January 10

Nominalizările la Oscar 2013

Tocmai au fost anunţate nominalizările pentru cea de a 85-a ediţie a Premiilor Academiei Americane de Film. Fără prea multe introduceri – o să avem vreme să vorbim până la premii, pe 24 ianuarie, vă mai spun că au fost anunţate, cu umor, de Seth MacFarlane şi Emma Stone. Iată-le!

BEST PICTURE
Zero Dark Thirty
Argo
Lincoln
Life of Pi
Django Unchained
Amour
Beasts of the Southern Wild
Silver Linings Playbook
Les Miserables

Continue reading

January 10

Nominalizările BAFTA 2013

Nici nu s-a terminat bine anul şi cele mai bune filme încep să fie nominalizate pentru premii! Alţi bani, altă distracţie, cum ar veni! Până la Oscaruri – le aşteptăm azi  şi avem emoţii la Film străin ca aproape în fiecare dintre ultimii ani – avem deja Globurile de Aur şi, mai jos, nominalizaţii la Bafta, premiile Academiei Britanice de Film – masa, petrecerea şi dansul au loc pe 10 februarie.  Eu mai am câteva de văzut din listă, voi cum staţi la capitolul ăsta?

Lincoln pare favorit, cu 10 nominalizări, în time ce Life of Pi şi Les Miserables au câte nouă iar Skyfall a strâns opt. A se mai nota nominalizarea lui Ben Affleck pentru regie dar şi pentru rol principal în Argo, în timp ce Spielberg, de exemplu, n-a primit nici o nominalizare pentru regia de la Lincoln.  Lasă ca ia pentru Best Film! :D

UPDATE: Lista câştigătorilor
Continue reading

October 20

Dragă eu însămi…

Mereu mi-am ordonat mai uşor mintea scriind. Dacă am multe de făcut, scriu To Do list, dacă sunt supărată pe cineva, îi scriu o scrisoare (şi n-o trimit, de cele mai multe ori!), dacă am de luat o decizie împart foaia în două coloana, una Pro şi una Contra, în fine, dacă mi se răzvrătesc gândurile, scriu într-un jurnal. Mă rog, scriam, că de când cu blogul, nu mai am vreme (şi) de asta. Dar scrisul e terapeutic, mereu am susţinut asta.

Ieri dimineaţă, de la 10 (!!!), în cadrul Comedy Cluj, am văzut un film care, din motive ce-mi scapă, că nu e vreo capodoperă, m-a făcut să mă smiorcăi. Da’ aşa, enervant de rău, că aş fi vrut să mă abţin, şi cu cât încercam mai tare asta, cu atât era mai dramatică situaţia! Îmi mijise chiar şi un colţ de zâmbet autoironic, pe motiv de lipsă de şerveţele, aşa că până la urmă a rezultat un fel de râsu-plânsu’, foarte în spiritul filmului, dacă mă gândesc mai bine, că el se cheamă L’Age de raison, adică Vârsta înţelepciunii.

Continue reading

October 18

Despre prinţese şi Feţi Frumoşi în zilele noastre

Făt Frumos, acest Prince Charming autohton, e păcatul imaginaţiei tinerelor de pe toate meridianele: un el care e musai aşa şi aşa şi aşa [insert top qualities here] va să vină negreşit la ea, călare pe un cal alb, maşină super tare, măgar sau tractor, după cum e specificul locului. Uneori vine, cel mai adesea când nu te aştepţi, alteori prinţesele se ofilesc ca nişte flori lăsate-n soare, fără apă. Că, deh, imaginaţia nu ţine loc de… chestii!

Continue reading

October 18

Interviu printre… scaune şi mese la Comedy Cluj!

Cum stăteam eu la discuţii cu Beşliul la Casa Tiff, despre Chameleon – animal, siglă şi ziar de festival*! – şi despre alte festivalisme de la Comedy Cluj, am observat cum ne dădea târcoale o jivină mică, blondă şi păroasă, aparţinătoare a familiei felidelor, subspecia Catus Cinematograficus.

Fiindcă îmi e foarte dor de Catus Casnicus aka Domnul Sony, prietenul vostru, am încercat să iniţiez o conversaţie cu pisoiul în cauză, doar că acesta a reacţionat cu, pardon!, fundul la pis pis, fiind, însă, mult mai interesat de stat la pozat. Adică atunci când am scos telefonul să-i fac poze, ţuşti la prim plan, c-o labă ridicată, de parcă se aştepta să mă aplec şi să i-o sărut sau aşa ceva! Şi, pentru că a fost obraznic, i-am pus câteva vorbe în… bot lui Tiffuţ, că aşa îl cheamă!

Continue reading

October 17

Nostalgiile comuniste vs. economia de piată

E lucru ştiut că cinematografia autohtonă se uită încă în urmă, spre comunism, şi că o bună bucată de vreme a făcut asta cu un soi de mânie: până mai deunăzi, privirea aruncată către vremurile de tristă amintire era plină de durere, frustrări sau acuzaţii, totul era o dramă nesfârşită. De câţiva ani, lucrurile s-au mai aşezat, am ajuns şi noi în contemporaneitate şi sunt filme care reuşesc – şi încă bine! – să privească cu ironie şi umor viaţa de zi cu zi în comunism sau obiceiurile vremii! Da, fireşte, mă refer la Amintiri din Epoca de Aur.

Continue reading

October 15

Bun găsit, Comedy Cluj!

Deşi poveştile orădene pe care le aduc printrerânduri  încă urmează să fie scrise şi publicate, eu am plecat azi dimineaţă de la Oradea. Cu păreri de rău că a durat doar o săptămână şi, sunt sigură, nu am apucat nici pe departe să mă bucur de tot ceea ce are de oferit acest frumos oraş! Ba chiar zic mersi! c-am apucat, totuşi, să probez piscina cu apă termală de la Continental – dacă şi de data asta reveneam acasă fără experienţa asta zău c-aş fi fost încă şi mai tristă de despărţire!

Deeeeeci, am plecat spre Cluj. Cu trenul, ta tam ta tam, aproape trei ceasuri printre peisaje minunate de-a dreapta şi de-a stânga drumului, cam aşa:

Continue reading

July 6

Ice Age 4, filmul perfect în vremuri caniculare!

Marţi am fost la avanpremiera Ice Age 4: Continental Drift, la invitaţia celor de la TVR2, care s-au străduit ca, pe lângă vizionare, să pună la cale o mulţime de chestii amuzante şi trataţii pentru mulţimea de copilaşi prezenţi la eveniment: demonstraţie de măiestrie într-ale patinatului cu un grup de fetiţe nu mai mari de 10 ani, fragile şi drăguţe ca nişte păpădii, un nene care a sculptat în gheaţă ghinda lui Scrat, baloane şi multăăăă îngheţatăăăă!

Ca să fiu sinceră, nu aveam aşteptări prea mari, fiincă Ice Age 3 m-a cam dezamăgit, şi, la fel, recent vizionatul Madagascar 3. Totuşi, această continuare a aventurilor din Epoca de Gheaţă e haioasă, personajele noi sunt simpatice şi ele, interacţiunile sunt neforţate, dialogurile amuzante. Era şi mai amuzant, cred, dacă nu-l vedeam dublat, dar pentru cât m-au distrat observaţiile copilaşilor din preajmă în timpul filmului, cred că pot să le fac această concesie.

De exemplu, un băieţel care stătea chiar lângă noi s-a întors spre mama lui şi i-a zis, referindu-se la leneşul Sid: “ăsta e plost. plost lău”. Asta nu l-a oprit, însă, să se distreze foarte bine şi la fel păreau că fac şi ceilalţi pici din sală.

Pe scurt, probabil că ştiţi deja, veveriţoiul Scrat, preocupat să-şi pitească preţioasa ghindă, provoacă un cataclism care duce la formarea continentelor, iar amicii noştri animaţi se trezesc separaţi de familia lui Manny, Peaches, Ellie şi cei doi oposumi, plutind în derivă pe o plută de gheaţă când se întâlnesc cu nişte piraţi conduşi de ceea ce pare a fi un urangutan, Gutt pe numele lui. Şi de aici, aventuri şi poante, personaje noi, Shira (voce Jennifer Lopez) şi cei mai simpatici hyracşi, adică ei:

Fireşte, totul e bine când se termină cu bine, filmul e 3D iar floricelele sunt calde! :)

June 5

Jurnal fesTIFFalier, ziua 1

După două săptămâni de FITS şi un drum cu fetele, Ale şi Nebuloasa, am ajuns la Cluj şi, mai mult, mai precis, la Festivalul Internaţional de Film Transilvania, unde primul loc în care am pătruns e Casa Tiff, un fel de club de zi al evenimentului, prin care, aparent, trece toată lumea de la festival. Atmosferă foarte faină, mai ales că parte din gaşca online de la Cluj e implicată în TIFF, aşa că n-a durat mult până să facem o găşculiţă la masă.

Chapeau bas pentru organizare, badge-urile au venit de îndată, dimpreună cu o “poşetă” în care domnul Vaio, aici de faţă, încape la marea artă, şi nişte apă plată plină cu cuburi de gheaţă, numai bună să mă rcorească niţel, că azi a fost cam arşiţă.

Eram aşteptată şi hotel Belvedere, unul situat nu neapărat în buricul târgului, dar care este demn de numele ce-l poartă, panorama este de vis, şi, deşi camera nu e chiar mare, are tot confortul necesar, plus şifonier – prietenii ştiu de ce mă bucur de asta!

După ce ne-am cazat am plecat din nou în oraş pentru un gulaş la nush ce târg de mâncăruri tradiţionale aflat la doi paşi de Casa Tiff, şi pe urmă la film, în aer liber, în Piaţa Unirii, la Odiseea Spaţială pe care, nu ştiu cum, n-am apucat niciodată sa-l văd complet, în ciuda faptului că a fost difuzat şi paradifuzat la Cinemax. Am primit pernuţe de scaun şi pătură (wow!), ne-am aşezat confortabil şi, după ce s-a înnorat, apoi s-a înseninat şi apoi s-a înnorat din nou, am plecat, speriaţi de perspectiva ploii, fiindcă fulgerele păreau din ce în ce mai aproape. Cam aşa se sfârşeşte prima zi de TIFF, nu înainte de a continua să bifez, în lista de filme, pe acelea pe care mi-aş dori să le văd. Deocamdată sunt vreo 15… probabil că n-o să am vreme de toate, dar îmi place până şi ideea de a (avea de unde) alege.

Revin mâine cu impresii mai fresh, după ceea ce sper să fie o noapte bună de somn, prima cu mai mult de 5-6 ore în ultimele două-trei săptămâni. Deocamdată, prin uşa deschisă a balconului, răzbate un vag miros de tei, răcoare plăcută şi o linişte de care îmi era puţin dor după toată hărmălaia din ultima vreme.

Category: Filme | LEAVE A COMMENT
February 20

The Artist este The Movie!

L-am văzut în seara asta în avanpremieră, la invitaţia celor de la Forum Film, şi pot să vă spun cu mâna pe inimă că The Artist e o bijuterie de film. Una simplă în aparenţă, dar miraculos făurită, cu o atenţie la detalii (ce se îmbină perfect) care m-a făcut să mă gândesc la coregrafiile din Pina.

The Artist este povestea lui George Valentin (Jean Dujardin), un actor de la Holywood care a ajuns star în perioada filmelor mute, dar care, atunci când apar cele vorbite, este dat la o parte fără prea mari regrete de către producătorul casei de filme la care lucra, Kinograph. Odată cu decăderea lui Valentin, asistăm la crearea unui star, Peppy Miller (Bérénice Bejo), o tânără al cărei debut pe marele ecran este susţinut de actor şi care are un succes nebun în filmele vorbite.

Povestea, deşi substanţială, e mai puţin importantă. Ceea ce contează şi ceea ce face deliciul acestui film sunt detaliile, faptul că este alb-negru şi până la final, când există o replică, mut. Admit că nu am intrat imediat în atmosferă, deşi regizorul s-a gândit la asta şi a recreat o sală de cinema din perioada filmelor mute, pare un pic ciudat să vezi un film mut şi alb-negru după ce ai văzut 3D color cu super efecte speciale. Dar filmul e atât de bine făcut încât te atrage în atmosfera lui şi te seduce iremediabil.

M-a cucerit atenţia la detalii, racordurile pe care le face regizorul ca să-ţi explice mai bine unele momente, unele stări, iar “actorul secundar”, căţelul Uggie, e absolut demenţial şi el! Nu vreau să vă stric plăcerea cu prea multe poveşti din film, dar plănuiesc să vă povestesc mâine mai multe despre el, fiindcă este un adevărat omagiu adus lumii de celuloid!