Muzica pe vinil e mai mișto. Zgomotul ala specific de redare are farmecul lui incontestabil. La fel, scoaterea discului din carton, apoi din plastic, neapărat fără să atingi altceva în afara de muchie, asezarea pe platan, potrivitul acului, tstststs, și, în fine, muzica, așa, ca o răsplată.

Plus că muzica din vremea vinilului e nemuritoare. Și muzică. Și vremurile nebune!