Ministrul de Interne, Radu Stroe, şi-a dat astăzi demisia, în a patra zi după accidentul aviatic în care şi-au pierdut viaţa pilotul şi studenta la medicină.

Prea târziu pentru o demisie de onoare şi pentru un regret atât de tâmpit precum: “Îmi pară rău că s-a întâmplat [accidentul] în mandatul meu”. A acţionat prost, a reacţionat şi mai prost.

Nu în ultimul rând, nu cred că şi-a dat demisia, asta e doar o formulă de aşa-zisă onoare. Cred că i s-a cerut acest lucru pentru ca monstruoasa coaliţie să poată spune că a luat măsuri, PNL că are onoare şi Ponta că o acceptă/respectă cu părere de rău.

Însă câteva demiteri şi demisii nu schimbă cu nimic neasumarea responsabilităţii în cazul morţii celor doi şi a felului în care s-a intervenit şi nici faptul că medicul Radu Zamfir spune că a trimis coordonatele, iar autorităţile spun că nu e aşa. A, şi că la Moscova nu răspundea nimeni la telefon.

Penibil. Şi trist. Foarte trist.

Eu, una, m-am săturat de tot felul de şefi şi şefuţi de comunicare la instituţiile publice! E plin netul de istorii ilare cu asemenea specimene, venite cu pluta nu se ştie cum, nu se ştie de unde, iar lumea le comentează şi le uită. La fel cum uită că oamenii ăştia sunt plătiţi din bani publici ca să faciliteze comunicare instituţiei pe care o reprezintă cu publicul acesteia.

Nu vreau să generalizez, ştiu PRi destoinici la stat care-şi fac treaba ca nişte profesionişti ce sunt (bine, acum îmi vine în minte doar unul dar sunt mai mulţi, zău!), însă azi am un exemplu care mi se pare mult prea strigător la cer ca să tac. Să privim cu atenţie imaginea următoare: