Ieri, după un documentar și-un film, după o repriză de ploaie și, ah!, o vizită la farmacie, am ajuns, cu oaresce emoții, la Maria T, concertul Bălănescu Quartet, eveniment special – pe bună dreptate! – în cadrul festivalului, și pe care vi l-am recomandat și vouă fără nici o rezervă, fiindcă se întâmplă să fiu un mare fan al muzicii lui Alexander Bălănescu. Ascultasem, desigur, albumul, și nu de puține ori, dar, live, niciodată, iar aseară a fost însoțit și de proiecția lui Klaus Obermaier, un artist care are la activ multe proiecte multimedia și cross-media absolut minunate, și pe care vă recomand să le căutați!

Dar asta nu e tot!

Nu reușesc să văd mai mult de unul-două filme pe zi, pe lângă scris, povești cu unii și alții, dar și alte evenimente care se petrec la frumosul festival, dar ieri am văzut două bucăți, un documentar, Muzeul vienez | Das Grosse Museum (Austria), și un film din secțiunea “Nou cinema german”, Dragoste în sânge | Love Steaks.

Se tot spune, pe la colțuri, mai ferit sau nu, că social media nu e pentru oricine. Nici pentru orice întreprindere, aș adăuga, tru suplimentară lămurire, și nici pentru orice persoană care se recomandă (sau se visează) Social Media Specialist. Da, publicul și clienții sunt online, dar, depinzând de specificul activității, așa cum spun, nu oricărei companii i se potrivește o prezență în acest mediu. Sau, cel puțin, nu pe orice (fiecare) rețea socială!

E nevoie de motivații clare, de strategie și de oamenii potriviți pentru conținut. Unde acest mix lipsește, ne trezim cu poze salvate de pe Google Images alături de mesaje à la Poptămaș, fără nici o legătură cu brandul. Și, da, poate că vor primi aprecieri, dar, dacă n-au nici o legătură cu brandul, la ce bun, la ce vă folosesc?!