Zilele astea toată lumea e contaminată cu febra olimpică: urmărim competiţiile în care sunt sportivii români cu sufletul la gură, cu pasiune, cu speranţa că, prin ei şi medaliile lor, putem regăsi un dram din mândria de a fi români, în schimbul dezamăgirii şi dezgustului pe care ni-l provoacă situaţia politică şi săritura cu prăjina a cursului valutar.

Puţini au rămas indiferenţi la desfăşurarea Jocurilor Olimpice şi, după cum era de aşteptat, ne exteriorizăm susţinerea olimpicilor inclusiv pe reţelele sociale. De exemplu, dacă-i urmăriţi pe Andrei Cismaru sau pe Papen vedeţi relatări aproape live ale competiţiilor în care sunt români, iar aseară, la finala de la sabie, puţini dintre cei pe care îi urmăresc nu comentau în legătură cu asta. Asta ca să nu mai spun că responsabilii cu comunicarea de la Londra au făcut o treabă foarte bună cu site-ul oficial şi cu integrarea acestuia în reţelele sociale, încurajând şi un soi de competiţie a susţinătorilor echipelor olimpice pe twitter -România e pe locul 50 acum, cu 666 de twitturi, la maaaare distanţă de Mongolia (!), însă, pe locul 1, cu 391.823 de ciripeli.

Totuşi, dincolo de mesajele postate de fiecare dintre noi pe reţelele sociale, sunt câţiva “specialişti” social media ressponsabili de conturile de FB ale unor diverse companii, care încearcă pe cât se poate să profite de “febra olimpică”, postând până la saturaţie poze ale ecranelor TV în care se văd reprezentaţii României, cu îndemnuri de genul “Like dacă vă bucuraţi de medalie, Share dacă sunteţi mîndri de sportivii români”.

A devenit enervantă insistenţa cu care diverse companii (şi persoane) au înţeles să profite (că nu fac altceva) de interesul pe care îl avem faţă de Jocurile Olimpice, postând poze şi statusuri simple, fără să aducă în plus nici un fel de informaţie dar fără să uite să ceară Like and Share.

Şi asta nu se rezumă doar la posturile despre Olimpiadă, nu!, că asta ar însemna că se termină odată cu competiţia, dar nu! Orice poză, orice status se transformă în ceva teribil de agasant odată cu îndemnul Like şi Share vă rugăm, sau Like şi Share dacă şi voi nu ştiu ce!

Mă scot din sărite disperaţii ăştia, mă scoate din sărite faptul că, în ciuda faptului că sunt mulţi care-şi bat gura explicând că obiectivul Social Media nu e să ai mulţi Like, că Like nu se transformă în bani, şi că Share nu creşte valoarea acţiunilor, aşa-zişii specialişti nu renunţă la această practică extrem, da’ extrem de enervantă!

Like şi share, ziceţi? Muriţi, mă! (am început să marchez cu spam genul ăsta de postări, indiferent de conţinut)

UPDATE: meşteşugita lui jupân Matache de azi zice despre acelaşi lucru, în stilul său clasic: