November 2

Simplitate, transparenţă, predictibilitate

Am scris din nou, zilele trecute, despre solo antreprenoriatul meu, și despre motivele care mă rețin, de aproape opt ani, să fac pasul spre antreprenoriat, cu firmă, cu angajați, cu sediu și costurile aferente. Mă rog, motivul, că în principal e doar unul: nu am curaj, pentru că toate poveștile zbaterile micilor antreprenori mai ales în relația cu statul, dar și cu alte categorii de parteneri, sunt de natură să mă demotiveze teribil. Ce lipsește e fix ceea ce ați citit în titlu și, chiar dacă pe hârtie lucrurile ar putea să arate decent, când mă izbesc de birocrație și poala de hârtii și condiții necesare pentru orice, cozi și nervi, îmi pun coada proprie pe spinare și (iar) mă îndepărtez ușurel de planuri și idei de creștere.
Continue reading

October 26

Câte ceva despre antreprenoriat – my way

La începutul lui 2018 vor fi opt ani de când am ales să rămân pe cont propriu, cu proiecte de comunicare în regin de freelancing. N-a fost neapărat prima decizie, eram obișnuită să fiu lipsită de bătăi de cap la sfârșitul lunii – mă rog, dacă nu punem la socoteală întârzierile cu salariile pe care industria media le-a experimentat din 2008 încoace – dar, cumva, uite că s-au făcut opt ani și, vorba cântecului, I’m still standing. Însă n-a fost și nici nu a devenit mai ușor între timp.
Continue reading

October 23

Absolut One Night: O călătorie de miliarde!

Mă preocupă de ceva vreme creativitatea și mecanismele ei, fiindcă mi se pare fascinantă apariția unei idei și drumul până acolo, dar și ce se întâmplă cu ea după aia, cum ajunge, dacă ajunge!, să fie pusă în practică, dacă și cum se transformă și cum e percepută de alții. Pe-a mea o exerzez cât pot și, uneori, îmi și place ce iese, dar cel mai adesea îi admir pe alții. Cum ar fi, în cazul de mai jos, rezultatul fericit al colaborării dintre un client curajos care-și asumă propriile valori, o agenție de top și o execuție fără cusur semnată de un director de imagine multipremiat cu Oscar. Să urmărim împreună ce poate face o alcătuire de genul ăsta:
Continue reading

September 15

Aha! Deci se poate să facem și noi reclame mișto!

Sunt dintre cei care nu apasă instant pe telecomandă când începe un calup publicitar, pentru că-mi place să știu cine ce campanii mai face și îmi plac reclamele. Din păcate, în ultima vreme la noi reclamele sunt un șir lung de prostii, prejudecăți, sexisme, lipsă de responsabilitate sau educație – vezi aproape orice supliment alimentar care-ți promite să te facă să te simți bine după ce mănânci mult și aiurea. Din fericire, mai sunt și excepții , iar campania VEKA România – Calendarul de 50 de ani – e una dintre ele.
Continue reading

August 9

Tu ce planuri ai pentru următorii 50 de ani?

Nu-s genul care-și face planuri pe termen lung – niciodată n-am fost. Pur și simplu nu-s croită pe stilul ăsta, nici personal, nici profesional, și sunt suficient de deschisă la provocări noi încât să știu că pot să fac schimbări destul de radicale și destul de repede. Sunt, mai degrabă, norocoasă pentru că am libertatea de a-mi alege drumul și drumurile.
Nu în ultimul rând, mi se pare că sunt puține lucruri previzibile în viață, așa că prefer să le iau pe toate cum vin. Cu câteva excepții.
Continue reading

July 21

Mulțumesc, Electric Castle!

M-am întors de câteva zile bune de la Bonțida via Cluj via toate satele si orașele de pe drum, că am venit cu autocarul. Unul special, cu cocktails, internet, măsuțe și muzică mișto în boxe, cât să prelungească starea perfectă de la Electric Castle – cinci zile de bucurie, țopăială și relaxare absolută, zeci de mii de pași (brățara fericită!) merși ori dansați, ceai din Tatra, muzică, joacă și-un dram de alint.
Continue reading

June 30

Donarea de sânge în România e mai ușoară și mai sigură acum

Anul trecut, cam pe vremea asta, am avut nevoie de sânge. Nu pentru mine,și oricum nu contează pentru cine în context, sunt sigură că situația ar fi fost – este! – aceeași cam pentru oricine. ”Destinatarul” se pregătea de o operație serioasă și avea nevoie de sânge preventiv, în caz că. Internarea și operația au fost, cumva, condiționate de procurarea a trei pungi cu prețiosul lichid, donate în numele celui în nevoie.
S-a rezolvat (mulțumesc, încă o dată, celor care au sărit în ajutor!!!), și sper să nu mai trec vreodată prin stresul ăsta, cu atât mai mult cu cât eu însămi nu pot dona – e frustrant cumva să nu poți ajuta.

Am făcut-o, însă, pe vremea când mi se permitea,  acum vreo zece ani, și îmi aduc aminte că am fost surprinsă de felul în care arăta centrul de transfuzii – aparatura, pereții, scaunele. Dacă n-aș fi fost atât de determinată să ajut, m-aș fi gândit de două ori dacă nu plec mai puțin sănătoasă decât am venit.

Continue reading

June 22

TIFF 2017: O prietenie de neprețuit

Mă învârt de ceva vreme în peisajul festivalier de pe la noi, prin urmare știu cât de importanți sunt sponsorii pentru buna desfășurare a unui asemenea eveniment și cât de important e ca oamenii implicați să facă eforturi să înțeleagă evenimentul și publicul său, în așa fel încât nu doar să bifeze o siglă pe afișe ci să fie integrați în eveniment și să facă experiența participării mai plăcută pentru public.
Mastercard e unul dintre exemplele bune la TIFF, într-un parteneriat care durează de 11 ani, gândit și realizat cum trebuie.
Continue reading

June 16

FITS 2017: Romeo și Julieta Made in China

Încerc, la Festival(uri) și aiurea, pe unde le prind, să văd montări ale textelor clasice. Chiar și pe cele despre care știu dinainte că nu-mi vor plăcea, curiozitatea învinge în cele din urmă. Sigur, FITS, care adună la fiecare ediție, zeci de țări participante, îmi dă cele mai mari oportunități de genul ăsta. Îmi amintesc acum un text după Moliere făcut de japonezii de la Matsumoto Center – bai, băiatule, s-a aplaudat și scandat în picioare!
Tocmai de-aia, când răsfoiam propunerile acestei ediții și-am dat de Romeo și Julieta, chiar Made in China, l-am trecut în program.
Cum a fost? Surprinzător!
Continue reading

Category: FITS, Teatru | LEAVE A COMMENT