectacole pe care cu siguranță o să le țin minte, am decis să îmi petrec restul timpului cunoscând oameni noi, de la băieții care conduc o ricşă și cu care descopăr că am prieteni comuni în România, la studenți români și regizori sau actori de peste mări și țări.
Am urcat ieri cu o mână de oameni din ăștia noi nouți pe Arthur Seat, un vulcan mititel (251m) care delimiteaza orașul și de pe care se vede TOT. Toată seara se califică ușor printre cele mai frumoase amintiri pe care le-am strâns până acum.
Acesta este un guest post by Adi Bulboacă, aflat, pentru câteva zile, la Festivalul Internaţional de Teatru de la Edinburgh, cel mai mare din lume! Mai multe imagini şi poveşti, la Adi pe site şi pe Facebook.
Căci nimic nu e mai răcoritor decât un spectacol bun, de oricare ar fi el, dar în cazul de faţă, spectacol de teatru, şi nu doar unul, ci 28, reunite frumos sub semnul lui UnderCloud, festivalul independent de… orice! Căci cum-necum, UnderCloud şi-a continuat călătoria prin şi cu producţii independente de teatru independent, ajungând, iată, la ediţia cu numărul şase!
În 2013, UnderCloud se întâmplă la Muzeul Ţăranului Român, cu intrare pe Monetăriei, lângă Piaţa Victoriei – în caz că nu ştiţi, şi găzduieşte multe spectacole faine, alese pe sprânceană, practic cele mai bune producţii independente din stagiunea 2013!
M-am dus să văd spectacolul în care joacă Vasile Flutur: The Island of Doctor Moreau – regia John McEneny, Piper Theatre, New York. Se întâmpla la prânz. Nu o să intru în detalii, dar trebuie să zic că a avut un ritm absolut special… mă mir când a avut publicul timp să respire.
Și acum să trec la subiect. Spectacolul a luat ieri un Bobby Award, care vine împreună cu 5 stele din 5 lângă recenzia revistei oficiale a festivalului, Broadway Baby, şi cu descrieri ca utterly captivating, spellbinding, choreographed to perfection.
Aşa cum am zis aseară pe facebook, anul ăsta (şi sper că “începând de anul ăsta”), Festivalul Internaţional de Teatru de la Edinburgh, cel mai mare din lume, va fi prezent aici, printre rânduri, cu un jurnal foto ţinut de Adi Bulboacă, unul dintre cei mai talentaţi şi pasionaţi fotografi de teatru de pe plaiurile mioritice, care se află, pentru o săptămână, la frumosul Festival. Ocazie cu care blogul meu a căpătat primul său colaborator cu cont de autor!
O să vă mai povestesc despre minunatul Edinburgh, fringe şi festival, zilele viitoare. Deocamdată vă las cu prima corespondenţă de la Adi Bulboacă.
Publicate recent
Categories
- Barbatii. Ghid de buzunar
- Cântece şi încântări
- Carte
- concurs
- De suflet
- De-ale fetelor
- Dileme
- Din casă
- dinRomania
- domnul Sony & Maxine Jazz
- evenimente
- Filme
- FITS
- Foto
- ganduri printre randuri
- Interviuri
- Necategorizate
- Obiceiuri sănătoase
- Online stuff
- PR sau piar
- ţara mea de d'oh!
- Teatru
- texte de tot râsu'
Ză claud
bloggeri
blogging
blogosfera
bucurii
campanii
comedy cluj
comunicare
concert
concerte
concurs
copii
dans
domnul sony
eveniment
evenimente
farmec
Festival
festivalul international de teatru de la sibiu
festivaluri
film
filme
FITS
ganduri printre randuri
ideo ideis
interviu
interviuri
lectii de fericire
marta usurelu
muzica
obiceiuri sanatoase
pisici
politică
povesti
PR
premii
promo
relatii publice
revista biz
romania
Sibiu
social media
teatru
TIFF
umor
vodafone