Probabil că mi se trage din copilărie, dar n-am fost nicicând un mare simpatizant al zilei de 8 Martie. Sigur, lălăiam la serbări ???E ziuaaaa taaaaa, mămicooooo???, spuneam poezia, duceam acasă felicitarea cu mutra mea decupată în formă de inimioară – pe care tot mama o plătea la școală, normal! – sau vreun bibelou ori o vază. Ce-i drept, pe vremea aia opțiunile de cadouri erau destul de limitate și prea puțin știam eu că și drepturile femeilor sunt cam la fel.
Mi-a plăcut, însă, acest 8 Martie pentru că am văzut mai multe conversații despre egalitatea de gen decât inimioare, floricele și alte diminutive, și cred că mai ales despre asta ar trebui să fie această zi.