Îmi plac scrisorile, îndeosebi cele scrise pe hârtie. Păstrez acest obicei şi îl exersez, din când în când, cu prietenii mei, fiindcă mi se pare foarte plăcut să deschizi cutia poştală şi să găseşti acolo altceva decât facturi şi reclame, să găseşti gânduri bune trimise de o persoană reală, cineva drag care s-a gândit la tine când a scris, a cumpărat plic şi timbru şi a pus scrisoarea la poştă. E o preocupare demnă de “Obiceiuri sănătoase”.
Într-o măsură sau alta, Internetul şi reţelele sociale ne-au alienat, de prea puţine ori mai scriem scrisori, chiar şi electronice, doar aşa, ca să ne povestim ce mai facem. Stabilim întâlniri, trimitem informaţii, scurt, fără emoţii, şi e păcat. Emoţiile sunt bune, lăsaţi-le în viaţa voastră şi faceţi-le să se întâmple fiindcă ne îmbogăţesc.
Aşa stând lucrurile, când am fost la Comedy Cluj, pentru că ştiam că trebuia să fie şi ea acolo şi, din motive independente de voinţa ei, acest lucru nu a fost posibil, i-am trimis Cristinei Bazavan o scrisoare. I-a plăcut, a publicat-o pe blog. Acum, de la reîntâlnirea cu haita Redescoperă, i-am trimis o alta, si la fel a făcut şi ea de la Mil(l)ano – scriu aşa pentru că ştiu că a fost acolo să facă interviu cu Milla Jovovich. Şi în interviul ăsta am avut ocazia (mulţumeeeesc!) să adresez şi eu două întrebări. Scrisoarea Cristinei şi răspunsurile Millei pentru mine, mai jos:
Draga Ruxa,
Sunt la Milano, unde stiu sigur ca ti-ar placea sa ajungi si sper sa ti se si intimple asta. Stii de ce sunt aici pentru ca mi-ai dat deja in grija doua intrebari pentru Milla Jovovich, care anul asta e imaginea calendarului Campari.
Am cunoscut-o. A stat la o jumatate de metru de mine, dincolo de o masa rotunda:) E simpatica (in sensul uman, nu al frumusetii fizice care e…. waaau), are un zimbet strengaresc si … e foarte desteapta.
Stiu ca oamenii nu au imaginea asta despre ea, pentru ca noi o stim din filme foarte foarte comerciale ( Al cincilea element sau Resident Evil) , dar ea joaca si in alte filme, mai putin comerciale, independente, tocmai pentru ca vrea sa experimenteze tot felul de roluri.
Aici vine si raspunsul la prima ta intrebare “In care dintre personajele jucate de tine te regasesti cel mai bine”…
“Eu sunt fetiscana, imi plac comediile romantice, dar imi place mult si miscarea fizica. Sunt bucuroasa ca Hollywood-ul ma place tragind cu pistolul, Resident Evil a ajuns o franciza foarte mare, cu jocuri pe computer si lucram deja la seria 3, iar asta e un lucru important pentru mine. Dar imi place, cum iti spuneam, sa fac si filme care chiar daca nu ajung in cinematografe si sunt lansate doar pe dvd, imi dau voie mie sa fiu si altcineva, o femeiusca. Sa cauti Dirty Girl care e povestea a doua adolescente
si Faces in the Crowd, unde e un rol de compozitie.
Ambele se lanseaza pe DVD in toamna asta”
Cind am intrebat-o “Ce ar alege intre credinta si iubire pentru salvarea lumii” ( a doua ta intrebare), a inceput sa rida putin incurcata si, uitindu-se la calendarul Campari pe care scria “It’s the end of the world, baby” a spus:” Amindoua inseamna dragoste. Amindoua, plus bucuria. Daca tot vine sfirsitul lumii, let’s have some fun till the end!”
NB am întrebat-o asta pentru o paralelă între personajele jucate de ea, Ioana D’arc şi Leeloo.
Pentru ca stiu ca intelegi cum sunt lucrurile astea si te bucuri de detaliile legate de business-ul de PR, hai sa-ti povestesc citeva lucruri din culise.
La interviul acesta am avut embargou pentru momentul la care aveam voie sa fac public ce imi povestise: 27 oct ora 13.00. Am semnat un contract pe care directorii de comunicare de la Campari mi l-au trimis pe mail si n-as fi putut intra in intilnirea cu ea daca nu aceptam embargoul.
Spre deosebire de interviul cu Ziggy Marley (il dau exemplu ca e mai recent), aici nu a fost nevoie sa trimit un guidlines (directiile intrebarilor) si nu am avut embargou la niciun posibil subiect de conversatie. Dar da, se intimpla des asta si, de fiecare data cind aud un jurnalist roman suparat ca are embargou de la vreun roman pe care-l intervieveaza, mi-as dori sa stie ca pentru interviurile internationale mai mereu ai restrictii.
Am fost 6 bloggeri din toata lumea care i-au adresat intrebari Millei la acest eveniment, plus 3 reviste din trei tari, Franta si Cehia… dar nu mai stiu a treia. S-au trimis credentials pentru fiecare dintre posibilii intervievatori si managementul ei, impreuna cu managementul de comunicare Campari, au stabilit lista scurta de bloggeri si jurnalisti.
Am primit pe mail instructiuni cu toti pasii pe care trebuia sa-i fac la intilnire, de la ora la care trebuia sa fiu, ordinea celor care imi prezentau informatiile, suporturile pe care puteam vedea fotografiile din calendar, durata intilnirii si care dintre informatiile pe care le primesc am voie sa le dau mai departe.
Altfel, la Milano e frumos, cald, cu lumina galbena de toamna, si pentru ca evenimentul de lansare Campari era pozitionat pe fashion, organizatorii puneau la dispozitie un fashion tour cu ghid care te ducea pe la marile magazine si-ti povestea istoria designerilor lor celebri (Armani, Prada etc). Shopping-ul inclus.
Recunosc, am sarit turul pentru ca am mai fost la Milano, m-am oprit pe o terasa linga Dom si-am stat la soare…
Uite fotografia mea preferata din calendar:
Cu drag, Cristina
PS Stii ca eu dau chip uman tuturor oraselor in care merg. Pentru mine Milano e un domn la 40 si ceva de ani, stilat, grizonat, un fel de Clooney ceva mai volubil… Vezi de ce cred ca ti-ar placea?
Răspunsul meu: Dragă Cristina, îţi mulţumesc mult pentru ocazia de a-i fi adresat cele două întrebări Millei şi pentru că mi-ai trimis răspunsurile ei. Cât despre Milano, Clooney mi se pare un motiv suficient pentru a programa acolo următoarea fugă din oraş :D
