Nu începe niciodată aşa devreme, dar probabil că anul ăsta, după un 2010 prea lin, îşi cere drepturile. Deja!

Deci vineri noapte, pe neaşteptate,  cu un pom de Crăciun lângă mine, zduf! M-a lovit, aşa, brusc şi dintr-o dată, de-a trebuit să sprijin un perete. Şi mai târziu la fel, într-o hărmălaie de nedescris.

Şi-az’noapte, tot aşa, brusc, de nici nu-mi mai auzeam interlocutorul, o secumdă lungă am avut senzaţia că încolţea de-a dreptul, pe repede înainte, mai-mai să iasă prin tricou. Probabil era de la bolovanul purtat la gât, cules acum vreo trei ani pe fericirea-i un lucru mărunt dintr-o dambla devenită obicei, transformat apoi în medalion şi dăruit pe post de piatră preţioasă. Probabil. Dar eu n-aş fi deloc aşa sigură.

Ce ştiu, sigur-sigur, e că mie îmi e dor de mare. Atât aşa:

The Cat Empire – The Lost Song (live)

Asculta mai multe audio diverse

cât şi aşa:

cât şi în alte feluri pe care limitatul internet nu e-n stare să le transmită. Cum ar fi gustul de piele sărată. De exemplu.