Azi m-am oprit la o gheretă de presă, uluită să văd că uşile-i larg deschise sunt, încă!, împodobite cu atâtea titluri. Majoritatea erau reviste, de tot soiul, majoritatea aveau insert: creme, perii de păr, fundiţe, lacuri de unghii, de toate pentru to(n)ţi! Ah! Şi o carcasă de plastic, roz pal: însuşi corpul uman, despre care am aflat că urma să fie umplută, ea, carcasa, cu diverse organe, de asemenea din plasic, apărute alături de ediţiile viitoare ale nush cărei reviste. Charming!

Tot pe taraba cu pricina am văzut cărţi, şi de la Jurnalul şi de la Adevărul, care se vindeau cu şase lei. Şase lei, adică ceva mai puţin de jumătate din valoarea unui pachet de ţigări! Sadoveanu, parcă, Geo Bogza şi nu mai ştiu, că pica umbra pe ele şi, oricum, erau bine ecranate de nişte păpuşi oribile, în cutii (desigur, tot roz!), care erau şi ele, cred, tot insert, că altfel ce să caute pe taraba cu presă?

Tot acolo, Kama Sutra şi romane de amor la duzină, un talmeş başmeş de nedescris în care ea, presa, şi el, jurnalismul, nu se zăreau pe nicăieri. Ziarele erau, dacă erau, undeva sub tot acest maldăr de marfă aşa-zis jurnalistică.

Agăţat cu un cârlig de rufe, prins pe deasupra unei alte reviste, am zărit un DVD cu Serendipity, un film drăguţ, de duminică seara, când vrei să crezi că viaţa e frumoasă în ciuda zilei de luni care urmează inevitabil. Avea preţ pe el, 4 lei, şi l-am cumpărat, în ciuda faptului că mi s-a părut că cineva iese păcălit din treaba asta, fiindcă, oricât de vechi filmul, tot n-are cum să coste atât de puţin o copie cu drepturi de autor plătite + toate celelale costuri.

Când am ajuns acasă şi am scos DVD-ul din geantă ca să-l pun alături de celalte am văzut că era insert la Săptămâna Financiară şi parcă nu mi-a mai părut rău că am plătit atât de puţin pe film. În definitiv şi la urma urmei, o revistă de afaceri care face o afacere proastă nu e de plâns.

Şi, dacă mă gândesc mai bine, cu toată nostalgia mea în faţa printului, nici sărmana presă scrisă autohtonă nu e de plâns. Sigura problemă e că acu’ nu mai păzeşte nici dracu’ democraţia aia!

Ieri am fost la PR Forum, evenimentul Evensys aflat deja la ediţia cu numărul şase, ceea ce, în vremurile noastre crizate, e motiv suplimentar de lăudat Cristi Manafu, nu doar pentru cum s-au desfăşurat lucrurile, dar şi pentru că s-au desfăşurat, în primul rând! Mai mult, pare că sunt câteva branduri cu care colaborarea pe acest proiect a devenit întrucâtva tradiţională, Maguay fiind unul dintre ele, şi asta iar nu e puţin lucru.

Dar sa revenim la evenimentul de ieri şi la… conţinut. Alături de încredere, acesta pare a fi leitmotivul conferinţei de ieri, un deziderat nu chiar nou pentru serviciile de relaţii publice, public affairs, lobby si ce mai prestăm noi, comunicatorii, zilele astea!

Ol’ “new media”, TV şi print! Şi-o paranteză!

Chiar şi-aşa, pe sistem “toate’s vechi şi nouă toate”, comunicarea nu şi-a modificat intenţiile ci doar canalele, li dacă la primul panel discuţia a inclus şi o bună parte de “new” media (în ghilimele, pentru că nu mai e “new” de ceva vreme, deja!), în partea a doua, unde au fot invitaţii străini, treaba asta nu s-a mai repetat. Îmi imaginez că domnii invitaţi, juraţi pe la Cannes Lion, printre altele, n-au ştiut foarte clar unde şi cui vin să vorbească, altfel poate că aş fi văzut mai multă comunicare, ştiţi voi, PR, şi mai puţin advertising în prezentările domniilor lor.

“TV and print” pur şi simplu nu mi se mai par suficiente în 2012, chiar dacă vorbim de ţări în care se face şi presă serioasă, iar printul nu se zbate spasmodic doar pentru a supravieţui, aşa cum se întâmplă la noi.

Apropo de asta, fac o paranteză ca să-i dau dreptate lui Vlad Petreanu care a zis în replică, dar asta e mai puţin important, că e cam iresponsabil să nu te intereseze presa de la noi, (adaug eu) nu atâta timp cât milioane de români consumă aşa ceva, ba chiar cu poftă! Total de acord: una e să nu-ţi placă, şi alta e să nu-ţi pese, iar felul în care sunt “informaţi” românii e parte din ceea ce sunt, ceea ce devin, şi dacă nu iei (şi) asta în considerare, degeaba încerci să faci comunicare. Am închis paranteza şi revin la vorbitorii străinezi.

My “Hip! Hip! Ura!” pentru creativi

Aşa! Deci, cum scriam, “TV and print”, ca variante de diseminare a unui mesaj pur şi simplu nu mi se par suficiente în 2012. De altfel, la finele prezentării domnului la care fac referire aici, am văzut şi coordonatele sale  de contact printre care un număr de fax, dar no twitter, no facebook. Una peste alta, prezentarea care mi-a plăcut cel mai mult din panelul doi (cu regret, însă, că nu am putut s-o văd şi pe a Ioanei Mănoiu, GMP), a aparţinut lui Simon Shaw, arhitect şi director de creaţie la Exposure – o specie managerială care prin agenţiile autohtone de PR nu prea ştiu să existe (insist să mă contraziceţi dacă greşesc!!!) dar care ar trebui să -şi facă loc ca personaj cu mintea nepervertită de excel-uri şi monitorizări! Pe drept cuvânt l-am invidiat atunci când a pomenit de briefing făcut de agenţia de comunicare agenţiei de advertising!

Ah, şi apropo de ce spune Andreea, cineva din sală a întrebat care ar fi soluţiile creative pentru o bancă mică axată pe comunicarea b2b. Speakerul căruia îi fusese adresată întrebarea a fost mult prea politicos să nu răspundă, scurt, şi doar atât: “For that, you’d have to hire us!”. WTF?!

Din nou, creativitate! Şi nişte Portret! Cu de toate! :)

În partea a doua am ales discuţia depre creativitate, cu patru prezentări care mi-au plăcut aproape în egală măsură, fiindcă toţi vorbitorii erau pe bune pasionaţi şi amorezaţi de proiectele prezentate ca studii de caz. Foarte bun, am reţinut, mai în glumă, mai în serios, că şi dacă porneşti de la Fraţii Grimm ori Faust, tot la fotbal, Steaua şi Rapid ajungi! :D

În fine, ultima parte a zilei a fost, pentru mine, rezervată relaţiilor cu bloggerii, un panel condus de Sorana Savu la care am avut plăcerea să particip, alături de cele două doamne de la designist.ro, Elis şi Mădălina, şi de cei doi domni de la Foto Union, Cristian şi Radu, ca oameni care avem bloguri specializate. Am povestit, fiecare, cum am început şi de ce, şi am vorbit despre câteva din planurile pe care le avem cu proiectele noastre online – ei mai site-uri, eu mai blog. În fine,  ca să nu fie nici o conferinţă fără poze cu pisici (sic!, domnu’ Refresh), dar şi pentru că unii fac Portret de femeie, am prezentat şi eu proiectul Portret de motan, coautor printre rânduri, ştiţi voi cine!

După care am plecat la un alt eveniment, dar asta e o altă poveste, mai de blogger, nu de PR. Şi gata! Reiterez mulţumirile către Manafu şi le adaug şi pe cele pentru Sorana Savu, x2, chiar! Salvatore ştie de ce! :)