Nu mă interesează ce spun oamenii de ştiinţă (de data asta), cum că fericirea ar ţine de o determinare genetică. Eu cred că se învaţă, cred că poţi alege să te uiţi în jur şi să vezi mai ales lucrurile rele sau pe alea bune, să vezi defectele sau, mai degrabă, calităţile oamenilor.

Şi mai cred că o pisică simpatică te poate face să zâmbeşti să să-ţi aminteşti că fiecare zi poate fi frumoasă… dacă alegi să fie aşa. Azi, Owlbert, un motan care se bucură de prea puţină apreciere pe net:

Owlbert a fost “înfiat” de la un adăpost de pisici cam acum un an. Şi, apropo, de asta, în State se plăteşte “adoption fee” când iei un animal. Pentru ca respectivele centre să poată supravieţui şi avea grijă şi de alte pisici. Şi căţei. Şi ce-or mai avea ei acolo.

Pe Owlbert îl găsiţi şi pe FB. Ca şi pe Dl Sony, de altfel (tre’ să zic, altfel se supără pe mine că fac reclamă la alte pisici)