Azi e vorba de doi domni cu loc special în viaţa mea şi care, azi, aniversează vârste noi. Dar si la vârste noi, tot ei.

Baladistul

Ştie că mă enervează “Ruxi” – nu fac un secret din asta – , dar şi eu ştiu că-mi zice aşa cu drag,  şi e rârâit, şi mă amuz, şi nu protestez decât formal, uneori nici atât. Mi-e drag pentru că e  riguros, uneori chiar încăpăţânat, dar profi! Iar când cântă, moamăăăă, când cântă el de umbră, de exemplu, sau de dhrrromadehrrre, sau de aphrrroape linişte, parcă te cam unge la sufle! Să trăieşti la nesfârşit, vesel şi (în)cântător, domn drag! Dacă aş avea nişte dromadere, ţi le-aş face cadou mintenaş pentru păstrare, alături de pisică şi chitară, în Piaţa Romană! Numărul 9!

***

Celălalt

Celălalt aniversat de azi e prieten vechi iar istoria e lungă şi degrabă aducătoare de zâmbet, miros de Bulgari Cool Water şi o anumită melodie în minte. Şi el e riguros, pasamite e o caracteristică a domnilor zilei, deşi, atunci cand ne-am cunoscut, şi-a adus aminte abia la patru dimineaţa că trebuia să-mi aducă nişte afişe. E drept, şi eu uitasem. Şi aşa, pe nesimţite, au trecut 15 ani.