Acum câţiva ani am fost pusă faţă în faţă cu un diagnostic ce ameninţa, cu timpul, să mă trimită într-un scaun cu rotile. Ideea lipsirii de libertatea de mişcare mi s-a părut atât de sinistră încât am urmat cu sfinţenie tratamentul şi gimnastica de recuperare recomandate de medic.
Dar e ceva mai rău decât asta, ceva ce nu se poate preveni cu nici o gimnastică sau tratamente, şi e o formă de lipsire de libertate încă şi mai rea, atunci când mintea e închisă într-o “celulă” cu dimensiuni precise: autismul.
Există forme uşoare, iar cei care sunt afectaţi reuşesc să aibă o viaţă pe care am putea s-o încadrăm în limitele “normalului” – mă rog, dacă mai e ceva normal pe lumea asta. Dar există şi forme severe, când cei afectaţi – şi mă refer mai ales la copii, fiindcă autismul apare la vârste fragede – nu depăşesc “celula” în care mintea lor îi ţine prizonieri. Nu pot concepe bucuriile simple de care are parte orice copil, în special interacţiunea cu ceilalţi. Ştiţi voi, joaca?!
După ce că sunt destul de încercaţi, societatea îi priveşte ca pe nişte ciudaţi şi îi acceptă cu greu, fără să se gândească (e o caracteristică a noastră, a tuturor: punem etichete c-o uşurinţă demnă de cauze mai bune!) la faptul că e o boală. La fel ca oricare alta. Doar că, din păcate, nu se poate vindeca. Se poate, totuşi, ameliora.
În România, statisticile spun că sunt în jur de 30.000 de persoane afectate de autism. În loc să-i judecăm sau să facem mişto de condiţia lor (da, am văzut şi asemenea abordări), am putea să-i ajutăm, pentru ca lumea să devină mai prietenoasă pentru ei. Cu atenţie şi îngrijire specială, autismul poate fi ameliorat, iar copiii afectaţi pot ieşi din “celula” lor şi pot avea o viaţă normală.
(Apropo, există oameni normali doar în măsura în care cineva ar reuşi să nu aibă nici un fel de deviaţie comportamentală, nici o manie, prejudecată, fobie, “dambla”. Aham! Exact!)
Astăzi este Ziua Mondială de Conştientizare a Autismului. Pe site găsiţi multe resurse şi modalităţi în care puteţi ajuta. Fiindcă, depistat la timp, autismul poate fi ameliorat. Şi e păcat să nu se întâmple asta…