February 12

Helena Bonham Carter o să fie Liz Taylor

Helena Bonham Carter o să joace rolul lui Elizabeth Taylor într-un film ce urmează să fie produs de BBC4 şi care se va axa pe relaţia dintre ea şi Richard Burton în 1983, când au jucat împreună, pe scenă, Private Lives, povestea unui cuplu care divorţează după un scurt mariaj, doar pentru a se reuni, ulterior, când fiecare e implicat într-o altă relaţie. Cam la fel cu povestea celor doi protagonişti la momentul respectiv.

Continue reading

Category: Filme | LEAVE A COMMENT
February 1

Silver Linings Playbook sau Despre poveşti cu final fericit

Am urmărit Silver Linings Playbook zâmbind aproape tot timpul, e genul de  film care îţi dă o stare bună şi când te uiţi la el, şi după, când ţi-l aminteşti. Şi nu e vorba doar de o fază sau alta, în special, deşi are momentele lui, e vorba de toată povestea, de felul (excelent) în care joacă protagoniştii, de concluzie. Da, e cu un final fericit şi, cel mai probabil, chiar previzibil, dar drumul până acolo m-a dus cu gândul la vorba aia care zice că Viaţa se întâmplă în timp ce tu eşti ocupat să-ţi faci planuri!


Continue reading

January 28

Despre partea bună a vieţii (şi un concurs!)

Cum naiba reuşeşti?!, sunt întrebată, uneori, fie de colaboratori, fie de prieteni.

Se referă la a vedea partea plină a paharului, la a vedea lucrurile bune în oameni sau proiecte sau pur si simplu la a vedea lucurile bune punct. Nu ştiu nici eu, nu am o explicaţie şi nici nu ţin neapărat să-mi disec pozitivismul, atâta timp cât mă ajută nespus în viaţa personală şi în cea profesională – ca PR, dacă nu vezi şi nu crezi lucrurile faine pe care trebuie să le comunici pentru clienţii tăi, poţi foarte bine să te apuci de altă meserie, că asta nu e pentru tine! Şi prin asta nu înţeleg cosmetizarea adevarului, apropo, că nici asta nu te face un PR (mai) bun!

Continue reading

December 29

Cirque du Soleil: Words Away (filmul)

Nu cred că trebuie să mai spun cât îmi place şi cât admir performanţa celor de la Cirque du Soleil, aşa că m-am bucurat mult de invitaţia la avanpremiera filmului Worlds Away, regizat, scris şi coprodus de Andrew Adamson (Shrek & Cronicile din Narnia) şi avândul-l pe James Cameron (Titanic & Avatar) ca producător executiv.

Ca de obicei, nu m-am documentat despre film înainte, habar n-aveam la ce să mă aştept, dar fiind un produs marca CdS, cu aşa regizor şi producător,  ştiam că nu poate fi decât pe placul meu. Şi aşa a şi fost!

Continue reading

December 5

Bloggerii cântă şi fac filme! Filme pe bune, nu filmuleţe!

Nu prea ştiam ce-s ăia bloggeri prin 2006, când m-am apucat eu de scris, şi nici acum cred că ideea mea nu se suprapune peste mulţi din cei care îşi pun în piept titulatura cu pricina, însă asta e altă poveste! În 2008, cred, când încă eram pseudo(ano)nima Ilinca Dima pe blogspot şi începusem să aflu şi eu că bloggerii români, unii dintre ei, în orice caz, se întâlnesc, se distrează, se cunosc, m-am dus la un eveniment anunţat cu surle şi trâmbiţe, un karaoke pentru bloggeri în Coyote Cafe! Nu-i cunoştem decât pe foarte puţini după nume, iar personal doar pe cei care aveau legătură cu presa ori PR-ul. În rest…

Continue reading

November 20

O lună în Thailanda: de mers, de văzut!

N-am fost în Thailanda, da’ am auzit că e mişto! Brăduţ aşa susţine şi dacă tot s-a cam mutat acolo, cred că aşa o fi!  Dar am fost (la) O lună în Thailanda, filmul, care va să zică, Made în România, şi care, deşi nu e o capodoperă, nici după nume nici după port, vorba poetului, a fost un film pe care l-am urmărit cap-coadă fără să mă plictisesc, fără să mă doară timpanele, mintea sau corneea de la vreo fază, oricare. Ceea ce e rar. Să urmărim împreună trailerul. 3, 2, 1…

Continue reading

November 3

Film de văzut: Şi caii sunt verzi pe pereţi!

Disclaimer: Mie îmi plac caii verzi pe pereţi, cred că uneori sunt deloc sau prea puţini în viaţa noastră alb/negru, ne-ar trebui herghelii întregi de cai din ăştia, nu neapărat ca să-i urmărim ori să plecăm în lumea mare împreună cu ei, ci pentru ca să nu uităm că, în viaţă, ne mai trebuie şi dor de ducă şi, în general, dor! Tâgâdâm!

Bun. Acum, că am lămurit simpatiile, să trecem la subiect! Filmul lui Dan Chişu, Şi caii sunt verzi pe pereţi, vorbeşte despre visul (românilor) de a se îmbogăţi uşor, peste noapte, fără să muncească prea mult, printr-o şansă nesperată, fie o tombolă, fie moştenirea nepereche a vreuni neam nigerian ori loteria organizată pe care, în mod miraculos, eşti anunţat că ai câştigat-o, chiar şi fără a fi participat!

Continue reading

September 14

Despre oameni şi melci. Şi-un concurs!

Acum nişte ani, când am conceput primul comunicat despre concertul Billy Idol la noi, am scris doar atât: “Comunicat de presă: Billy Idol vine la Bucureşti. Gata”, pentru că nu era nimeni care să nu-l cunoască pe artist. Mă rog, ulterior am dat şi nişte detalii, totuşi! :))

Mi-am amintit de asta pentru că, de vreo lună de zile, dacă nu şi mai bine, nu cred că mai e cineva care să nu ştie că e un film, Despre oameni şi melci, că e cu Dorel Vişan, Monica Bârlădeanu, Andi Vasluianu şi alţii (remarcat Clara Vodă şi Andreea Bibiri), că e făcut de Tudor Giurgiu şi că e, evident, un film românesc. E cineva? Nu şi nici nu mi-am închipuit asta. Aşa că, întocmai ca atunci, cu Billy Idol, aş putea să vă spun doar că de azi îl puteţi vedea în cinematografe şi basta! În rest, sigur ştiţi câte ceva, fiindcă Despre oameni şi melci are parte de cea mai amplă campanie de promovare făcuta la noi pentru un film românesc. Sau pentru un film – am citit pe undeva ca valoarea campaniei ar fi cam de o sută de mii de euro, dar eu ştiu că e mai mult.

Continue reading

August 9

Brave, un film care o să vă placă foarte tare!

De multă vreme nu m-am mai înveelit şi înduioşat deopotrivă la un film aşa cum am făcut în seara asta la Cinema City cu ocazia avanpremierei BRAVE (Neînfricata) by Pixar. Ca de obicei, nu m-am uitat la trailer, dar văzusem deja nişte postere aşa că ştiam că e o animaţie  cu o fată roşcată şi creaţă care trage cu arcul – Merida.

Nu că n-ar fi aşa, dar dacă vă aşteptaţi la o poveste gen Xena, prinţesa războinică, nu e cazul. Brave e despre a avea curajul să spui “nu” şi a încerca să-ţi schimbi destinul, chiar şi cu ajutorul magiei, despre recunoaşterea greşelilor, despre o mamă care îşi cunoaşte fiica mai bine, peisaje minunate şi o vrăjitoare foarte pricepută în comerţ şi urşi, după cum vedeţi mai jos!

Nu pot şi nu vreau să vă povestesc detalii, pentru că v-aş strica plăcerea de a urmări acţiunea filmului, dar o să vă spun, totuşi, că toate personajele principale, în toate formele lor, sunt foarte bine realizate, cu o meticuloasă atenţie la detalii şi mimică, iar rezultatul e încântător! Am râs şi am chicotit, împreună cu toată sala, şi am fost înduioşată şi nu mi-am dat seama când au trecut cele 92 de minute!

Mergeţi să vedeţi filmul fiindcă e frumos, o să vă facă să râdeţi, să vă înduioşaţi şi să vă căutaţi, după aia, vechiul urs de pluş – şi încă 10, ba nu!, 11 motive aici, în cazul în care eu nu v-am convins. Cu puţin noroc, să vă gândiţi că, uneori, doar uneori, chiar putem să facem ce simţim, nu ceea ce trebuie sau ce aşteaptă alţii de la noi! Eu vă urez vizionare plăcută şi aştept impresiile voastre :)

Un ultim detaliu… de fapt, două: 1.  filmul este dedicat lui Steve Jobs, aşa cum apare p generic, “Dedicated to the memory of Steve Jobs, our partner, mentor and friend”, şi 2. Brave vine în cinematografe împreună cu un scurt metraj de animaţie, difuzat înainte:  La Luna, o (altă) delicatesă.

July 27

Batman, The Dark Knight Rises – film, marketing şi… haiduci!

Ultimul film din trilogia Batman semnată Christopher Nolan, The Dark Knight Rises, are astăzi premiera în România, după două avanpremiere, marţi şi joi. Cum marţi eram pe coclauri, am văzut filmul aseară, la un eveniment organizat de Mountain Dew, unul dintre partenerii producţiei. Că veni vorba, pe site-ul lor am văzut şi varianta Dark Berry – sper să vină şi în România, că-s curioasă ce gust are!

Impresionantă producţie, apropo, două ore şi 40 de minute de film, ca să iei a mai mare cutie cu floricele şi ăl mai mare suc, şi să caşti gura la revenirea lui Batman / Bruce Wayne, acelaşi Christian Bale – destul de “yummy”, de data asta alături de Anne Hathaway pe post de Cat Woman – neconvingătoare. Celălalt personaj feminin, Miranda Tate, e interpretat de Marion Cotillard. Din distribuţie mai fac parte Morgan Freeman, Michael Caine, Gary Oldman şi, într-o foarte scurtă apariţie fără replică, Miranda Nolan, verişoara regizorului – ca să vedeţi că şi peste ocean e cu nepotism! :)

Una peste alta, filmul te ţine în priză pe toată durata, chiar dacă sunt faze lungiiiiiteeeee, iar în cele 11 minute de până la detonarea bombei se întâmplă o groază de chestii care durează mult mai mult în realitate. Şi mai sunt şi alte chestii discutabile, dar, în fine, să dăm ficţiunii ce-i al ficţiunii şi supereroilor ce e al lor şi să zicem că filmul e ok.Şi, oricum, mergeţi să-l vedeţi sau nu, şi-a scos deja banii, încasările de până acum depăşind deja cele 250 de milioane de dolari, cât a fost bugetul!

Şi campania de promovare a filmului e impresionantă, cu parteneri care au plătit bani grei pentru asociere (linkurile sunt către site-urile dedicate ale partenerilor filmului), printre care şi: Nokia, care propune explorarea Gotham City promovându-şi Nokia Maps, Mountain Dew, care comunică parteneriatul şi în România, după cum vă povesteam şi care are un concurs ce vă poate trimite într-un tur VIP la studiourile WB, Chrysler, Visa (ofertă specială pentru mers la film cu VISA Signature card), Greyhound, care are un concurs prin care se poate câştiga o excursie la NY şi o experienţă a la Bruce Wayne,  BMW, Kaspersky (tot concurs) sau  ASUS.

De asemenea, nici alte mărci nu au dat înapoi de la un parteneriat cu Warner Bros şi au scos produse dedicate fanilor, cum ar fi French Connection, Diesel sau chiar Jaeger-LeCoultre, o varianta a seriei Reverse, cu un preţ estimat la peste zece mii de dolari:

şi Converse – ăstia-s chiar haioşi:

Sunt sigură că există mult mai multe produse şi campanii legate de TDKR şi, oricum, fani sau nu ai trilogiei semnată Nolan, merită să vedeţi filmul, chiar şi pentru trimiterile la haiducii de altă dată (într-o manieră care te face să-i deteşti pe cei moderni) sau teme mai filosofice, cum ar fi teama de moarte. Mă rog, am zâmbit îngăduitor.