Nu sunt un fan al filmelor cu super eroi dar cum, mai nou, încep să aibă umor, dialoguri (mai) bine scrise şi un scenariu care nu se clatină la fiecare fază, parcă încep să-mi placă. Cel puţin unele pe care le-am văzut în ultima vreme au fost chiar ok şiiiiiiii… au avut în distribuţie şi băieţi frumoşi! The Amazing Spider-Man (cu cratimă, cică aşa e varianta asta) nu face excepţie, pentru că rolul eroului care se caţără pe clădiri nu mai e deţinut de Tobey Maguire, cam tristuţ, aşa, ci de frumuşelul Andrew Garfield (28 de ani) pe care s-ar putea să vi-l amintiţi din The Social Network. Şi Kirsten Dunst ne-a scutit cu prezenţa ei (deloc nu-mi place fata asta), iar iubita lui Peter Parker/Spiderman e Emma Stone, în rolul lui Gwen Stacy. Şi, ca să fie treaba treabă, se pare că cei doi s-au amorezat şi dincolo de ecran, deci chimia e pe bune!

Mie mi s-a părut, aşadar, cel mai bun film din serie din câte am văzut, poate şi datorită efectelor speciale, a distribuţiei sau a faptului că personajul principal e bine lucrat şi jucat, are o logică, un background, iar Peter Parker se şi schimbă odată cu abilităţile păianjeneşti ale lui Spider-Man, aşa cum e şi firesc! În plus, dacă aveţi chef să vă gândiţi la filosofeli, urmăriţi-l pe şopârlul cel rău dar animat de bune intenţii… apropo de binele cu forţa care uneori nu e chiar bine.

Deci, da, mergeţi să-l vedeţi pe Amazing Spider-Man,  de vineri încolo, preferabil în formula IMAX 3D, la Cinema City, fiindcă îşi merită banii şi pentru că, oricum, din când în când, măcar pentru două ore, oricine are nevoie să creadă că există eroi pe lumea asta!

Ah, era să uit să vă arăt colecţia specială The Amazing Spider-Man de la OPI, cu nume foarte simpatice: Call Me Gwen-Ever, Into The Night, Just Spotted The Lizard, My Boyfriend Scales Walls, Number One Nemesis, Your Web or Mine şi Shatter The Scales.