Bună dimineaţa de la Cluj! Stăm, o mână de bloggeri, la cafeneaua “oficială” a Festivalului Internaţional de Film e Comedie de la Cluj, fiecare cu laptopul în faţă, concentraţi să ne scriem articolele şi îmi e drag de numa’ atmosfera asta pe care o recunosc şi de la alte evenimente la care am participat prin ţară. Totuşi, ce filme am văzut ieri?

De la ora 15 am ajuns la Cinema Victoria unde am văzut seria de scurt metraje din competiţie, pe care le voi şi juriza, vreo 10 bucăţi, mai lungi sau mai scurte, cele mai multe dintre ele cu idei care m-au cucerit, lucruri care practic i se pot întâmpla oricui şi chiar se întâmplă! De la povestea fetei singure pe care toate neamurile femeieşti o privesc cu milă şi se străduiesc s-o cupleze până la turismul funerar, dragostea instant şi ce anume o poate face să dispară (HINT: nu vă mai scobiţi în nas!) şi părinţi şi pisici.

Nu vă pot să vă spun ce favoriţi am din pricină că nu toată lumea a văzut filmele şi nu vreau să influenţez pe nimeni… cel puţin nu în scris! Voi avea ocazia, totuşi, s-o fac în această seară când vom avea parte de o altă proiecţie a lor, diseară de la ora 19.30 :D

Un alt film – lung metraj de data asta – văzut ieri a fost Visul lui Adalbert (România), R: Gabriel Achim, film de asemenea aflat în competiţie. O comedie neagră ce face trimitere (din nou!) la vremurile apuse ale comunismului, gen “asta suntem, cu asta defilăm”, după cum s-a justificat regizorul la momentul Q&A de după proiecţie.

Subiectul şi acţiunea sunt din epoca de aur, all right, dar acest lucru nu m-a deranjat fiindcă mi-a plăcut la nebunie jocul eroului principal, Gabriel Spahiu. Lucrurile se petrec într-o întreprindere de partid şi de stat, de ziua partidului, iar filmul scoate în evdenţă, cu umor, pupîncurismul vremurilor, mica înţelegere, toate tabu-urile vremii, de la aparatele video care făceau din proprietar un manager de mini-cinema chiar la el acasă, până la coverurile vremii (piesa Evei Kiss, “E scris în stele”), Daciile care trebuiau împinse ca s-o ia din loc ori lifturile pe care erau tristele cartoane cu “defect”.

De menţionat că povestea filmului porneşte de la o legendă urbană despre care nu m-ar mira să fie bazată pe un fapt real. Indiferent dacă aţi prins vremurile cu pricina sau nu, vă recomand să vedeţi filmul, findcă o să vă facă să zâmbiţi dacă nu chiar să râdeţi! Ceea ce e întotdeauna bine, nu-i aşa?

A! Şi m-a bucurat foarte tare mulţimea de oameni prezenţi la proiecţia de aseară. Bravo, Cluj, bun aşa!

Am adunat atâtea informaţii şi poveşti din excursia asta încât îmi pare chiar destul de greu să le centralizez pe toate şi nu ştiu, zău, câte părţi vor ieşi despre subiectul ăsta. Oricum, acum e vorba despre ziua doi, cea în care am vizitat Banca Transilvania, Gimmy Gym, Starbucks şi Ursus.

De dimineaţă, nu chiar până în zori, n-am adunat în faţa sediului central al Băncii Transilvania unde m-am bucurat s-o revăd pe Anca Rarău, directoarea de marketing şi comunicare a băncii. Ei i se datorează faptul că BT ne-a ajutat de două ori în campania pentru Daniel, odată cu o donaţie şi odată cu un curs valutar mai bun atunci când donaţiile din lei au fost transformate în valută ca să se poată plăti clinica.

Anca şi mica ei echipă – sunt zece oameni în tot departamentul, iar sâmbătă au fost prezenţi jumătate dinre ei – ne-au dus pe toţi în biroul lor şi ne-au povestit un pic despre istoria băncii şi, desigur, au răspuns întrebărilor despre faimosul zân, un actor bucureştean care, după campanie, s-a mutat undeva lângă Braşov şi şi-a deschis o mică afacere. Că doar nu degeaba BT e recunoscută ca Banca oamenilor întreprinzători!

Suflet, energie şi idei noi – aşa ar descrie banca cei aproximativ 6000 de angajaţi, iar departamentul Marketing şi comunicare confirmă că aceasta este şi percepţia celor aproximativ un milion şi jumătate de clienţi – eu inclusiv, că am cont la ei. În plus, au multe acţiuni pentru comunitate, acţiuni precum Clujul are suflet dar nu numai, şi o mulţime de premii:

De la centrală am mers la sucursala Cluj, unde ne-a primit şi condus chiar directorul regional, Patrițiu Abrudan, finanţist dar şi arbitru de fotbal cu activitate bogată în domeniu, un om cu multe pasiuni, dar făcut dintr-o singură bucată, bun vorbitor şi, n-am nici un dubiu, priceput atât pe teren cât şi în negocieri cu clienţii BT.

Am văzut (şi admirat) felul în care este organizată banca, operaţiunile şi, trebuie să mărturisesc, mi se pare teribil de logic aranjamentul, de la operaţiuni mici, cum ar fi plata facturilor, pentru care există, chiar la intrare, un automat, la tranzacţii simple, persoane fizice apoi persoane juridice şi, în cele din urmă, la etaj, zona dedicată clienţilor corporativi.

O singură observaţie, totuşi: pe site nu am văzut nicaieri (probabil sunt, dar nu prea vizibile) conturile băncii în reţelele sociale. N-ar fi rău să fie, cu atât mai mult cu cât bugetul alocat online este, cf Sergiu Mircea, dir adj de marketing al băncii, substanţial, şi există şi un om dedicat social media.

Cei interesaţi îi puteţi găsi aici: Twitter | facebook

Cluj Brands Tour este un eveniment organizat cu sprijinul Primăriei Cluj-Napoca. Sponsorii oficiali ai evenimentului sunt: Banca Transilvania, Napolact, Vitacom, Farmec, Jolidon, Ursus şi Trilulilu, iar ca parteneri îi avem pe: Best Western Plus Fusion Hotel, Autonom,Ludwig Bavarian Bierhaus,Starbucks şi Webfactor.

Şi cam aşa am plecat şi eu la Cluj, ieri, atât pentru Social Media Summit, made by Revista BIZ, cât şi pentru că ştiam că urmează să mă văd cu oameni care mi-s dragi şi care n-au nici o vină că io-s bucureşteancă, la mama naibiului distanţă, deci.

Pe sistemul “zis şi făcut”, sunat Tarom, găsit bilet, aflat preţ, lacrimat puţin, platit, vrie, vrie, vrie, aeroport, descalţă-te, încalţă-te, pipăială, zbor, Cluj. Menţionez că am avut o conversaţie interesantă în avion cu un vecin de zbor: Duncan, care preda business management la UBB (I know you read this, Duncan! Thanks for a lovely hour!), ceea ce e o premieră pentru mine fiindcă de obicei am parte de “mama şi copilul” :D

Aseară s-a lăsat cu voci, chitară şi Jaggermeister, prea bun şi prea frumos, am cântat şi io, da’ discret, aşa, sper că nu m-a auzit nimeni! Restu’ mai citiţi şi pe twitter, #smscluj, şi-acum chiar vreau să fiu foarte atentă, pen’că vorbeşte reprezentantul unui brand al cărui fan declarat sunt (Nokia).

Totuşi, reţineţi concluzia: călătoriile gen “acum, hai!” sunt cele mai tari. Nu e prima dată, fireşte, doar că n-o mai făcusem de mult şi mi-am adus aminte ce mişto e! Data viitoare bifez un oraş din afara României. Dacă-i bal, păi bal să fie!