Ei bine, dacă asta e întrebarea, răspunsul nu poate fi decât unul singur: DA! Și nu oricum, ci „Da, neapărat!”
E un spectacol la care m-am dus cu așteptări mari, construite de oameni care l-au văzut deja și ale căror gusturi coincid cu ale mele. De obicei, încerc să nu mă duc cu sacul la pomul lăudat, pentru că de cele mai multe ori sunt mai degrabă dezamăgită, însă, de data asta, am plecat cu sacul plin!

Shakespeare a trăit în secolul al XVI-lea, iar personajele sale aparțineau vremurilor cu pricina. Sigur că temele sunt universale, că și azi urâm sau iubim la fel (cred), dar pentru tinerii de azi sonetele sau scena balconului (alta decât „Mama lu’ Julietaaaaa! O lăsați pe Julieta afarăăă?”), mai ales rostite în dulcele grai medieval, s-ar putea să nu reprezinte musai ceva prea atrăgător.
Tocmai de-aia mi se pare cu atât mai mișto inserarea tehnologiei într-un Festival Shakespeare în anul de grație 2024.

”We are the stuff dreams are made of, and our little life is rounded with a sleep” e unul dintre citatele mele favorite din Shakespeare, iar ieri mi l-a livrat impecabil un Prospero bulgar regizat de Robert Wilson într-o bucurie de spectacol.

Am văzut și ascultat destule Furtuni iar până acum preferata mea a fost varianta în care Prospero e jucat de Helen Mirren, în filmul regizat de Julie Taymor. De ieri, la favorite se adaugă și montarea lui Robert Wilson de la naționalul bulgăresc „Ivan Vazov”. În fapt, dacă aș fi mai puțin subiectivă, probabil că Furtuna lui Wilson de la Sofia ar putea ocupa chiar pe primul loc.

Sunt în tren, mă duc la Craiova, la Festivalul Shakespeare. A început ieri, durează până duminica viitoare, pe 26, și vă recomand călduros să dați o fugă, chiar și la final de săptămână, dacă altfel nu vă iese, pentru că sunt anunțate multe evenimente foarte mișto, și chiar pentru toate vârstele și gusturile (vedeți detalii pe site <- click aici)

O să tot povestesc și eu de-acolo zilele viitoare, abia aștept să ajung, dar textul ăsta e despre admirație. Și bucurii. Și good vibes.

Am citit azi comentarii la o postare despre comentariile apărute apropo de ”Man or bear” și… băi, nene, când am luat-o cu toții razna în halul ăsta?!
Dacă încă nu știți despre ce e vorba, povestea asta, foarte virală acum, a început de la un clip pe TikTok în care mai multe femei erau întrebate cu cine (ce?!) ar prefera să fie într-o pădure, cu un bărbat străin sau cu un urs. Șapte din cele opt femei întrebate au răspuns că aleg ursul. Și la mine în bulă răspunsul a fost același.

Am văzut ”Cartea cu soluții”/Le Livre des solutions un pic mai târziu decat aș fi vrut pentru că… viață. Îmi place Gondry, în dileala lui vizuală, mă fascinează curajul lui de a colora în afara conturului într-o lume care se vrea din ce în ce mai conturată, ba chiar cu tușe destul de groase.

N-am mai fost la Astra până acum. Nu știu de ce, că îmi plac mult documentarele – eu sunt printre cei care văd documentare – multe! – și pe canalele de streaming. Mi se pare că-ți deschid mintea într-un fel foarte mișto, că-ți dau idei și iți ridică cortina spre unele părți de viață și lume la care cum altfel ai putea avea acces?!

Am fost anul ăsta, și nu oricum, doar ca să văd filme (nu că asta ar fi fost un lucru rău, recomand 5*/5!), ci și ca să moderez câteva (vreo 14!) sesiuni de Q&A, adicătelea discuțiile de după.

Uite, domnii ăștia sunt imenși în toată lumea, dar la noi nu prea. Deși, băi, nene, avem niște trupe d-astea de fanfară de stă pisica în coadă. Nu mi-e clar dacă le prețuim mai puțin fiindcă-s din Zece Prăjini (Ciocârlia) sau Clejani (Mahala Rai Banda) sau pentru ca ne dăm culți în cap și strâmbăm din nas savant la muzica de chefuri… care nu e manea.
Bref, au turneu și prin România, de Fanfare Ciocărlia, zic, după cum urmează: București (8 noiembrie, Arenele Romane), Cluj-Napoca (10 noiembrie, Zazen. Street Food Garden), Brașov (11 noiembrie, Kruhnen Musik Halle) și Iași (12 noiembrie, Sala Unirii).

Toamna se numără evenimentele, cum ar zice o vorbă, și îmi place mult efervescența asta cu plimbări între FNT și LFDC, conferințe mișto, lansări de cărți, filme, premiere. Printre ele, și SoNoRo, care începe din 27 octombrie până în 5 noiembrie, la București, și continuă apoi, până în 12 noiembrie, la Cluj.  

Sigur ați auzit că anul ăsta Timișoara este Capitală Culturală Europeană, n-aveați cum altfel. Am fost acolo zilele trecute și-am prins și City Celebration, un eveniment preț de un sfârșit de săptămână care a strâns un program cu zeci și zeci de propuneri de toate pentru toți.