Azi, în timp ce făceam cumpărături printre rafturile mai degrabă goale (pe care nu mai era nici o pungă de ficat, inimi sau pipote de pui, apropo), fără grabă, depăşită de o mulţime de gospodine pe ultima suta de metri, mă gândeam că Paştele ăsta nu mai are aproape nimic din simbolistica tradiţională.

Totul a ajuns să fie despre unde ne petrecem zilele astea, ce gătim, ce ne cumpărăm, urări făcute în virtutea inerţiei, biserici “trendy” şi leneveală la mare, la soare ori prin alte locuri, iar postul, când şi cât mai e ţinut, a devenit cel mult o variantă de dietă şi nu încercarea la care ne supunem poftele şi voinţa.

Despre credinţă, bunătate, apropiere, iertări şi smerenie nici un cuvânt. Aş zice “păcat!”, dar până şi ăsta a ajuns golit de conţinut.

Mai credem în ceva zilele astea sau vom sfârşi într-o competiţie de măsurare şi preamărire a celei mai scumpe lumânări cu care ne luăm lumina?!

foto: Dreamstime