Ziua de azi a început cu maşini curate, lucru salutat de întreaga gaşcă. Primeniţi, curăţei şi strălucitori, am purces către mânăstirea Prislop, ctitorită în jur de 1400. Un loc frumos şi îngrijit, cu vreo 40 de măicuţe mai degrabă timide şi fără prea mult chef de vorbă.

Am fost surprinsă de faptul că, încă de la intrarea în curtea mănăstirii, femeile erau îndemnate să-şi pună un soi de fustă, pantalonii fiind consideraţi nepotriviţi pentru acces. M-am supus, la fel şi celelalte fete, dar nu pricep de ce fusta face din mine o persoană (mai) respectabilă, nu pricep şi pace! Tot aşa cum n-am priceput de ce, atunci când, după o scurtă discuţie (foarte scurtă) despre istoria mănăstirii, le-am mulţumit şi le-am urat sănătate, mi-au spus că nu e prea bună sănătatatea, că dacă eşti prea sănătos (!) nu mai cauţi mântuirea. Iar mântuirea e cea mai bună treabă! Mă rog…

De la Prislop am făcut un scurt… popas (!) – nu dau chiar tot din casă, sorry! – după care ne-am continuat drumul spre Sarmisegetusa Ulpia, capitala Daciei după cucerirea de către romani. N-am apucat să stăm prea mult acolo, ne-am mutat niţel mai încolo, într-un loc mai puţin încărcat de istorie, dar… delicios, zău!

Treceţi în gipiesuri pensiunea Sarmis, pentru super mâncare şi servicii, dar şi cei mai buni papanaşi pe care i-am mâncat vreodată!

După masă am fost la castelul Nopcsa din Săcel, un loc părăginit azi, dar cu o istorie foarte interesantă. Se vede că pe vremuri locul a fost plin de strălucire, dar azi vechea glorie a familiei Nopcsa e acoperită de praf şi lăsată de izbelişte cu doar un paznic şi câinele lui foaarte lipicios (Bogdana şi Nebuloasa au un nou prieten), pentru ca localnicii să nu se mai autoservească din castel cu materiale de construcţie.

Mi se pare foarte trist să văd case faine lăsate să moară…

De la castel am trecut peste printr-o apă, una mică, aşa… e, poate că nu chiar aşa de mică – vedeţi pe trafictube cum am trecut noi prin râu, cu Duster, daaaa?

Bun. Am mai ajuns, ultimul punct de pe traseul de azi, la mănăstirea Densuş – cea mai veche din Roânia în care încă se mai fac slujbe. Era destul de târziu şi n-am mai putut intra, aşa că doar ne-am învârtit un pic în jurul ei şi am văzut deja-faimoasa rândunică.

A trecut repede, foarte repede şi ziua asta. Acum ne pregătim de poveşti. Offline, sîc! :p

Nu uitaţi, Redescoperă România este un proiect Petrom, susţinut de BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45. De asemenea, ne sunt alături igloo şi Muzeul Ţăranului Român. Mai găsiţi poze pe Facebook şi ne puteţi urmări şi pe Twitter, #dinRomania.

Vestea rea e că n-am avut net aseară, ceea ce a fost destul de frustrant. Vestea bună e că n-am intrat in sevraj. E drept, a fost neplăcută învârtirea prin pensiune ca să prindem mai mult de-o liniuţă la telefon. La un moment dat am renunţat şi 20 de onlineri înrăiţi am reuşit să convieţuim, ba chiar foarte plăcut, offline. Biliardul, muzica şi Jack au ajutat, dar cred că pur şi simplu suntem simpatici şi irezistibili, na! :)))

Azi (e deja miercuri, da’ zic azi, de dragul ordinii posturilor) am mers iar mult. Dar asta numai după ce am primit bomboane că, deh!, a fost ziua noastră, şi un scurt program de striptease – ghiciţi protagonistul, vă provoc!

Reşiţa, cu popas la Petrom ca să putem trimite texte şi poze şi apoi, prin pădure, pe dealuri şi văi, cu suuuuuper peisaj, spre Oraviţa şi Moldova Nouă. Soare pe drum

şi nişte doamne vaci

şi un tunel de zăpadă şi… sunt orele prea înaintate ca să pot să scriu o compunere suficient de sugestivă pentru cât de fain a fost drumul ăsta. Ei, bine, poate mai puţin serpentinele, dar Dusterele s-au descurcat foarte bine!

La Oraviţa am văzut cel mai vechi teatru din România, construit pe la 1817 (click pe foto pentru istorie)

şi cu un interior mirosind un pic a vechi, dar foarte foarte frumos, o bijuterie de sală, aducând un pic cu cea de la Odeonul bucureştean, care şi-a păstrat intact farmecul de acum un secol şi ceva:

când, iată, Maria Avramescu se afla printre spectatoare, dar era şi actriţă de talent, da? Şi am scris şi în Cartea de Onoare!

După teatru, am fost la o veche farmacie, cea a familie Knoblauch, unde am văzut tot soiul de recipiente şi de talere pentru măsurat leacurile, dar şi o mulţime de cărţi şi compendii şi o revistă, Sănătatea Poporului, în care am găsit un subiect ce merită tratat separat.

De la Oraviţa am ajuns la Moldova Nouă unde am prins, în fine, ultima zi de Fărşang, unde am făcut vreo 300 de poze şi despre care o să scriu iar un post separat. Bref, au fost trei ceremonii, Fărşangul mic, al copiilor,

Înmormântarea Fărşangului, ceremonia prin care relele şi iarna sunt plimbate prin oraş cu dric si alai de tinerii flăcăi, şi o nuntă, de care nu-s mega sigură că era tradiţională, dar ai cărei protagonişti erau destul de haioşi, chit că niţel porno, şi purtau “etichete” după cum urmează: Moni (interpretată de un bărbat), Iri şi Amantul lui Moni. Haioşi!

Am petrecut vreo două ore, cred, acolo, am şi dansat, a fost foarte haios printre localnici… mă întreb cum li se zice? Moldoveni noi, oare?

Ce-au făcut ceilalţi, că azi am fost două echipe care au avut trasee diferite, vedeţi pe la Nebuloasa şi Bobby, şi cred că mai sunt şi alţii care au scris sau vor scrie, că doar plecat-am 20 din Bucureşti!

În fine, după un drum de întoarcere destul de obositor, o pauză de masă şi incă o bucată de drum, am ajuns la Hunedoara, la hotel Krystal, de unde, înainte să mă prăbuşesc de somn, o să apăs acuma publish!

Nu uitaţi, Redescoperă România este un proiect Petrom, susţinut de BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45. De asemenea, ne sunt alături igloo şi Muzeul Ţăranului Român. Mai găsiţi poze pe Facebook şi ne puteţi urmări şi pe Twitter, #dinRomania.