Ca să ştiţi, pasajul meu preferat din Lorelei e “Mi-e inima sură ca o minge de sare lucrată în ocne. Cine nu cunoaşte truda şi setea închise într-un bulgăre de sare, să stea la o parte”, şi mi-a plăcut de când am citit prima dată cartea.

De aproape trei săptămâni curăţ, albesc şi ordonez ce e în jur, reconstruindu-mi universul. Şi pe mine. Nu fug de nimic, pur şi simplu (re)aşez lucrurile. Am ajuns la detalii, micile detalii din fiecare casă, şi am dat iama prin cutiile în care păstram mici nimicuri, momente, amintiri. Au rămas mai puţine cutii. Cred, sper să termin totul până dumincă, dar e prima dată în timpul ăsta, de ceva timp, de fapt, când e linişte şi e bine.

S-a topit sarea. Dansăm?

:)