Îmi place Geoffrey Rush, e unul dintre actorii mei favoriţi şi motivul principal pentru care m-am dus să văd The Best Offer. Bine, bine, şi pentru Tornatore, fiindcă, la vremea lui, mi-a plăcut Cinema Paradiso. A! Şi tot ca în Cinema Paradiso, Tornatore contină colaborarea cu Ennio Morricone.

Nu ştiu cum să povestesc despre film fără să vă spun cum se termină, ceea ce ar fi spoiler, desigur, şi nu vreau sa fac asta. O să vă spun însă că, da, privit în ansamblu, e un film care mi-a plăcut mult, dar cheia în care l-am văzut până la final a fost una, iar cea de la final alta, cu toate că, of!, întrucâtva previzibilă. Şi din pricina asta, deşi ţine de construcţia filmului – foarte mişto construcţie, de altfel! – prima senzaţie a fost “Păcat!”. Dar după câteva zile am decis că e acceptabil şi finalul.