Leonard Cohen, unul dintre trubadurii mei preferaţi, for ever and ever, revine în România pentru a treia oară, de data aceasta pentru a promova noul său album, cel de al 12-lea, Old Ideas, album clasat pe primele locuri în topuri încă din prima săptămână de la lansare, în ianuarie 2012. Sunt zece piese pe albumul ăsta, unele chiar mustind a autoironie: I love to speak with Leonard/He’s a sportsman and a shepherd/He’s a lazy bastard/Living in a suit….

Leonard Cohen revine, aşadar, în România, pe 22 sepembrie, fix  doua zi după ce aniversează 78 de ani – poate îi cântăm iar La mulţi ani ca acum patru ani, pe stadion, când toată lumea mi-a zis că-s nebună şi că asta n-o să se întâmple, spontan, cu publicul românesc, dar s-a întâmplat! Era chiar ziua artistului şi cred că dintre toate evenimentele la a căror întâmplare, organizare şi promovare am participat, acesta a fost cel mai emoţionant!

Pe 22 septembrie 2012, Cohen cântă în Piaţa Constituţiei, iar biletele se vor pune in vanzare in data de 1 iunie si se distribuie exclusiv prin Reteaua Eventim: magazinele Germanos, Orange, Vodafone, Domo, librariile Humanitas, Carturesti  si pe Eventim.

Negreşit, ne vedem acolo!

Azi e vorba de doi domni cu loc special în viaţa mea şi care, azi, aniversează vârste noi. Dar si la vârste noi, tot ei.

Baladistul

Ştie că mă enervează “Ruxi” – nu fac un secret din asta – , dar şi eu ştiu că-mi zice aşa cu drag,  şi e rârâit, şi mă amuz, şi nu protestez decât formal, uneori nici atât. Mi-e drag pentru că e  riguros, uneori chiar încăpăţânat, dar profi! Iar când cântă, moamăăăă, când cântă el de umbră, de exemplu, sau de dhrrromadehrrre, sau de aphrrroape linişte, parcă te cam unge la sufle! Să trăieşti la nesfârşit, vesel şi (în)cântător, domn drag! Dacă aş avea nişte dromadere, ţi le-aş face cadou mintenaş pentru păstrare, alături de pisică şi chitară, în Piaţa Romană! Numărul 9!

***

Celălalt

Celălalt aniversat de azi e prieten vechi iar istoria e lungă şi degrabă aducătoare de zâmbet, miros de Bulgari Cool Water şi o anumită melodie în minte. Şi el e riguros, pasamite e o caracteristică a domnilor zilei, deşi, atunci cand ne-am cunoscut, şi-a adus aminte abia la patru dimineaţa că trebuia să-mi aducă nişte afişe. E drept, şi eu uitasem. Şi aşa, pe nesimţite, au trecut 15 ani.

Imediat ce gat FITS-ul de anul ăsta, mă împachetez voios şi plec pe drumul TIFF-ului, pentru prima dată şi întâiaşi oară, ca blogger acreditat la faţa locului! O săptămână de Cluj, filme, petreceri, muzică şi nenumărate alte evenimente conexe mă aşteaptă şi vă aşteaptă – căci să nu vă faceţi griji, printre rânduri o să povestesc tot ce-i acolo!

All in one, în fiecare an, TIFF reuneşte la Cluj, timp de 10 zile, cele mai importante nume ale cinema-ului românesc, alături de cineaşti, actori, producători, distribuitori şi critici de film străini şi, răsfoind site-ul lor, fac deja notiţe mentale de program şi bag seama că nu prea o să am vreme de somn între atâtea evenimente şi scris. Cam ca la Sibiu, doar că cu mai puţine responsabilităţi! Adică… expo Helmuth Sturmer (care a făcut o mulţime de scenografii, printre care, în colaborare cu Dragoş Buhagiar, şi minunata de la Palilula) şi Cosmin Bumbuţ, aia din Cuba, unde a fost şi prietena mea Mihaela, care a zis că scrie un guest post aici, despre care îi şi reamintesc pe această cale! :D Şi alte expo, multe, la fel şi masterclasses, iar multe şi interesante!

Dar poate cel mai fain lucru e că, de la această ediţie, există o bursă Alex. Leo Şerban, una consistentă, trei luni de învăţat la New York, şi al cărei beneficiar va fi un tânăr sub 35 de ani care s-a afirmat și remarcat în zona de jurnalism și/sau critică de film, cu potențiale aptitudini pentru a deveni programator de festival – mai multe detalii aici.

Deci, da, nebunie şi hărmălaie, muzică şi filme şi, sper, fără pic de ploaie, altfel toate fustele si rochiile aduse dupa mine (şi) la Sibiu vor trebui să plece acasă!

Fie încercăm împreună, fie ne vom risipi încercând singuri. Un adevăr atât de evident şi totuşi ignorat, expus acum de Vodafone într-un clip de promovare a ideii de împreună, un clip pe care mi-aş dori să-l vadă cât mai mulţi oameni, indiferent de reţea, şi la al cărui mesaj mi-ar plăcea să ne gândim cât mai mulţi.

Împreună va fi mereu mai puternic decât de unul singur. Atât de simplu. Şi totuşi…

Bravo, Vodafone! Perseveraţi! Şi asta vine de la un client Orange, apropo :)

* Cumva, clipul m-a făcut să mă gândesc la Pay It Forward, de aici şi titlul. Şi nu, nu e ironic. Împreună presupune şi să ţii legătura, să rămâin conectat.