În 1999, cei de la UNESCO au declarat 21 martie Ziua Poeziei, într-o încercare de a aminti lumii, măcar pentru o zi în an, şi de versuri. N-ar fi o premieră să public versuri printre rânduri, asa că de ce nu?!

Noi ştim că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu ştim cât face.
Ştim că cinci fără patru fac unu,
dar un nor fără o corabie
nu ştim cât face.
Ştim, noi ştim că opt
împărţit la opt fac unu,
dar un munte împărţit la o capră
nu ştim cât face.
Ştim că unu plus unu fac doi,
dar eu şi cu tine,
nu Ştim, vai, nu ştim cât facem.

Ah, dar o plapumă
înmulţită cu un iepure
face o roscovană, desigur,
o varză împărţită la un steag
fac un porc,
un cal fără un tramvai
face un înger,
o conopidă plus un ou,
face un astragal…

Numai tu şi cu mine
înmultiţi şi împărţiţi
adunaţi şi scăzuţi
rămânem aceiaşi…

Pieri din mintea mea!
Revino-mi în inimă!

(Altă matematică, Nichita)

Cred că l-am iubit pe Nichita încă înainte să ştiu că vorbele din unele cântece pe care le ştiam şi le iubeam sunt ale lui, iar sentimentul ăsta a rămas cu mine până acum. M-a însoţit blând în dramele şi bucuriile vieţii, în zile cu soare ori cu ploaie, iarnă, vânt, tristeţi şi desfătări, am găsit mereu un gând (ori un semn) care să-mi stea alături.

Până şi la Bac, la română, la scris, unde am avut cele mai mari emoţii la vreun examen, nu că nu-l iau, ci că nu iau notă mare, eram înfrigurată de emoţii în miez de vară, cu mâinile reci, până am văzut că poezia era din Nichita. Deşi mi se pare că la 18 ani n-ai cum să pătrunzi prea bine tainele versuilor din Leoaică tânără, iubirea, dar asta e altceva! :)

E o zi frumoasă azi, e soare pe strada mea, la propriu, dar eu ştiu că azi, acum 29 de ani, Nichita se ducea înapoi printre îngerii lui. Şi iar e Aproape linişte…

Am pus asta fiindcă, în nici o zi, n-aş putea alege un vers, o poezie, doar una, care să fie preferata mea. Aici, la Gând 9, îl puteţi asculta pe Nichita într-o înregistrare făcută în noaptea dintre 12 şi 13 decembrie 1983. A doua zi pleca…