Azi e vorba de doi domni cu loc special în viaţa mea şi care, azi, aniversează vârste noi. Dar si la vârste noi, tot ei.

Baladistul

Ştie că mă enervează “Ruxi” – nu fac un secret din asta – , dar şi eu ştiu că-mi zice aşa cu drag,  şi e rârâit, şi mă amuz, şi nu protestez decât formal, uneori nici atât. Mi-e drag pentru că e  riguros, uneori chiar încăpăţânat, dar profi! Iar când cântă, moamăăăă, când cântă el de umbră, de exemplu, sau de dhrrromadehrrre, sau de aphrrroape linişte, parcă te cam unge la sufle! Să trăieşti la nesfârşit, vesel şi (în)cântător, domn drag! Dacă aş avea nişte dromadere, ţi le-aş face cadou mintenaş pentru păstrare, alături de pisică şi chitară, în Piaţa Romană! Numărul 9!

***

Celălalt

Celălalt aniversat de azi e prieten vechi iar istoria e lungă şi degrabă aducătoare de zâmbet, miros de Bulgari Cool Water şi o anumită melodie în minte. Şi el e riguros, pasamite e o caracteristică a domnilor zilei, deşi, atunci cand ne-am cunoscut, şi-a adus aminte abia la patru dimineaţa că trebuia să-mi aducă nişte afişe. E drept, şi eu uitasem. Şi aşa, pe nesimţite, au trecut 15 ani.

Am o mulţime de Ioni şi Ioane în preajmă, aşa că mi-e drag să le urez tuturor La mulţi ani! azi, de ziua numelui lor! Din păcate, se pare că pentru Ioane s-au scris mai puţine cântece decât pentru Ioni, ceea ce mi se pare uşor nedrept, fiindcă ionii mi-au complicat existenţa în orele de chimie, iar Ioanele nu! Mai ţineţi minte? Simplă, dublă şi hidrogenată! Brrrr!

Cu toate astea, eu am găsit două posibile dedicaţii pentru sărbătoritele de azi, după cum urmează:

şi

Pentru Ioni, cum spuneam, compozitorii au fost mai generoşi.

sau

şi

Petrecere frumoasă! :)

Ca gândul şi ca vântul a trecut noaptea dintre ani, petrecută în Fratelli (super atmosferă, impecabil organizat) alături de o mulţime veselă şi oameni pe care presimt că o să-i revăd adesea în anul ce tocmai începe! :)

Dar Anul Nou nu vine pentru mine decât după ce se aude Marşul Radetzky interpretat de Filarmonica din Viena în cadrul concertului tradiţional de anul nou, aflat, astăzi, la cea de a 72-a ediţie!

A fost, din punctul meu de vedere, unul dintre cele mai reuşite programe ale acestui concert din ultimii ani, iar dirijorul, lituanianul Mariss Jansons, a condus minunat orchestra, cu un ritm şi un umor excepţionale!

PS după care m-am uitat la Dirty Dancing. A 1246-a oară, cred! :)))

LA MULŢI ANI!

Pentru mine cele mai emoţionant moment de la Festivalul Internaţional de Film de Comedie de la Cluj a fost legat de doamna Draga Olteanu Matei. Mi-au dat lacrimile şi când s-a urcat pe scenă pentru a prezenţa “Cucoana Chiriţa”, dar şi când a primit, la Gala de închidere, premiul de excelenţă pentru întreaga carieră.

Seara, după Gală, la coctailul de la City Plaza, mă preumblam prin hol după un pahar cu suc. La o masă, actriţa dimpreună cu Dorel Vişan şi alţi doi domni. Cum mai devreme, după Gală şi după ce acceptase să facă o fotografie cu câţiva dintre bloggerii prezenţi la Festival, schimbasem o privire şi un zâmbet, mă gândeam să merg către dânsa s-o întreb ceva despre… în fine, nici nu e important.

Cu paharul de suc în mână, m-am îndreptat spre masa doamnei, gândindu-mă cum să formulez întrebarea. Doamna mi-a observat intenţia şi mi-a zâmbit deschis. Şi cum păşeam către masa celor patru, m-am gândit că e seara dânsei, şi că ar trebui să nu fie deranjată de nici o întrebare, chiar şi despre film şi comedie şi Caragiale, fiindcă se afla printre prieteni şi oameni în preajma cărora se simţea relaxată.

Aşa că m-am oprit, mi-am dus mâna la piept şi am făcut un gest de reverenţă. Doamna actriţă a zâmbit şi a  înclinat uşor capul, mulţumindu-mi pentru reverenţă şi pentru că am ales să nu-i “cer” să redevină serioasă într-un moment în care era relaxată. Şi m-am simţit de parcă mi-ar fi acordat o sută de interviuri!

Azi e ziua dânsei, împlineşte o vârstă la care (mulţi) alţi oameni nu mai vorbesc despre comedie şi despre cât e de important este râsul în viaţa noastră. La mulţi ani, cu drag!

foto Nicu Cherciu